~Viorica Moisuc: „Scrisoare deschisă către Preşedintele României, Parlamentului României şi Europei“

În atenţia :  

Preşedintelui  ROMÂNIEI Domnul Traian BĂSESCU,

a  Parlamentului ROMÂNIEI,

a   Parlamentului EUROPEI

În faţa situaţiei fără precedent de amestec brutal în treburile interne ale ROMÂNIEI – stat independent , unitar, naţional şi suveran, membru al Uniunii Europene- venit din partea Preşedintelui Ungariei, dl. Victor ORBAN , al d-lui Laszlo TOKES, vice- preşedinte al Parlamentului European , al altor lideri ai diferitelor organizaţii ale minorităţii maghiare din România şi din alte ţări, convocaţi în localitatea Băile Tuşnad din România, în cadrul unei aşa-zise „şcoli de vară”, istoricii , scriitorii, profesorii, oamenii de cultură, precum şi alţi cetăţeni români consideră de datoria lor să atragă atenţia asupra unor afirmaţii , erori istorice grosolane, injurii la adresa poporului român, a conducerii ţării (Preşedinţie, Parlament, Guvern), nesocotirii  Constituţiei României, a principiilor dreptului internaţional,  negării  dreptului poporului român de

a-şi organiza viaţa după propriile sale interese şi legi.

Erori istorice şi obsesii

–         Destrămarea monarhiei dualiste multinaţionale austro-ungare în noiembrie 1918, constituirea pe ruinele acesteia a statelor independente , suverane, unitare,   Polonia, Cehoslovacia, Regatul sârbo-croato-sloven, România, precum şi a Republicilor independente Austria şi Ungaria (state naţionale) în octombrie-decembrie 1918, prin acte de autodeterminare naţional- politică având  caracter plebiscitar, au fost consemnate şi confirmate pe plan internaţional prin Tratatele de pace încheiate  la Paris în 1919-1920, semnate şi ratificate deopotrivă de Puterile Aliate şi Asociate precum şi de statele răspunzătoare de declanşarea războiului din 1914-1918 : Germania, Austria şi Ungaria.Tratatele de pace au confirmat şi frontierele noilor state, pe baza respectării principiului naţionalităţilor, care a stat la baza  actelor  de autodeterminare din octombrie – decembrie 1918.

–         În ceea ce priveşte România, actele de autodeterminare şi unire cu Ţara-mamă a provinciilor istorice Basarabia, Bucovina, Transilvania ( inclusiv Maramureşul istoric, Crişana, Banatul) s-au realizat prin Hotărârile plebiscitare de la 27 Martie 1918 de la Chişinău (Basarabia), 28 Noiembrie 1918 de la Cernăuţi (Bucovina) şi 1 Decembrie 1918 de la Alba-Iulia (Transilvania). Aceste acte fundamentale  au specificat în conţinutul lor întinderea teritorială în limitele cărora  aceste provincii se unesc cu Ţara.

–         Decretul regal nr. 842, dat la Iaşi la 9 aprilie 1918 , semnat de Regele Ferdinand I, prim- ministrul, Al. Marghiloman şi ministrul de Justiţie, D. Dobrescu sublinia:” În numele poporului român şi al Regelui lui, M.S. Ferdinand I al României…declară la rândul lui Basarabia unită cu România pe veci, una şi indivizibilă” (vezi Basarabia, Bucovina, Transilvania. Unirea 1918. Documente. Adnotate şi studiu introductiv de prof. univ. dr. Viorica Moisuc, Bucureşti, DIP, 1996, doc. nr. 95, p. 300); Decretul – lege nr. 3744, dat la Bucureşti la 18 decembrie 1918, semnat de Regele Ferdinand I şi de Ion I.C. Brătianu, prim- ministru şi ministru de externe , preciza:”Bucovina, în cuprinsul graniţelor ei istorice, este şi rămâne de-a pururea unită cu Regatul României”(ibidem, doc. nr. 156, p. 576-577); Decretul-lege nr. 3631, dat la Bucureşti la 11 decembrie 1918, semnat de Regele  Ferdinand I şi de Ion I.C. Brătianu, prim-ministru şi ministru de externe, consemna că „Ţinuturile cuprinse în Hotărârea Adunării Naţionale  de la Alba-Iulia de la 18 noiembrie /1 decembrie 1918 sunt şi rămân de-a pururea unite cu Regatul României” (ibidem, doc, nr.155, p. 575).

