DEZVĂLUIRI INCENDIARE: A EXISTAT ÎNAINTE DE ’90 O GRUPARE REFORMISTĂ ÎN „INTERIOR” ŞI ÎN „EXTERIOR”? Un punct de vedere de Şerban Andronescu

Sinceră sau nu, teza abolirii parţiale a dogmei este suficient ventilată în România de azi pentru a da de gândit observatorilor. Numai prin prisma ei se explică o serie de fapte de neînchipuit acum câţiva ani: reabilitarea Brătienilor, acordarea de pensii urmaşilor lor şi publicarea unei cărţi a istoricului Gheorghe Brătianu, ucis în închisoare, reabilitarea Mareşalului Antonescu, începutul de gândire să zicem nedirijată la Dumitru Popescu, faptul că Victor Frunză (care şi-a permis să-l critice deschis pe Preşedintele Ceauşescu) e trimis definitiv în străinătate în loc să înfunde puşcăria, faptul că în Tribuna României apare numele unui anticomunist notoriu, Traian Golea (al cărui frate, legionar, fiind trimis clandestin în România, a fost prins şi silit să se sinucidă), faptul că unui Constantin Toiu i se permite să publice o carte curat orwelliană, Galeria cu viţă sălbatică, faptul că Josif Constantin Drăgan publică volumul sarcastic al lui Filip, că se permite difuzarea volumului în ţară, ş.a.m.d. E instructiv de semnalat şi altceva, într-un context apropiat. Doi tineri Eugen Ispir şi Nicolae Vlad, azi în USA, se asociază cu>>>>>>> Şerban Andronescu

Anunțuri
Publicat în noutăţi. Comentarii închise la DEZVĂLUIRI INCENDIARE: A EXISTAT ÎNAINTE DE ’90 O GRUPARE REFORMISTĂ ÎN „INTERIOR” ŞI ÎN „EXTERIOR”? Un punct de vedere de Şerban Andronescu

JURNAL DE IDEI – Alexandru Nemoianu: „Pactul cu diavolul”

Tragedia Neamului Romanesc este prăpastia şi încă mai exact starea antitetică, dintre „formă“ şi „fond“. Iar „forma“ a însemnat şi înseamnă suprastructură, „stăpânirea“ şi toate cele ce ţin de ea, inclusiv drumurile şi împărţirea administrativă a teritoriului, iar „fond“ a însemnat şi înseamnă Neamul Românesc, istoria lui multimilenară şi înţelegerea de către el a rostului vieţii, „modelul existenţial românesc“, care este din veci. Că aşa este poate fi lesne de ilustrat prin situaţiile ce bântuie Neamul Românesc de la jumătatea secolului al XX-lea.Stăpânirea bolşevică a însemnat apriga prigonire a Ortodoxiei şi a Tradiţiei Româneşti şi, promovarea, laudă deşănţată, a „imperiului“ acelei zile, Uniunea Sovietică şi ideologia „internaţionalismului proletar“. Noua „stăpânire“, instalată la începutul anilor ’90 al aceluiaşi veac sângeros, înseamnă insulta Ortodoxiei şi a Tradiţiei Româneşti şi lauda imperiului zilei, NATO şi SUA şi promovarea ideologiei demonice a „globalismului“. Aceste „stăpâniri“ au fost şi sunt slujite de către intelecualitatea fripturistă, „elita de mahala“, „banda“. O intelectualitate care reprezintă o ruşine istoricaă şi un exemplu absolut fără precedent de josnicie morală şi în fapt amoralitate. Despre ruşinea naţională ce o poate>>>>>>> Alexandru Nemoianu

Publicat în opinii. Comentarii închise la JURNAL DE IDEI – Alexandru Nemoianu: „Pactul cu diavolul”

CITATE – Constantin Noica ( fragmente alese de Ioan Miclău )

CÂTEVA CULEGERI DIN „JURNALUL FILOZOFIC” 

…Mi-a disparut o pagina din acest jurnal. Ce spusesem acolo ? Era poate ceva adanc, ceva hotarator. Ma cuprinde deodata nelinistea sa ma stiu strain de mine, de ce am mai bun in mine, si inteleg vorba ciuadata a lui Augustin : e in noi ceva mai adanc decat noi insine”.

…Oameni. Nu lucruri, nu peisaje; oameni. Sa fii insetat de omul nou, asa cum esti de lumile noi. Caci fiecare om e o forma de incapatanare, adica o idee. Si-ti place sa vezi care e gestul ideii, care e vocea ei. Cum surade ea.

…Dintre animale – spune Geneza – nu s-a gasit nici un ajutor pentru om. De aceea Dumnezeu adoarme pe Adam si scoate din coasta sa femeia. Daca s-ar fi gasit ceva s-o inlocuiasca…!

…In ce cred oamenii care serbeaza in acelasi timp si oficial aniversarea revolutiei franceze si pe cea a Ioanei d’Arc ? In una sau in alta ? Nu, ei nu mai opteaza. Tristetea inteligentei goale consta in faptul de a nu mai putea opta.>>> continuarea aici >>>

Publicat în opinii. Comentarii închise la CITATE – Constantin Noica ( fragmente alese de Ioan Miclău )