~Alexandru Nemoianu: „Să avem tăria de a mulţumi că Artur Silvestri a fost „o vreme“ cu noi“

Într-un rând, Artur Silvestri spunea „sunt Ortodox căci sunt Get“. La moarte, la plecarea din această vale a plângerii, strămoşii noştri se bucurau, căci treceau în veşnicie, în totdeauna. În această clipă crâncenă, în care de fapt „noi“ suntem părăsiţi, să nu facem altfel.

Plecarea „lui“ ne lasă singuri şi fără păstor, fără „baci“. Dacă însă am crezut în „el“ şi dacă îndrăznim să credem că am fost vrednici de „el“, atunci singurul lucru pe care îl putem face este să mărturisim cât de pustie este valea plângerii fără „el“ şi cât de orfani am devenit toţi. Dar dincolo de asta, aşa cum spunea un foarte mare Român, „nici o lacrimă“!

Mai ales nu „lacrimi“ care sunt ale milei de sine şi ale superficialităţii.

Să avem tăria de a mulţumi că „el“ a fost cu noi o vreme, să avem tăria să fim mulţumitori că această „vreme“ ne-a fost dată, sub un semn a cărei „lungime“ sau puţină durată nu noi suntem chemaţi să o judecăm, să fim mulţumitori că ni s-a artătat cât de frumos şi cât de fără egal, când şi când, „biruit-au gândul“.

Mai ales să fim încredinţaţi că dacă vom fi întăriţi cu darul de a mărturisi şi stă pentru cele pe care Artur Silvestri le-a împlinit, atunci „el“ va fi cu noi; totdeauna. Şi să nu avem îndoială.

Dacă l-am iubit cu adevărat şi dacă am crezut în el, atunci „el“, cel care a ştiut doar să dăruiască, va şti că în noaptea singurătăţii care o vom petrece, o vreme, va şti să ne aline, să ne mângâie pe frunte şi să ni se arate.

Dumnezeu să îl ierte şi odihnească în pace.

Cu toată dragostea,

ALEXANDRU NEMOIANU

Anunțuri