Andrei Vartic: „Războiul nostru împotriva ocupantului“

Ocupantul ruso-comunist nu a fost alungat din Basarabia după 27 august 1989, când a avut loc Marea Adunare Naţională, nici după 27 august 1991, când s-a votat Declaraţia de Independenţă, nici mai apoi, când le-am permis aplaudacilor lui Lenin să intre nestingheriţi în biserica lui Iisus. Basarabia nu este ocupată de trupe străine doar la Tighina. Basarabia este ocupată peste tot de aceste trupe, camuflate şi sub forma unităţilor de fanatici ale partidului comunist, şi sub cea a mercenarilor şi mancurţilor autohtoni, dar şi sub cea a nevrednicelor orgolii care ne macină fiinţa din interior. Observaţi, la acest capitol subtil de fiinţare, cum simplele femei care vând produse alimentare la piaţă se adresează cumpărătorilor atât de natural cu „Domnule!” şi „Doamnă!”, iar academicienii şi profesorii universitari se strigă unul pe altul tot cu „Gheorghii Ivanovici”. >>>>

Publicat în noutăţi. Comentarii închise la Andrei Vartic: „Războiul nostru împotriva ocupantului“

N.N. Tomoniu: „Reînvie tineretul sectorul civil?“

Construirea în România a celor trei mari sectoare prin care acţionează o societate democratică, s-a dovedit o tentativă tot atât de temerară ca punerea piciorului omenesc pe planeta Marte. Cum bine se ştie, sectorul de stat (guvernamental, administrativ, ş.a.m.d.) a fost atât de intrat în conştiinţa românilor în timpul regimului totalitar, încât prea multe îmbunătăţiri în direcţia democraţiei nu i s-au putut aduce. Din contra, parcă ciubucul şi traficul de influenţă şi-au găsit cel mai fertil teren tocmai în aceste sectoare ale vieţii de stat. Sectorul patronal (societăţi comerciale, bănci, etc.) am putea spune, aşa la iuţeală, că s-a dezvoltat. Dacă te uiţi însă mai atent, observi că dezvoltarea lui e pe seama putregaiului omniprezent al sectorului de stat. Sectorul civil (asociaţii, fundaţii, cluburi, etc.) este şi el la rându-i, mai răsărit ca în vremurile „alea”! Dar a răsărit tocmai în gradina… sectorului patronal! >>>>

Publicat în noutăţi. Comentarii închise la N.N. Tomoniu: „Reînvie tineretul sectorul civil?“

Adrian Botez: Din nou despre problema vital-spirituala a elitelor

1-DOMNUL PIT ŞI DIVERSIUNEA TEORIEI MASONICE DESPRE ELITE

Pentru a ne face o idee despre forţa contra-elitelor terestre, faţă de care ar trebui să se constituie autentice elite naţionale, redăm mai jos un text, pe care cititorul poate să-l ia fie ca pe o metaforă a beznei oculte, fie ca pe o realitate devenită, din nenorocire, cotidiană. Cotidianul ne este construit şi supravegheat de „zeii negri” (aşa se cred, aşa îşi spun…). Va trebui, totuşi, să avem o poziţie faţă de cele pe care textul le conţine. Căci, în fiecare zi, înjurăm nişte umbre, învinuindu-le de degradarea noastră economică, moral-spirituală etc. Nu ne dăm seama că, de fapt, înjurăm neputinţa noastră de a reacţiona adecvat-metafizic, de a contrapune unui front metafizic malefic – bine disciplinat şi care-şi întăreşte poziţiile „morale” printr-o propagandă furibundă – frontul forţelor benefice, albe. Neputinţa noastră de a conştientiza, decanta şi extrage, din fiinţa de Neam, formele cu fond, elitele conformate ale Neamului nostru, ca aleşi autentici (deocamdată surzi, dar nu nechemaţi de Dumnezeu!) ai Frontului Metafizic al Lui Hristos. >>>>

Publicat în opinii. Comentarii închise la Adrian Botez: Din nou despre problema vital-spirituala a elitelor

Alexandru Leitner-Moruzzi: „Romania Mare“?

In 1990, peste 95% din populatia activa a Tarii a trecut la "implementarea" oranduirii capitaliste cu buzunarele goale! Inceput prost, ca si implementarea comunismului in tarile cele mai sarace! Pentru 5%, adica infractorii economici si protejatii defunctului regim socialist (gen Vantu, Patriciu, Vanghelie,Basescu etc), noua oranduire a insemnat "mana cereasca", mai ales ca "penalii" au avut tupeul sa-si faca o aura de persecutati politici. Atunci au aparut cateva directii catre care populatia activa s-a indreptat. Multi au ales libera initiativa si unii au prosperat vanzand la fraieri "adidasi" turcesti si alte marfuri la limita contrabandei. Nu-i acuz fiindca si Rockefeller a inceput la fel. Altii, au scos dolarii dositi si au inceput sa cumpere terenuri la pretul de 1-2 dolari/mp. Nici pe acestia nu-i acuz, fiindca ar insemna sa fiu fariseu. Legea le permitea si noua guvernare ii stimula: graba de a retroceda terenuri unor oameni nepregatiti si sub limita subzistentei trebuia sa oblige pe proaspetii improprietariti sa vanda "pleasca" venita peste noapte pe capul lor. >>>>

Publicat în opinii. Comentarii închise la Alexandru Leitner-Moruzzi: „Romania Mare“?

