~Gheorghe Şeitan: „Opera scrisă şi cea faptică a lui Artur Silvestri“

Dacologia a pierdut, prin plecarea dintre noi a.prof.dr. Artur Silvestri, pe unul dintre cei mai mari părinţi întemeietori şi generali de luptă pe care i-a avut vreodată, iar despre aceasta vorbeşte opera sa scrisă şi cea faptică deopotrivă.

Personalitate cu preocupări enciclopedice, Artur Silvestri şi-a dedicat o mare parte din timpul vieţii sale cercetării petelor albe din istoria neamului, a fost una din acele conştiinţe superioare care s-au contopit cu istoria,iar din acest punct de vedere el descinde direct din înaintaşi ca V.Pârvan, B.P.Haşdeu, N.Iorga, Lucian Blaga ca să dăm doar cateva exemple, din multele ce s-ar putea da aici.

Aproape nu este lucrare scrisă a sa în care să nu se facă referire la istorie, la daci, la valahi,la zalmoxism şi la solomonari, aprecieri profunde,inedite şi tocmai de aceea preţioase ce trebuiesc studiate cu atenţie şi înţelese, indiferent că se află în opere dedicate expres, ori deghizate în carţi, studii, articole, cu tematică diversă.

Cercetător pe tărâmul istoriei religiilor, Artur Silvestri scria în 1989, anul când a fost conceput eruditul său eseu “Arhetipul călugărilor sciţi”, că valorile creştin ortodoxe pe pământul românesc îşi trag seva din adâncimile zalmoxismului getic, ideie valoroasă, necercetată şi prin urmare neînţeleasă îndeajuns. Iată un scurt pasaj edificator din lucrarea menţionată, unde se face referire la înţelepciunea getică :

,,O înţelepciune care,depunându-se în organizări de eremiţi pe Muntele Sacru, se traduce în instituţii “vegetale”, in-vertebrate la lumina istoriei dar care explică deopotrivă apologurile lui Dromichete şi fabula lui Scorillo,prestigiul lui Deceneu, monahismul secret din Întorsura Carpaţilor şi mai apoi din mileniul aşa-zis “mut”, făcând creştinismul posibil în forme care, păstrând materia getică, vor fi socotite ortodoxe şi, de fapt, aşa vor fi fiind câtă vreme cântarea în biserică şi comunicarea prin muzică vor fi consacrate la Dunarea de Jos cu episcopul Niceta de Remesiana, autorul imnului “Te Deum Laudamus”.Cât şi în ce fel se ţinu deoparte de contigentul stricător zalmoxismul getic este cu neputinţă a se identifica dar atâta vreme cât, nu prea cu mult înainte de 1900, încă se vorbea în Moldova despre “solomonari” care,contemporani secreţi şi iniţiaţi, repetau gesturi de ritual pe care ţăranii le evocau cu sfială dar le comunicase cu aproape doua milenii şi jumătate mai înainte şi Herodot, persistenţa pare în afară de orice îndoială”( op. cit. pag.8-9).’’

O altă direcţie de cercetare biografică a personalitaţii enigmatice, de voevod criptic al culturii care a fost Artur Silvestri, ar trebui să vizeze nu doar calitatea sa de mecena ci şi

întreprinderile sale misionare,inedite vizând coagularea unor idei ce pluteau în aer la un moment dat iar aici trebuie să consemnăm că încă din 1987, la sugestia mentorului său spiritual, mitropolitul Nestor Vornicescu, a reuşit să adune mai mulţi savanţi de prestigiu şi să formeze acel grup de cercetători numit “Grupul pentru istoria alternativă”,dintre care unii vor fi mai trăind şi ar putea depune mărturie verbală ori scrisă, spre elucidarea unor momente uitate, neinţelese de actuala generaţie şi cu atât mai puţin de generaţiile care vor veni.Printre altele, ştim că s-a implicat personal în sprijinirea cercetării “Codexului Rohoczi”, o cronică medievală secretă descifrată de eminentul istoric Viorica Enăchiuc, încurajat şi susţinut de oameni ca Artur Silvestri, a căror faptă rămâne încă anonimă.

Apoi trebuie studiat momentul 1990,când vocaţia sa de creator de publicaţii culturale cu parfum istoric s-a manifestat din plin, când,în calitate de director al Fundatiei Europene Drăgan a reeditat si condus (1990-1991) publicaţiile Naţiunea, Dacia Literară şi Mileniul III, ceea ce denotă o dorinţă clară de a lega trecutul de prezent, de a reedita faptele mari din istoria culturii româneşti.

Pentru Artur Silvestri dacologia nu a fost o moda, ori o temă savantă de cercetare, deşi rigurozitatea şi profunzimea l-au caracterizat mereu, dacii au fost pentru el o taina strămoşească de care s-a pătruns şi s-a apropiat cu evlavie religioasă. S-a considerat el însuşi un get, iar perioada absenţei sale din viaţa publică ( 1992-2002) îi plăcea să o asemuiască cu retragerea în subterană a zeului get Zalmoxis, ca o dovadă de înţelegere şi trăire superioară a religiei getice.

