Ion Marin Almăjan: “Bocet la căpătâiul tău, patrie”

Romanie, patrie fara noroc, vai, tie, mireasa cernita, inselata de mirele tau, batrana mama hulita de prunci, batuta cu pietre de cei ce ti-au iesit din pantece. Nimeni nu-ti mai canta gradinile inflorite, nimeni nu mai suspina dupa raurile tale, nimeni nu-ti mai plange ranile nevindecate, nimeni nu le mai oblojeste cu sfiala si dragoste. Ca niste caini turbati s-au napostit asupra-ti, hulpavi, sfasiindu-ti sfantul trup, inghitind dumicati mari din carnea ta de fecioara, ca sa te arate cu degetul si sa spuna: Vedeti, neamuri ale lumii, o curva desuchiata, o mastera care-si ucide odraslele, o vadana ce-si devora barbatii, aceasta-i Romania. Cuvinte puturoase, slove ce duhnesc, semanand in urechi ura si scarba pentru tine , Romanie, patria mea far-de noroc, in care Dumnezeu si-a uitat sperantele.>>>

Anunțuri
Publicat în opinii. Comentarii închise la Ion Marin Almăjan: “Bocet la căpătâiul tău, patrie”