Viorel Dolha: „Ziua Invatatorului ” si Congresul National al invatatorilor

,,Bogaţi în lipsuri, în îndatoriri şi în iubiri de moşie,, (după spusele unui învăţător arădean la 1923), învăţătorii îşi au ziua lor în 30 iunie. Puţine sărbători au rămas neclintite in calendare atât sub monarhie cât şi sub regimul comunist dar şi sub guvernările post-decembriste. De ce? Fiindcă este chiar data de ,,naştere,, a Asociaţiei Generale a Învăţătorilor din România. În 30 iunie 1927 Tribunalul Ilfov a autentificat statutul AGIRo cu nr 12686 prin sentinţa nr 39. Se oficializa atunci manifestarea solidarităţii de breaslă la nivelul României Mari -corolar al tradiţiei asociative învăţătoreşti începută la 1869 în diferitele provincii în care exista şcoală românească. De ce neapărat 30 iunie? Autentificarea statutului AGIRo în chiar 30 iunie şi marcarea an de an la 30 iunie a zilei celor care învaţă copiii (fiind asimilaţi aici şi profesorii şi educatoarele) a fost aleasă fiindcă la 30 iunie ortodocşii au în calendar ,,Soborul Sfinţilor 12 Apostoli,, , iar greco-catolicii ,,Adunarea celor 12 Sfinţi Apostoli,,. Învăţătorii din România şi-au asumat şi îşi asumă zi de zi misiunea de apostoli şi înţeleg să sărbătorească de chiar ziua apostolilor. >>>>

Publicat în opinii. Comentarii închise la Viorel Dolha: „Ziua Invatatorului ” si Congresul National al invatatorilor

Alexandru Nemoianu (SUA): „Izvoarele istorice ale românismului“

Viata romaneasca, de cateva veacuri, a fost si este tulburata de un fenomen extrem de periculos ; de tradarea,constienta ori nu, a elitelor sau oricum a suprastructurilor intelectuale. De mai multe veacuri si inca mai exact de cand au inceput sa fie trimisi la scoli “straine”,prea multi dintre intelectuali au revenit hotarati sa schimbe viata si intelegerea vietii romanesti cu “modele” de import. Pana la un punct este posibil ca acesti indivizi sa fi fost de buna credinta dar fara indoiala ca in majoritatea lor ei au fost de rea credinta si dusmani romanismului in intelesul de model existential romanesc,intelegere romaneasca a diferentei dintre bine si rau.Cel mai adesea promotorii “modelelor” de import au ales sa insulte violent traditia romaneasca ,credinta romaneasca (si cu preferinta Biserica Ortodoxa) si statornicia romaneasca. >>>>

Publicat în noutăţi. Comentarii închise la Alexandru Nemoianu (SUA): „Izvoarele istorice ale românismului“

Mitropolitul Teofan al Moldovei :Cuvant la intronizare

Cântul de sirenă al secularizării pătrunde tot mai puternic în mintea şi sufletul omului de astăzi. Viaţa societăţii, a familiei, a culturii uneori se îndepărtează parcă tot mai mult de legătura cu Dumnezeu. Totul se petrece ca şi cum Dumnzeu nu ar exista şi ar fi absent din viaţa lumii. Consecinţele acestei atitudini apar în diferite forme: secătuire sufletească, goluri lăuntrice imense, risipire interioară. Toate conduc spre plictiseală, tristeţe şi disperare, boli ale veacului. În acest sens, misiunea Bisericii este imensă. Căci poate oare altcineva sau altceva mai bun decât Biserica să înţeleagă şi să lucreze mai eficient, mai real, mai adânc şi mai tămăduitor asupra rănilor omului contemporan? Biserica este spaţiul de speranţă întru regăsirea luminii care în viaţa multora lipseşte. De la necesitatea redescoperii izvoarelor nostre spirituale autentice până la depăşirea complexelor în întâlnirea cu fraţii noştri europeni, de la necesitatea păstrării cu sfinţenie a adevărului de credinţă până la asumarea cu senitătate a dialogului cu modernitatea în toate formele ei, de la participarea la găsirea unor soluţii la nemiloasa problemă a sărăciei până la oferirea unui răspuns tânărului care simte dramatic golul existenţei, Biserica este spaţiul de speranţă, de lumină, în tot timpul, în tot locul şi în orice împrejurare. >>>>

Publicat în noutăţi. Comentarii închise la Mitropolitul Teofan al Moldovei :Cuvant la intronizare