■ Ioan Miclău

MIHAI EMINESCU ŞI ROMÂNII DIN AFARA GRANIŢELOR ŢĂRII

Exista o carte de antologie cu o prefata si comentarii de D. Vatamaniuc, editata la Editura SAECULUM I.O, Bucueresti, 1998. Antologia aduna gandirile marelui Eminescu, astfel, si pe buna dreptate, autorul antologiei D. Vatamanicda cartea in intregime, autorului ei de drept Mihai Eminescu. Aceasta carte se intituleaza: ” Romanii din afara granitelor tarii si unitateaspirituala nationala ” – autor Mihai Eminescu. Deci, pe langa ca este normal, mai este si o necesitate vitala sa-l pastram pe Eminescu in inima culturii noastre romanesti, de catre romanii de pretutindeni, fiindca prin insasi activitatea sa laborioasa, Eminescu intarea baza fiintei si cunoasterii noastre ca popor cu o istorie si o limba. Nu ma hazardez a-mi da eurepede cu parerea, cum se obisnuieste mai ales azi, ci sa vedem ce ne spunedespre Eminescu, antologistul-autor, D.Vatamaniuc:

“Eminescu considera ca noi nu suntem stapanii limbii, ci limba este stapananoastra, principiu dupa care se calauzeste in intreaga sa activitate scriitoriceasca.Sustine ca substratul limbii noastre este traco-iliric, peste care s-a suprapus latina. Limba romana formata intr-un spatiu geografic extins este unitara, fapt surprinzator pentru multi cercetatori straini. Existenta unei limbi unitare este invocata si ca o marturie a “preexistentei”, cum spune poetul, a poporului nostruinaintea organizarii noastre statale in secolul al XIV-lea.

Teoria cu privire la etnogeneza poporului roman, pusa in circulatie de Robert Roesler si sustinuta si de alti cercetatori, este respinsa de Eminescu de plano.”Constatam inainte de toate – scrie Eminescu in studiul {Se vorbeste ca in Consiliul }, publicat in Curierul de Iasi in noembrie 1876 – ca romanii nu sunt nicaeri colonisti, venituri, oamenii nimarui, ci pretutindenea unde locuiesc suntautohtoni, populatie nepomenit de veche, mai veche decat toti conlocuitorii lor “.

Demonstrarea acestei teze o intreprind si unii cercetatori straini si Eminescu face cunoscut acest lucru si publicului roman”, (Din Prefata antologiei ingrijite de D.Vatamaniuc)

Asadar, Romanii de pretutindeni in lume, vad in Eminescu un roman adevarat, studiat, talentat, plin pana in maduva oaselor de drag pentru neam si limba, un suflet viu al fiintei noastre romane, ce se identifica intrutotul nazuintelor de viitor, de independenta al neamului sau romanesc ! Eminescu este si va fi onecesitate, o piatra vie de hotar, omniprezent.

Lui Eminescu vrea cineva sa-i pregateasca inmormantarea? Da, a fibinecuvantat in biserica neamului sau este ceva foarte frumos, sa ne rugam pentru sufletul sau ce a suferit ca orice pamantean, dar chiar sfant de sfintit ,ca apoi sa mai auzim si de impartitul moastelor sale (cum am mai scris) nu estecazul. Sa-i impartim stralucitoarea lui opera literara, gandirile sale de iubirepentru neamul sau romanesc, a pastrarii istoriei si limbii dupa exemplul pe care ni-l da in toata monumentala sa opera scriitoriceasca si de gazetar.Deci, mai multa calmare la aceste rabufniri oarecum neintelese din partea celorce propovaduiesc trecerea lui Eminescu in randul Sfintilor Bisericii. Pentru ca, va spun eu, Eminescu va reinvia si el imediat si ne va si pedepsi. Eminescu si iar…Eminescu.. , mi se pare un ceva pe care la-si asemui mai multcu acea idee de titlu dat cartii sale de satmareanul Aurel Pop, -Pelerinaj de secesiune – un ceva indefinit, cum ar zice dl. Artur Silvestri, si in fine, ca sunt excelent de solide pricipiile dlui Dimitrie Grama, de la revista “Neamul Romanesc” in “Scrisoarea deschisa” adresata Pr. Stroilescu. E bine ca purtamin conversatiile noastre atitudinile ce le gasim de bine, caci in realitate nu estenici o crima a ne spune liber punctele de vedere, mai ales ca de fapt despre maretia poetului nostru Mihai Eminescu vorbim. Totusi ce ma bucura, este cavad un exemplu extraordinar de bun, un exemplu din care mi-am scos candvasi un proverb: “Oamenii inteligenti pot conveni asupra criticii de idei proprii”, fapt care cu greu mai gasim in ziua de azi !”