–         Tratatele de pace cu Austria (Saint – Germain, 1919) şi cu Ungaria (Trianon, 4 iunie 1920) au recunoscut noua fizionomie teritorială şi politică a Europei Centrale stabilită prin actele de autodeterminare naţională din octombrie-decembrie 1918, respectându-se precizările teritoriale cuprinse în aceste acte, în trasarea pe teren, de către Comisia de experţi a Conferinţei de pace, a frontierelor Ungariei cu statele vecine, deci şi cu România,.

–         Documentele publicate atestă fără putinţă de tăgadă că minoritarii din România întregită şi anume saşii, şvabii, evreii, polonezii au dat Declaraţii publice şi oficiale în 1918 şi 1919 prin care au salutat Unirea Basarabiei, Bucovinei, şi Transilvaniei cu România, considerând  Unirea ca un act de dreptate istorică şi s-au angajat să colaboreze cu noile autorităţi pentru progresul patriei comune. Singurii minoritari care s-au pronunţat violent împotrivă, au fost maghiarii şi bolşevicii ruşi. Explicaţia constă în faptul că Ungaria şi Rusia bolşevică pierduseră în 1918 importante teritorii ocupate de-a lungul timpului de la români, polonezi, baltici, sud- slavi etc. Printre acestea, Transilvania şi Basarabia erau şi au rămas cela mai râvnite . În plus, ungurii şi ruşii care până în octombrie-decembrie 1918 erau „stăpâni” peste nenumărate naţiuni ocupate (Austro-Ungaria şi Rusia fiind cunoscute drept „inchisori ale popoarelor”), nu s-au împăcat niciodată , de atunci şi până azi .cu statutul de „minoritari” alături de celelalte minorităţi. „Recuperarea” Transilvaniei de către Ungaria şi a Basarabiei de către Rusia- prin cele mai diverse mijloace –  a devenit , îndată după 1918, „politică de stat” a celor două  state sus-amintite.

–         În pofida acestor realităţi evidente, a nenumăratelor documente de arhivă publicate şi arhicunoscute, cercuri interesate din Ungaria şi de aiurea susţin zgomotos, de la 1918 şi până azi , neîntrerupt, că statele constituite pe ruinele fostei monarhii dualiste cu doi ani înaintea semnării Tratatelor de Pace, ar fi fost „creaţii” ale acestora; obsesia dusă până la ridicol a unor aşa zişi „oameni politici” unguri, în fapt personaje inculte, străine de bunul simţ elementar al cunoaşterii, aţâţători la vrajbă, stimulând  ura , nesupunerea faţă de legile statului în cuprinsul căruia îşi duc viaţa minoritarii unguri alături de majoritatea română, plâng de mai bine de opt decenii după …Transilvania!

–         Slujitorul Domnului, pastorul  Tokes, indeamnă la nesupunere si răzvrătire, „cere” imperativ poporului român să prezinte „scuze” maghiarilor pentru…exploatarea la care ar fi fost supuşi „după” Trianon precum şi în timpul regimului comunist! Acest sinistru personaj ar trebui să-şi aducă aminte cum au fost căsăpiţi capii răscoalei române de la 1784, eroii-martiri Horia, Cloşca şi Crişan şi alte mii de ţărani români crucificaţi,  cum au tras cu tunurile vajnicii revoluţionari unguri în bisericile ortodoxe din Ardeal , cum au desfiinţat  „legile Apponyi”, în plin secol XX, întregul învăţămâmt românesc din Ardeal! Dar de atrocităţile horthyştilor în Nord-Vestul Ardealului românesc dat Ungariei de Hitler îşi aminteşte ceva, cumva, „slujitorul Domnului”?

