Alexandru Nemoianu: „Libertatea religioasă în 2008 şi patriarhia ortodoxă română“

In Septembrie 2008,ca in fiecare an,Departamentul de Stat al Statelor Unite a dat publicitatii, „Raportul privind libertatea religioasa in lume”.Acesta este un raport foarte temeinic care analizeaza manifestarile de credinta si libertatea lor de manifestare,in toate implicatiile lor,in intreaga lume.Fiecarei tari a lumii ii este rezervat un capitol de analiza pertinenta si din punctul de vedere al Statelor Unite ,al intelegerii lor a rostului credintei si implicatilor sale.Deci acest „raport” infatiseaza modul in care Statele Unite apreciaza sau nu manifestarea libertatii de credinta in tarile lumii.Un capitol este dedicat si Romaniei.

In general raportul aprecieaza ca in Romania libertatea de credinta este respectata,mai ales din perspectiva istorica care nu este de loc laudabila.In acelasi timp „raportul” gaseste,dupa parerea si in opinia mea, pe buna dreptate,numeroase lipsuri.Aceste lipsuri privesc mai cu seama Patriarhia Ortodoxa Romana.

In primul rand este mentionat in raport ca Patriarhia Ortodoxa Romana,la douazeci de ani de la eliberarea de comunism,inca nu a intrat intr-un dialog deschis cu acele confesiuni care au avut de suferit sub comunism si in special cu Greco-Catolicii.Este mentionat , acut si deschis, imprejurarea ca Patriarhia Romana inca refuza sa isi asume sincer vina si vinile,materiale si spirituale, fata de aceasta confesiune oprimata.In plus sunt amintite abuzuri constant comise de catre ierarhi ai Patriarhiei Ortodoxe Romane impotriva altor confesiuni,mai ales neo-protestante.Raportul are meritul de a stabili cauza acestei triste situatii in care se complace Patriarhia Ortodoxa Romana.Aceasta cauza este sistemica si este definita de raport ca fiind, ‘relatia speciala” dintre Statul Roman si Patriarhia Ortodoxa,faptul ca in esenta Patriarhia Ortodoxa Romana este o ,”biserica de stat”. >>>>

Anunțuri
Publicat în noutăţi. Etichete: . Comentarii închise la Alexandru Nemoianu: „Libertatea religioasă în 2008 şi patriarhia ortodoxă română“

Andrei Vartic: „Politici româneşti în toamnă electorală“

Apropierea alegerilor parlamentare din România, dar şi noua, sângeroasa, escaladare a conflictelor îngheţate din fosta URSS (devenită acută şi aproape imposibil de rezolvat problemă globală), impune iar în discuţia politică rolul Basarabiei şi Bucovinei pentru destinul neamului românesc şi al României. Daca te uiţi pe harta Europei, fie şi din goana supravieţuirii, observi uşor că prinderea acestor străvechi teritorii româneşti (ba chiar, aşa cum arată cercetarea arheologică, teritorii-matcă ale neamului românesc) între jocul geo-politic şi realitatea geopolitică are de foarte mult timp semnificaţii globale. Nu zadarnic Rusia bate cu pumnul în mesele de la ONU, UE, NATO sau OSCE atât de năprasnic atunci când este vorba de această fâşie îngustă de străvechi pământ românesc, atât de sărac, atât de umilit. Şi, fiindcă guvernanţii de la Bucureşti de după 23 august 1939 nu înţeleg când aceste lovituri de pumn sunt trişate şi când sunt adevărate (şi cine e vinovat de slăbiciunea Armatei Române din acea vreme încă nu ni s-a spus), ei se fac a nu vedea că poporul român din Basarabia există, cu puternice tradiţii româneşti, cu mari războaie ne-pierdute contra dominaţiei ruseşti şi comuniste

(dacă ar fi gândit altfel toţi basarabenii şi bucovinenii ar fi redevenit – după cetăţenia lor adevărată, dar şi după origine -, încă din 1 ianuarie 1990 cetăţeni români şi azi alta era harta Europei Occidentale. Rusia, de pildă, a acordat cetăţenie tuturor osetinilor, transnistrenilor de diferite etnii, inclusiv românilor de acolo, abhazilor; Bulgaria, numai după origine, tuturor bulgarilor din Basarabia; Germania, numai după originea nemţească, tuturor nemţilor împrăştiaţi prin fostul imperiu sovietic, inclusiv tuturor nemţilor din Basarabia. >>>>

Publicat în noutăţi. Etichete: . Comentarii închise la Andrei Vartic: „Politici româneşti în toamnă electorală“

CARDASIILE VREMII NOASTRE – Cezar Adonis Mihalache: „Asimetria unui preşedinte permisiv“

Că preferă bucătăria ungurească, nu ar fi bai. Dar măcar să o servească la ea acasa, nu în inima ţării sale. Căci, după cât de des se duce în Covasna să mai dezguste câte un gulaş „secuiesc”, nu ar fi de mirare ca mâine poimâine să vedem maghiarizat şi numele cârciumii de la Golden Blitz. Vorba aceea, să se simtă ca acasă!

