■ Alexandru Stănciulescu-Bârda

CENTRALIZARE ÎN BISERICĂ?

Voi face referire azi la un alt aspect al noului Regulament de organizare şi funcţionare a Bisericii Ortodoxe Române. Se vorbeşte acolo de constituirea unui fond de ajutorare a bisericilor sărace, în sensul că veniturile parohiilor vor fi centralizate la nivel de protoierie sau de episcopie şi de acolo să se asigure salariile tuturor preoţilor şi cântăreţilor, lucrările de construcţii şi reparaţii. În felul acesta, parohiile nu vor mai avea fonduri proprii, ci va exista un singur fond, în care vor pune toţi şi din care vor lua toţi! Dumnezeule! Parcă aud repetându-se principiul, care ne-a dus la dezastru economic: ,,de la fiecare după posibilităţi, fiecăruia după necesităţi!” Aşa ni se spunea şi la intrarea în ceapeu: toţi vom fi proprietari, toţi vom fi beneficiari. În Bârda au băgat oamenii 150 de perechi de boi şi tot pe atâtea care şi alte acareturi, iar înainte de Revoluţie se ajunsese de nu mai avea ceapeul un car, ca să ducem un mort la cimitir! Ştim toţi ce a însemnat colectivizarea, că nici astăzi nu ne mai vindecăm, după aproape douăzeci de ani de când ne-am scăpat. Este foarte trist, că nu luăm aminte că centralizarea economică a fost falimentară în toate ţările şi că naţiunile civilizate ale lumii de astăzi promovează descentralizarea economică, aceasta fiind adevărata pârghie a progresului. O centralizare economică în cadrul Bisericii sub pretextul ajutorării parohiilor sărace ar aduce mari deservicii Bisericii în sine şi fiecărei parohii în parte. În primul rând, mulţi preoţi vor evita să înregistreze o bună parte din venituri, ştiind că de cele înregistrate vor beneficia alţii. Vor trebui instituite taxe fixe şi uniforme în toate parohiile pentru servicii. Dacă de 32 de ani de când sunt preot nu am pretins bani pentru servicii, cum voi proceda acum, dacă voi fi obligat să introduc asemenea taxe? Se vor stimula, oficial, cei care nu-şi fac datoria. Dacă tot li se asigură salarizarea, indiferent dacă au activitate sau nu, de ce să nu se ocupe de altceva?! Vor dispărea iniţiativele pastoral-misionare. Atâta vreme cât va trebui să merg cu căciula în mână la uşa protopopului sau a consilierului sau a ierarhului, ca să obţin o aprobare ca să cumpăr un kilogram de cuie şi câteva scânduri ca să repar gardul, cum voi avea neobrăzarea să cer bani ca să dau pâine la biserică, ori să public cărţi, ori să dau ajutoare celor aflaţi în dificultate din parohia mea? Cum aş putea să îndrăznesc să cer alocaţii ca să fac o lucrare de sculptură sau de pictură mai deosebită, de calitate mai bună, atâta vreme cât toţi preoţii şi toate parohiile trebuie să fie egali şi egale? Cu ce ar fi mai breaz preotul Stănciulescu, ca să primească astfel de ajutoare sau alocaţii? Cred că repartizarea unor astfel de fonduri ar stârni mari nemulţumiri, neîncredere, bănuieli şi altele asemenea, ceea ce ar aduce doar deservicii Bisericii în sine.

Mai circula în urmă cu câţiva ani o ideea genială, care, dacă s-ar fi pus în practică, ar fi fost un dezastru. Se propunea să se angajeze un fel de perceptor pe lângă fiecare protoierie şi acesta să meargă din localitate în localitate, din casă în casă şi să strângă bani pentru biserici, iar preoţii să nu mai aibă nici o atribuţie în gestionarea fondurilor. Acel ,,perceptor” să emită chitanţele, iar preotul să nu oficieze un serviciu, până enoriaşul nu-i prezintă chitanţa de achitare a sumei stabilite de la centru. Comentariile sunt de prisos!

Înainte de a se lua o măsură de genul celor de mai sus, ar trebui să se discute foarte serios cu toţi preoţii, fiindcă s-ar putea ca unele dispoziţii să fie emise de la birou şi să nu aibă o temeinică legătură cu situaţia de pe teren. Fără îndoială că, atât majoritatea preoţilor, cât şi a enoriaşilor, doresc să ajute parohiile mici şi sărace, dar după posibilităţile şi voia lor, aşa cum o fac şi când e vorba de sinistraţi sau de Fondul Central Misionar. Ar mai trebui ţinut seama şi de un alt aspect: orice apicultor de meserie nu va face niciodată dintr-un stup cu zece rame alţi zece stupi cu câte o ramă. Vor muri toţi în timpul iernii. Dacă din zece stupi cu câte o ramă va face unul cu zece rame, stupul acela va ieşi în primăvară, va fi puternic şi va putea să roiască după cum este legea firii. Cine are urechi de auzit să audă!