–         De când acest domn Tokes, părăsind pe „Domnul” ,a intrat pe scena  – mai profitabilă – a  politicii româneşti  şi internaţionale , are o singură obsesie: în ce mod ar putea revizionismul – indiferent de culoarea lui politică (– chiar şi într-o variantă modernă Karoly- Bela Kun – Lenin)- să-şi adjudece măcar o parte a Transilvaniei! Domnul Tokes, dovedind o lipsă elementară de instruire în domeniul istoriei, nu , ştie că Tratatul de la Trianon a fost confirmat , în prevederile sale teritoriale , de tratatul de pace de la Paris din februarie 1947, ratificat şi el de Ungaria;nu ia în seamă că tratatul de bază dintre România şi Ungaria nu se referă în nici un chip la „modificări de graniţă” ; uită, deşi e „lider european” că toată legislaţia europeană actuală respinge modificările teritoriale, mutările de graniţe etc. „Spiritualizarea frontierelor”  – da -, spunea preşedintele Ligii Naţiunilor şi ministrul de externe al României, Nicolae Titulescu; „mutarea frontierelor!” – nu ,preciza el: ar crea noi focare de conflicte şi războaie punând în pericol pacea atât de scump plătită de popoare în marele război! Pe  scurt, dacă ar da cineva atenţie elucubraţiilor d-lui Tokes, toate tratatele de pace din ultima sută de ani ar trebui repuse in discuţie, dacă se poate, sub atenta supraveghere a Ungariei!

Acuze , lecţii şi ameninţări

 

Povestea cu autonomia „ţinutului” celor 250 de secui  declaraţi la recensământ este o gogoriţă atât de răsuflată încât nici nu mai merită a fi discutată! A încercat Stalin să facă „Regiunea Autonomă Maghiară” în inima României, a botezat cu numele său vechi oraşe româneşti etc. N-a ţinut, erau încercări de învrăjbiri, de dominaţie , până la urmă. Liderii maghiari citesc, cu sârg, pe Stalin şi se inspiră din politica lui. Nu mai merge! Spre insatisfacţia cercurilor interesate din Ungaria şi, cine ştie din ce alte colţuri de lume, România, cu bunele şi relele ei este membru al U.E. Ca şi Ungaria.Cea din urmă însă, a reuşit să-şi infiltreze oameni în nenumărate posturi-cheie în aceste înalte foruri, posturi din care poate chiar exercita controlul asupra unor acţiuni neconvenabile Ungariei . România , nu.

  Domnul Victor Orban, punându-l la înaintare pe Tokes, uită că România este un stat suveran, unitar, naţional şi independent şi îşi permite să ne ameninţe cu degetul că se va implica în reorganizarea administrativă a României! Nu chiar acum, ceva mai încolo, dacă nu ne băgăm minţile în cap! Cu ce drept? Preşedintele Băsescu l-a „supărat” cu propunerea regionalizării care nu ţine seama de reconstituirea R.A.M.  Mare pagubă, în adevăr! Numai că asta este treaba noastră, a celor 22 milioane de români, nu a Budapestei!

Victor Orban s-a supărat că  Preşedintele României nu a răspuns „Prezent!” la lecţiile de la Tuşnad! Gestul Preşedintelui Băsescu este îndreptăţit , nu avea ce căuta la şcoala de vară „Bela Kun”! A tolerat însă desfăşurarea ei pe teritoriul României, dar asta este o altă problemă!

Victor Orban a uitat că România are o capitală care se numeşte Bucureşti şi că este impardonabil ca şeful statului ungar să o ignore , oprindu-se întotdeauna în fosta „feudă”  a grofilor unguri. Pentru acest personaj aistoric, nu există nici Parlamentul României, nici Guvernul român. Ce vrea în fond acest şef al FIDES?  Un război civil în Ardeal? N-a înţeles că nu se mai poate încerca iarăşi secesiunea Banatului (că doar Tokes nu mai este pastor reformat la Timişoara, ci ditamai vice-preşedinte al Parlamentului european!), şi nici secesiunea Ardealului (gogoriţa „ungurului” Cofariu măcelărit de români la Târgu-Mureş s-a dus şi ea  pe apa Sâmbetei!)

Atunci ce? Probabil mai speră în vreun Kosovo, în vreo Albanie – cine ştie, poate iese ceva din asta!

