ADEVĂRURI SCANDALOASE, ÎNCĂ ACTUALE – Ioan Mugioiu: „Floarea Vestului, ca întotdeauna, s-a ofilit în Balcan“, un articol de acum aproape un deceniu

16 Mai 1999.
Pentru un jurnalist german, participant la obişnuita emisiune a Televiziunii Germane (Pro-gramul 1), «Clubul Presei », Pactul Atlantic a fost învins, indiferent care ar mai fi rezultatul final. Căci finalul nu va mai arăta, aşa cum Floarea Vestului, arogantă şi cinică, şi-a imaginat. Căci pen-tru „Floarea Vestului, balcanezii sînt inferiori ca oameni şi trebuiesc folosiţi pentru menţinerea nivelului de trai al Vestului.
Şovinismul a devenit în unele ţări din Vest, ceva genetic. Succesul economic al ultimilor 50 de ani în Vest a îndoctrinat şi omul simplu de pe stradă. Noţiunea de cultură şi-a schimbat conţinutul filozofic. Căci cărţile cu „coperţi frumos colorate” au definit deja superioritatea propriilor culturi. Trebuia însă găsit ceva mai radical (ceva ce zace de sute de ani de războaie în „sufletul vestic”). Ceva care să impresio-neze, pînă la îndoctinare, pe omul simplu . Şi asta nu e greu, căci omul de pe stradă judecă simplu, „după chipul şi asemănarea lui „.
Justificarea războiului a fost pregătită minuţios, cu aceleaşi parole şi cinism, ca exact acum 60 de ani, cînd fasciştii germani au pornit către Est în numele Civilizaţiei şi Umanităţii. În plus însă, totul se execută astăzi în numele Democraţiei Vestice, pe baza unor formule stereotipe („bande de criminali, maşinăria morţii, despotul”, şi multe altele), care se repetă permanent, la fiecare oră, prin sistemele electronice de informare, pentru îndoctrinarea maselor de oameni, care şi aşa nu pricep prea mult. În numele Demo-craţiei Vestice, cenzura este totală. Comuniştii pe care-i cunoaştem bine, au fost>>>>>>> Ioan Mugioiu

Publicat în opinii. Comentarii închise la ADEVĂRURI SCANDALOASE, ÎNCĂ ACTUALE – Ioan Mugioiu: „Floarea Vestului, ca întotdeauna, s-a ofilit în Balcan“, un articol de acum aproape un deceniu

ATAC LA CELULĂ: Alexandru Nemoianu: Un scandal: „des-proprietărirea“

In goana salbateca si indecenta a „restitutirilor” ,catre cine merita si mai ales catre cine nu merita,se uita ca simultan cineva este desproprietarit.Iar acel cineva este Neamul Romanesc.Sa fim bine intelesi.
In nici un chip nu urmaresc sa fac manifest politic si de actualitate.Prin Neamul Romanesc nu inteleg de fel „poporul muncitor” sau „clasa muncitoare”,prin Neamul Romanesc inteleg suma Romanilor care duc pe umeri povara istoriei si care o duc pastrand cu indaratnicie identitatea lor,”modelul existential romanesc”. Acest Neam nu este o masa,este suma unor persoane, fiecare dintre ele unica si fara egal. Acest Neam si aceste persoane sunt desproprietarite.

Exemplele ce se pot da sunt fara numar.

De la „retrocedarile obscene in favoarea casei de Hohenzollern-Duda, la cele facute in favoarea descendentilor „printesei” Ileana(zis Maica Alexandra), la „retrocedarile „din parcul Herastrau, etc. Dar nu la astea ma voi referi ci la cele din Ardeal.

In satul Ciuguzel,judetul Alba, suprafete considerabile si aproape toata padurea din hotarul satului,au fost „retrocedate” catre descendenti ai familiei Banffy.Ceeace este insa scandalos este faptul ca nu au fost retrocedate posesile avute de acea familie intre razboaie, ci chiar pamanturi avute inainte de 1 Decembrie,1918,pamanturi pentru care fusesera compensati de catre Statul Roman in anii 20 ai veacului trecut. Este obscen ca „retrocedari” s-au facut pana si in favoarea descendentilor Banffy care intrau in categoria „optantilor” unguri.Acei dintre ungurii din Ardeal care , in anii 20 ai veacului trecut >>>>>Alexandru Nemoianu>>>>>

Publicat în opinii. Comentarii închise la ATAC LA CELULĂ: Alexandru Nemoianu: Un scandal: „des-proprietărirea“

„La ceas aniversar: Părintele Petru Buburuz“- o evocare de Pr. Alexandru Stănciulescu-Bârda

Nu aş putea preciza când l-am cunoscut pe Părintele Protopop/ Petru Buburuz. Parcă l-am cunoscut dintotdeauna. Relaţia, mai bine-zis prietenia cu dânsul, a fost, însă, o necesitate pentru mine, pentru conştiinţa mea. Şi iată de ce în 1990 am organizat o excursie în Basarabia cu un grup de vreo 45 de intelectuali din Mehedinţi: preoţi, ingineri, medici, profesori, economişti etc. Îmi vorbise bunicul de nenumărate ori în şoaptă, cu lacrimi în ochi despre Basarabia şi despre istoria ei. Tocmai de aceea îmi doream s-o văd. Am trecut de vama de la Albiţa cu emoţii asemănătoare cu cele din pragul marilor examene ale vieţii. Respiram cu aviditate aerul şi încercam să simt în sufletul meu mai bine respiraţia şi istoria Basarabiei, pe care, iată, aveam prilejul s-o cunosc nemijlocit. În codrii multiseculari ce străjuiesc o mare parte din drumul dintre Albiţa şi Chişinău am oprit undeva, la un izvor din marginea şoselei, ca să ne astâmpărăm setea. În grupul nostru erau bărbaţi şi femei. Aşteptam civilizat la rând, ca să ne umplem sticlele. Atunci a oprit un camion lângă autocarul nostru şi din el au coborât vreo 5-6 vlăjgani. Au venit la noi la izvor. Ne priveau duşmănos. Nu ne-au vorbit. Ne-au împins bădărăneşte şi au trecut ei la sursa de apă. >>>>>Alexandru Stănciulescu-Bârda>>>>>

Publicat în opinii. Comentarii închise la „La ceas aniversar: Părintele Petru Buburuz“- o evocare de Pr. Alexandru Stănciulescu-Bârda