În revista electronică „Asymetria”, filozoful Ioan Roşca se întreabă, la un moment dat, „în ce constă fenomenul politic românesc?”. Răspunsul îl dă fiecare, după cum îi e felul. Răspunsul meu este: fenomenul politic românesc de azi constă în umor. După vânzoleala din 1989, în loc să intrăm în politică, am intrat în Caragiale. Nici n-aveam cum altfel. După 50 de ani de politică monocromă, nici n-am fi ştiut prea bine ce ne poate oferi diversitatea de idei şi o politică sănătoasă. În schimb, îl ştim pe Caragiale; vedem lumea politică dinainte de 1946 prin prisma scrierilor sale, dar şi lumea politică de azi tot prin această prismă o vedem. Chiar şi comunismul, tot prin prisma deformată a lui Caragiale şi un pic de Tudor Muşatescu o vedem. Prin promovarea excesivă în şcoli a lui Caragiale, efectul a fost pe dos: băgându-se în derizoriu, comunismul s-a sinucis, dar s-a şi răzbunat. >>>>