De acu’, are şi şorţ! I l-au dat maghiarii, nu carecumva să se murdărească la felierea ţării. Când or să sară stropii de la bucate în toate părţile, iar Traiano va vedea cum e să-ţi dea tot gulaşul ăla înfulecat pe afară. Şi ca să ştie şeful statului pe care îl vor ei federalizat cum se zice pe limba lor ce dezgustă acesta cu atâta plăcere nevinovată, „secuii” i-au mai dăruit şi un alfabet. Acestea sunt cadourile de care e tare mândru Traian Băsescu după ultima lui vizită în Ardeal, Acolo, unde nu uită să-i onoreze şi pe maghiarii radicali. O publicatie veche cu titlul „Alfabetul secuilor şi Slovele cirilice” si un şorţ folosit de maghiari în ultima campanie electorală pe care scrie „Să le-o coacem împreuna!”.

Şi nu poţi să nu vezi o asemenea treabă: în vreme ce în restul ţării face vizite „oficiale”, când se duce în Covasna şi Harghita, şeful statului se declară în „vizită privată”.

Astfel, aflat la vila de protocol din Covasna, Traian Băsescu i-a primit pe primarii din Covasna, Sfântu-Gheorghe, Întorsura Buzăului, Odorheiul Secuiesc şi Toplita, dar şi pe preşedintele CJ Harghita şi cel al CJ Covasna, precum şi pe prefectul maghiar din Covasna.

Deloc surprinzător, aceştia nu au trebuit să se dea peste cap pentru a prinde o oră de audienţe la şeful statului (care nu are timp să stea de vorbă cu românii sinistraţi din zonele inundate şi le răspunde ca urmare tăios). >>>>

Publicat în noutăţi. Etichete: . Comentarii închise la CARDASIILE VREMII NOASTRE – Cezar Adonis Mihalache: „Asimetria unui preşedinte permisiv“

Gh.C. Nistoroiu: „Predarea României sovieticilor la Yalta – minciuna unanim acceptată“

Adevăruri din documentele anului 1945 – fragment din volumul “Privire sub Coroană “-

Cu cât omul s-a îndepărtat mai mult de Dumnezeu cu atât dorinţa lui de a domina viaţa semenilor săi a fost mai puternică, mai plină de diabolice porniri de rupere a ordinii fireşti sociale

Legităţile ce ajung să definească mediul social sunt determinate de modul în care omul îşi poate impune propria ierahie valorică în contextul cumului de valori ale semenilor săi.

Atunci când acest cumul este rezultanta aceloraşi principii valorice oglindind preceptele morale ale vieţuirii întru Sfânta Treime în comuniune cu semenii săi cu care formează un Neam şi o perioadă istorică, omul trăieşte bucuria unei vieţi caracterizată prin stabilitate spirituală şi de aici rezultă şanse sporite de a–şi crea şi stabilitatea socială.

Cu cât omul modern este mai chinuit în încercarea de a–şi înţelege propria Libertate pierzând adevărata raportare la valorile credinţei creştine, cu atât mai rafinată este ştiinţa lui în a transforma libertatea în cea mai complexă armă contemporană, MANIPULAREA.

Ce poate fi mai greu de definit decât ştiinţa cu care, cel viclean, ştie să manipuleze conştiinţa semenilor, făcându-i să creadă că sunt liberi să înţeleagă, să acţioneze şi chiar să se sacrifice pentru < adevăruri> construite cu grijă, în laboratoare ce rămân adesea necunoscute istoriei perioade lungi de timp, iar unele chiar pentru totdeauna. >>>>

Publicat în opinii. Comentarii închise la Gh.C. Nistoroiu: „Predarea României sovieticilor la Yalta – minciuna unanim acceptată“

Vasile Zărnescu: „Viclenia abrogării sau războiul informaţional al ex-greco-catolicilor“ (2)

Articolul anterior fusese predat redacţiei prin 25 sau 26 septembrie 1997, iar primul său episod fusese publicat, după cum s-a văzut, în 4 octombrie 1997, deci cu „două zile“ înainte de apariţia ştirii din ziarul Republica, din 6 octombrie 1997 (vezi infra). De fapt, revista Politica a ieşit din tipografie marţi dimineaţa, 2 octombrie, căci, se ştie, C. V. Tudor îşi scotea revistele marţea, dar le postdata cu data calendaristică de joi pentru Politica şi de vineri pentru România Mare. (La fel se întâmplă şi acum pentru România Mare.) Aşadar, la abia o săptămână după începerea apariţiei articolului anterior, s-a şi adeverit predicţia mea, situată în finalul articolului: cum că ex-greco-catolicii vor cere imperativ abrogarea Decretului nr. 151 din 17 iulie 1948. Dar nu puteam să-i solicit lui C. V. Tudor să grăbească finalizarea tipăririi articolului; nici nu mai era cazul, căci, până săptămâna următoare – să zicem, în 11 octombrie 1997, când s-ar fi publicat tot restul articolului -, deja, între timp, apăruse nr. 16 din ziarul Republica, cu respectiva ştire. Aşa că, între timp, m-am grăbit să redactez un comentariu în acest sens, pe care i l-am dat înainte de a se fi finalizat tipărirea articolului „Vaticanul se grăbeşte, căci papa nu o mai duce mult“ şi l-am rugat să mi-l publice imediat ce se va sfârşi acesta, „fiindcă demonstra valoarea predicţiei mele şi, implicit, o dată în plus, a materialelor apărute în publicaţiile tale“. Astfel, ca o continuare a celor semnalate în articolul „Vaticanul se grăbeşte,…“, a apărut articolul al doilea în numărul următor din Politica, începînd cu nr. 298, 24 noiembrie 1997, cu continuare în câteva numere următoare, păstrându-i-se titlul, dat de mine, de mai jos. >>>>

