Ioan Miclău: “O simplă observaţie !”

A vorbi despre “Comedia umana” a lui Honore de Balzac, despre “Infernul” lui

Dante Aligheri sau “Cantarea Romaniei” a lui Alecu Russo , e ca si cum ai vorbi
despre zilele de azi.
Vorbind acum despre spiritualitatea umana in general, despre istorie ca suflet peren al zilei, privind prin cateva ferestre ale gandirii lumea dinafara noastra, deducem prin cea mai simpla observatie niste fenomene, mai bine zis fapte in curs de implinire, pe care omul le urmareste cu mare sarguinta si chiar devotare !
Intrebarea ce mi-o pun adesea este daca, totusi stie omul inspre ce tinde si cui inchina aceasta devotare ? Prin cele doua ferestre, sa le zicem, laica si religioasa, vedem lumea exact asa cum, stiintific, cu zisa-bunastiinta, se pravale spre prapastie si distrugere.
Ce spiritualitate umana am emancipat dara in constiintele noastre ? Umbre vii se alearga in spatiu si timp. Se inghit, se sfasie, nasc umbre noi ce strabat aceeasi cale a pierzaniei.
Iata o umbra istorica, omul; fuge de religie la promisiunea laica de a se face ministru, iar
cel laic, fuge frumos la religii visanduse mitropolit.
A rasuci putina filosofie, observam ca de fapt cele doua ferestre de care vorbim, sunt doar
niste notiuni lingvistice, fiecare cu etimologia sa, legate si purtate impreuna in constientul si subconstientul fiintei umane; dar curatenia vine pe o alta cale, a sfinteniei din generatie in generatie; iubirea, iubirea fiind calea cea data din inceputuri tuturor fiintelor.
Daca mai pierdem vremea si pe la acea deontologie de care omul de azi nu mai vrea sa auda,
adica sa fie intrebat de cei 7 ani de-acasa, am putea vorbi despre o anumita morala
si bun simt, ce se zice ca natural, omul a acumulata-o, totusi, pana pe la varsta de 60-70 de ani.
Ca de nu se intampla nici asta, atunci vine vorba din popor : “ai imbatranit degeaba”, “pacat de scolile sale”, “un paduche social”, care in sfarsit, “a inselat pe Dumnezeu de zile “. In acest caz, dexteritatea dublicitara este toata stiinta pe care se bazeaza umbra ce se fataie pe langa noi. Temeinicia dorintei de aur si bani, ii mai da umbrei o lustruire prin care asemenea pestelui, luneca din palma imediat ce vrei s-o prinzi. Umbrele astea se unesc, intuneca, opresc raza unui adevar dupa care cauta naiva si credula multime, care pana la urma
isi mai pierde si acea “opinie sanatoasa” prin care s-ar putea salva, daca s-ar devota cu
sarguinta spre aceasta directie. Dumnezeu da minte si putere, dar legati cu pacatele dupa noi, deavolul stie sa le ridice pe astea la rangul cel mare, in loc sa fie considerate trepte
pe calea mortii, si nu pe calea adevarului.
Vreti ziare si reviste ? Ziare si reviste s-au facut, e plina lumea; numai ca fug cititorii de ele
ca de raie. De ce oare ? Iata o intrebare ce o adresez tinerilor scriitori, iar raspunsurile la aceasta intrebare ar fi extrem de folositor sa fie trimise spre publicare Revistei ” Neamul Romanesc”.

Ioan MICLAU
2007