Să fim bine îmţeleşi: ca în ori ce stat, există divergenţe de păreri între forţele politice interne, chiar confruntări mai mult sau mai puţin violente pe probleme majore ale societăţii româneşti în ansamblul ei, dar toate acestea ne privesc pe noi. Jocul liderilor maghiari şi al organizaţiilor lor politice sprijinite direct sau indirect de Budapesta de a profita de o conjunctură internă tarată de o mulţime de neîmpliniri , pentru a obţine încă „un os de ros” îi duce pe o pantă total greşită care se va dovedi fără ieşire.Cei care plusează în această direcţie nu ţin seama de faptul că românii şi maghiarii trăitori de sute de  ani pe acelaşi pământ sunt cu totul străini şi ostili  manevrelor politicinismului  absurd unguresc.

Concluzie

           

            Necuviinţa (ca să nu spunem mai mult) a liderilor unguri depăşeşte ori ce limită a bunului simţ. Nu drepturi pentru minoritarii maghiari vor  ( nu duc lipsă maghiarii noştri de aşa ceva!) ci vrajbă, ură, revizuirea în ori ce chip a frontierei de Vest a României, sub umbrela „modernizării”, „europenizării”, „diversităţii etnice şi culturale” – numai că toate acestea se rezumă la formula „autonomiei politice –teritoriale-administrative” a fostei „Regiuni Autonome Maghiare” de sorginte stalinistă. Tolerarea unor asemenea manifestări străine pe pământul României nu poate merge la infinit. Parlamentul de la Bucureşti trebuie să se pronunţe ferm pentru respectarea suveranităţii Ţării , a neamestecului în treburile interne ale României , respectării Constituţiei şi a legilor româneşti şi internaţionale. Preşedinţia nu are nici o scuză în a admite ca această Instituţie să fie ignorată şi desconsiderată de liderii politici ai unei ţări vecine. Partidele politice, indiferent de culoarea lor trebuie să spună un „Nu” hotărât şi consensual acestei ingerinţe a Budapestei în problemele interne ale României. Susţinătorii din interior ai acestei politici a statului ungar trebuie să dea socoteală pentru ceea ce pun la cale de atâta amar de ani:uzurparea statului de drept şi destrămarea României.

Nici un om responsabil din această ţară nu poate asista impasibil la distrugerea , prin ura dementă a unor personaje nesătule de războaie fratricide , de rapturi teritoriale , a unei civilizaţii multimilenare şi a unei libertăţi greu câştigate după ani grei de ocupaţie străină, de războaie , de împărţiri teritoriale făcute de „cei mari” peste capul Românilor şi al Ungurilor.

Parlamentul European care-şi propune evitarea conflictelor sau aplanarea prin înţelegere şi cooperare a unor eventuale neînţelegeri , trebuie să domolească avântul belicos al vicepreşedintelui său, „pastorul” Laszlo Tokes, care a declarat public nu o dată că el reprezintă interesele Ungariei şi nu ale României – ai cărei electori   l-au trimis ca reprezentant al lor în cel mai înalt for legislativ de pe Continentul nostru. Am întreba pe dl „pastor” dacă respectă măcar Cuvântul Domnului  privind pacea, iertarea, buna-înţelegere între oameni, alinarea suferinţelor …

 

 

Noi cei 22 milioane de Români, inclusiv minorităţile naţionale trăitoare pe acest „pământ binecuvântat”, cum spunea Papa Ioan-Paul al II-lea când s-a aflat pe meleagurile româneşti, vrem  linişte, vrem pace, vrem libertate , conlucrare pentru un viitor mai bun pentru toţi oamenii care trăiesc  aici! Nu mai vrem ură, răzbunare, discordie, vrajbă, minciuni , ifose de „oameni superiori”, lecţii de „bună purtare” – cum ne dădea Stalin şi acoliţii săi nu cu mulţi ani înainte!.

 

Bucureşti, 26 iulie 2011

Semnează:

 

Prof. dr. Viorica Moisuc, str. Aurel Vlaicu, nr. 34, sector 2 Bucureşti.  C.I. seria RT , nr.767167, CNP 2340408400588

Ileana Vulpescu, scriitoare, str. Radu Cristian , nr. 1, sector 2 Bucureşti, B.I., seria DA, nr. 004792, CNP 2320521400608

Romulus Vulpescu, scriitor, str. Radu Cristian, nr. 1, sector 2, Bucureşti, BI:; seria AL, nr. 801364, CNP 1330405400299