Publicat în noutăţi. Comentarii închise la Vasile Zărnescu: „Viclenia abrogării sau războiul informaţional al ex-greco-catolicilor“ (2)

RECURS – Ion Marin Almăjan: „În apărarea lui Iosif Constantin Drăgan“

Acesta ar trebui sa fie titlul interventiei profesorului Artur Silvestri (din revista EPOCA) ,acum dupa trecerea in nefiinta a miliardarului lugojean, personalitate controversata, care insa, dupa opinia mea a facut mult bine culturii romane, incercand si reusind adesea sa forteze mana autoritatilor politice de Bucuresti in rastimpul a doua decenii ( 1970-1990) .Sunt enumerate de dl .Artur Silvestri cateva din lucrarile fundamentale aparute din initiativa sau sub epitropia financiara a lui I.C. Dragan. Istoria literaturii romane capodopera lui Calinescu a facut furori la momentul aparitiei ei in Romania, chiar daca ea nu era decat o copie a editiei princeps.Mai cautata, mai spectaculoasa este insa lucrarea dedicata maresalului Ion Antonescu, aparuta la momentul in care nici guvernul comunist de la Bucuresti, precum nici marele prieten de la Rasarit, dar nici patria democratiilor mondiale, SUA si  nici guvernul american nu erau dispuse sa admita o rediscutare a personalitatii lui Antonescu, conducator al Romaniei cu multe defecte, dar si cu suficiente calitati. In 1986 am fost la Milano, pe Via Larga 11 unde era sediul fundatiei Dragan. L-am gasit acolo doar pe Traian Filip care mi-a oferit cadou aceasta carte mult ravnita de romani. Am citit-o pe nerasuflate la Viena unde am si lasat-o in custodie , cu gandul s-o recuperez cand va fi posibil.Revenind la Traian Filip, Dumnezeu sa-l ierte, dupa 1990 am primit cu totul din intamplare un dosar care i-a apartinut, cu note , scrisori, care dovedesc slalomul pe care trebuia a-l faca intre maharii propagandei comuniste de la BUcuresti si cerbicia miliardarului, cunoscut pentru orgoliul sau necuprins, in ideea realizarii unor proiecte culturale, tiparituri la Editura Nagard. >>>>

Publicat în noutăţi. Comentarii închise la RECURS – Ion Marin Almăjan: „În apărarea lui Iosif Constantin Drăgan“

Lucian Marina: „Cea mai frumoasă e românca din Timocul Sârbesc“

Tânăra româncă din Alexandra Dumitraşcovici din satul Bucovcea din Timocul sârbesc a câştigat Premiul pentru cel mai frumos port naţional la Festivalul Internaţional organizat în Serbia de Sud-Est.

Iar, manifestarea nu a fost una obişnuită. A fost ediţia a 48-a a Festivalului Internaţional de la Gucea, cea mai mare manifestare cultural-artistică din Serbia la care anul acesta au participat mai mult de jumătate de milion de participanţi, vizitatori şi oaspeţi din ţară şi străinătate.

Este bine cunoscut faptul că româncele sunt femei frumoase. Iar, dacă o tânără româncă intră în concurenţă cu vârsnicele ei din rândul altor popoare conlocuitoare, este mai mult ca sigur că va fi şi cea mai frumoasă.

Această afirmare s-a confirmat şi la Festivalul Internaţional care a avut loc în localitatea Gucea din Serbia, prestigioasă manifestare ajunsă la cea de a 48-a ediţie. Ce-i drept, la acest Festival, înainte de toate se întrec cei mai buni solişti la trompetă şi orchestrele cu instrumente de suflat din alamă.

Dar, în cadrul măreţei sărbători a fost aleasă şi cea mai frumoasă fată, cel mai frumos port naţional iar, în mod tradiţional a avut loc şi cununia mai multor perechi care îşi jură încredere chiar în această atmosferă de sărbătoare. >>>>

Publicat în noutăţi. Comentarii închise la Lucian Marina: „Cea mai frumoasă e românca din Timocul Sârbesc“