_____________

ROMÂNII – UN EXEPERIMENT PE VIAŢĂ ŞI PE MOARTE

De la observatie direct la rationament…! (I)

“… Oricine va ceti acest titlu va fi tentat sa se intrebe daca nu cumva lipseste un anume element de studiu necesar, pe care sa se bazeze rationamentul! Si sunt de accord, intradevar un cercetator de profesie va zice repede: “lipseste experimentul, domnule! Altfel cum sa ajungi la un rationament ?” Nu sunt filosof nici cercetator stiintific,dar, oare de-alungul istoriei noastre romanesti nu am avut experimente suficiente? Nu avem experimente actuale in baza carora se asteapta un rationament ? Intreb eu acum care a fost rationamentul istoricilor, a politicienilor, celora de la institutiile de cultura, ori, daca au inteles ceva in concluzie, din experimentele nenorocirilor prin care a trecut si trece acest popor romanesc? Experimentul secolului XX: Comunismul cu distrugerea celor mai harnici si priceputi tarani ai agriculturii noastre, dusi ca vitele intre ciulinii Baraganului? Acesta a fost un experiment pe viata si pe moarte, observat de o lume intreaga. Care a fost rationamentul marilor puteri europene, tari ca Franta, Germania, Anglia, USA , in fata acestui experiment nenorocit romanesc?

Practica ruseasca de a inveli realitatea in camasa de fier a ideologiilor false, a fost eficace prin educarea a fel si fel de venetici, fie si romani, pe care ni i-au trimis drept conducatori si luminatori, inselandu-ne intereselele nationale, realizandusile pe ale lor. Experimentele de apasare a bisericilor noastre ortodoxe, incercarea de a rupe pe romani de ortodoxia sufletului lor, oare nu vorbesc? Caci dupa ce i-ai luat unui popor credinta, il duci la un pas de a-i lua si limba, si cu asta basta! Sigur, ca se gasesc destui cu scoli inalte, dar neloiali acestui biet popor roman, din truda caruia si-au slefuit capatzanele inca din vremea comunista, stiutori ca a lovi in cultura si in oamenii de seama, lovesc la radacina fiintei noastre. Cei face pe acestia sa-si puna mintea si intelepciunea lor in slujba altora, pe care nu prea(daca nu de loc) ii intereseaza viata cetateanului roman? Zic cetatean, fiindca inteleg prin asta toate sufletele traitoare in Romania, indifferent de etnicitatea lor, dovedind ca romanii nu sunt sovini, dar nici toleranti la infinit in fata distrugatorilor de ordine sociala interna, in care se invart cu ingamfare ca “luminati” laici sau confesionali.
Dar sa nu ne departam de titlul acestui eseu, iata-ne in secolul XXI. Experimentele sunt la fiecare pas, observatia ne duce direct la rationament, adica, nu se inceteaza, dimpotriva se continua aceleeasi interese de dictatura a tarilor mari, asupra altora mai mici dar bune de munca si cu subsolurile bogate in materii pretioase.
Dar in final, ce fac cu rationamentul ?– ar zice omul din popor – , daca practic nu-i mod de a indrepta lucruile pe fagasul unor dreptati sociale, dreptati care sa se intinda pana la individ si familia acestuia. Legea si cei ce o implinesc sa nu fie legati de nici un fel de interes in afara de cel al implinirii adevarului. Fie sarac, fie bogat, fie roman, tigan, ungur, sau alt etnic de cetatenie romana. In implinirea Legii interne, nu au ce cauta influente de nici un fel si din nici o alta parte! Aceasta ar insemna a fi urmarea unui rationament sanatos, indreptator si sub ascultarea de Dumnezeu”.

Am mai afirmat de multe ori, ca prin integrarea in UE, sa nu ne amagim ca de acum toate celelalte tari isi vor deserta peste noi toate bunatatile lor, si ca insasi idea unionala va fi una de “unitate in diversitate”, iar painea cea de toate zilele tot de munca noastra cu truda si sudoare va fi castigata. Fata ascunsa a realitatilor sta insa nu in idea UE, ci in prabusirea unui sistem communist impus cu o economie si finanta nationalizata, asupra carora s-au napustit fostii ” superiori”, de si-au facut privatizarea intre ei, ramanand ca poporul sa se privatizeze cu ceea ce are sa munceasca de acum inainte, deci in tranzitia pornita de aproape doua decenii!

Rationamentul: “O renationalizare iar chiaburii/portofeii trimisi pe Baragan”, iar din acele uriase venituri furate sa se achite datoriile actuale,mai mari ca ale lui Ceausescu, si puse acum tot in spinarea poporului, care nu are nimic – in afara batjocorii fiintei si credintei Sale. Si de catre cine? Sa raspunda acum “CERCETATORII”, cei ce fac teoriile absurditatii prin asa zisele ICR-uri, CNSAS-uri, etc. etc.”.

_____________

Anunțuri