După revenirea sa la suprafaţa vieţii publice, acest ultim mare solomonar care a fost Artur Silvestri s-a numărat printre cei ce, împreună cu Napoleon Săvescu şi alte minţi lucide, aveau să revitalizeze dacologia, prin crearea noului curent dacist având ca deviză scoaterea din anonimat a dacilor, printr-o radicalizare a discursurilor polemice contra academismul steril şi neproductiv ,deja existente în cultura română,dar care acum îşi găseau în dacism un razem împotriva tăvălugului globalist de uniformizare şi neantizare a specificului naţional.

Scrie, dă interviuri,la Dacia magazin, ori la alte publicaţii, biciueşte cu bici de foc pe toţi neo-culturnicii care dispreţuiesc dacologia, considerând-o ca un păcat de moarte,ori o confundă cu dacomania,participă la congresele de dacologie şi întemeiaza el însuşi revista electronică “Dacologica”, deschisă tuturor celor interesaţi de acest subiect.Asupra direcţiilor de acţiune ale revistei Dacologica, modalităţi de abordarea tematicilor, seriozitatea, cumpănirea ipotezelor de lucru, maestrul-întemeietor, ctitorul acestei publicaţii, a lăsat rânduri scrise şi afişate, ca un program pentru toţi cei ce vor dori să scrie şi să publice despre strămoşii daci şi cultura lor.

L-am ascultat cu atenţie pe profesorul Artur Silvestri, în această vară la Congresul internaţional de dacologie- Regalian 2008- a fost prima şi ultima dată când ne-am aflat faţă în faţă, dacă se poate spune aşa,iar discursul său, a fost unul grav,neconvenţional,cuvintele unui om care, fără să-i fi cerut-o cineva, ci doar conştiinţa sa de misionar, se simţea responsabil faţă de destinele neamului său, faţă de valorile istorice şi culturale , patrimoniale, neluate în seamă de actuala stăpânire inconştientă şi incapabilă. Redau aici câteva spicuiri din memorabila sa cuvântare, aşa cum a fost reţinută de redacţia Dacia Magazin :

Artur Silvestri, preşedintele Asociaţiei Române Pentru Patrimoniu, a avut o prestaţie remarcabilă , în cadrul Congresului, făcând o radiografie a situaţiei cultivării identitaţii noastre:

“Spun că alţii ar fi făcut de mult cum noi nici măcar nu gândim.Ba încă bulgarii au prefacut întregul lor sistem turistic, prin urmarea unor principii care ţin de uzurparea tracologiei.Ne-au furat acest domeniu.Este al lor ! Şi îl afirmă într-un mod pur si simplu impresionant.Virtuozitatea în a se afirma a vecinului de la sud stupefiază. Nu ştiu dacă ştiţi, dar ar fi interesant să ne gândim la aceste teme.Acum un an şi ceva, înainte să se integreze în Uniunea Europeană,bulgarii au făcut un mare simpozion internaţional la care au invitat câteva mii de interocraţi din toată lumea şi, bineinţeles, euronomenclatura de la Bruxelles.Şi ştiţi care a fost tema lor ?Cu ce venim noi bulgarii în UE ? Şi cu ce credeţi că veneau ei ? Nici mai mult nici mai puţin decât cu alfabetul chirilic.Cu alfabetul care aparţine de drept spaţiului actualei Românii…Va să zică, bulgarul nu socoteşte că este localist întarziat, nesemnificativ şi că, deci, nu e şi el intrat în rândul lumii, cum socotesc atât de interocraţii români cât şi stăpânirea iresponsabilă de aici de la noi. Ei veneau cu exact ceea ce se ştie bine că este necesar peste tot în lume şi costă mulţi bani.Diferenţa şi identitatea, două principii obligatorii şi capitale.Noi ce facem ? Noi distrugem tot ce avem. Unde se găseşte ceva care aminteşte de memoria culturală este repede culcat la pământ.Priviţi toate aceste componente ale moştenirii culturale de la monumentele istorice ale dacilor până la Bucureştiul năpădit de buldozere care distrug.De ce în alte locuri nimeni nu se atinge de locurile istorice şi numai la noi se întâmplă astfel de lucruri tragice ?Dacă nu ne vom trezi la timp, riscăm să pierdem întreaga noastră moştenire culturală şi istorică şi, odată cu aceasta, propia noastra identitate.”

Am redat acest scurt fragment, dintr-un discurs mult mai amplu, care trebuie recuperat şi integrat operei sale, eventual editat , împreună cu interviurile pe care le-a dat la Dacia Magazin şi în alte publicaţii, pentru că el arată firea sa de vizionar, de spirit superior care înţelegea mai bine decât mulţi alţii transformările la care suntem şi vom fi supuşi,cuvinte care chemau şi mai cheamă încă, de-acolo din lumea în care a plecat, la deşteptarea din somnul ignoranţei până nu va fi prea târziu şi ne vom trezi că nu mai avem identitate, nu mai avem istorie, nu mai avem limbă.De aceea scriu că opera lui Artur Silvestri va rămâne actuală pentru noi şi pentru generaţiile de după noi şi prin urmare a o pune în lumina pe care o merită şi a-i urma îndemnurile ce o conţin rămâne o datorie.

GHEORGHE ŞEITAN

Anunțuri