Vasile I. Zărnescu: „Necesitatea reîntregirii României“

vasile-i-zarnescu_cv-2thumbnailProcesul început, pe 2 septembrie, la Haga, de România contra Ucrainei, având drept obiect contestarea abuzurilor comise de către Ucraina privind statutul Insulei Şerpilor – cedată neîntemeiat Uniunii Sovietice de către trădătorul Eduard Mezincescu –, mă îndreptăţeşte să republic articolul de mai jos, care a fost tipărit în revista SANTINELA, nr. 15, aprilie 2007, pag. 11, întrucât este la fel de actual – mai ales că, acum, Ucraina a reînceput săpăturile la Canalul Bîstroe.

***

Rusia încă se mai luptă cu Mareşalul Antonescuion-antonescu-executia-2

„Moscova îşi exprimă totala surprindere în legătură cu recenta decizie a Curţii de Apel Bucureşti de a-l reabilita pe Ion Antonescu – «dictator fascist şi criminal de război, care s-a aflat la cârma României în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial», a declarat, ieri, pentru RIA Novosti, purtătorul de cuvânt al Ministerului de Externe de la Moscova, Mihail Kamanin, citat de Rompres. Potrivit oficialului rus, «decizia Curţii de Apel române nu poate fi percepută altfel decât ca o ofensă adusă victimelor celui de-Al Doilea Război Mondial sau o tentativă de revizuire a rezultatelor acestei conflagraţii şi o încercare de a uita lecţiile războiului“. (…) „Exonerarea acestui acolit al fasciştilor, ale cărui crime împotriva populaţiei civile în teritoriile U.R.S.S., ocupate pe atunci de nemţi, sunt încă vii în memoria multora, contravin[e], în esenţă şi în logica reglementărilor postbelice, documentelor finale ale procesului de la Nürnberg», şi-a continuat Kamanin criticile la adresa lui Antonescu“ (vezi L.P., „Moscova face caz de reabilitarea lui Antonescu“, în Ziua, nr. 3869, 2 martie 2007). >>>>

Publicat în noutăţi. Comentarii închise la Vasile I. Zărnescu: „Necesitatea reîntregirii României“

Alexandru Nemoianu: „Istoria care nu aşteaptă“

al-nemoianu-micsoratthumbnailIntrunit la jumatatea lui Noiembrie 2008 Congresul Bisericii Ortodoxe a Americii(OCA),din care face parte si Episcopia Ortodoxa Romana din America(„Vatra), a luat hotarari istorice.

Trecutul de rusine petrecut sub ultimii doi Mitropoliti,Teodosius si Herman, a fost analizat deschis si masuri episcopul-jonah-paffhausendrastice au fost luate.Intre altele,acte financiare dubioase,au fost trimise Biroului de Impozite al SUA,temutul IRS.Deci o noua pagina este deschisa si Ortodoxia Americana a aratat ca este vie,capabila,luptatoare.Ca asa este o dovedeste si alegerea ca Mitropolit Primat a Episcopului JONAH (Paffhausen).

Un om tanar,dupa criteriile promovorii in Ortodoxie si primul Mitropolit al OCA „convert” ,deci „american”.

In cuvantul sau IPS JONAH a aratat ca Ortodocsii Americani trebuie sa traiasca ortodox si nu numai sa se declare ortodocsi.El a fagaduit ca neancetat va promova in viata bisericii adevarul si exemplul personal.

Alegerea acestui Mitropolit dovedeste ca pentru Ortodoxia Americana singura cale este cea de a fi parte dintr-un trup canonic ortodox „american”. >>>>

Publicat în opinii. Comentarii închise la Alexandru Nemoianu: „Istoria care nu aşteaptă“

N.N. Tomoniu: „Alegerile parlamentare: Bomba «primenirii» o să pută rău“

După ce am văzut exponenţi ai castei îmbogăţiţilor arătându-şi mutrele pe la televiziuni – acum, înainte de alegeri – lucrurile sunt extrem de grave sub sloganele bombei „primenirii”, „înnoirii” sau „schimbării” clasei politice. Deja deborda parlamentul de „oameni de afaceri”. Mai pe faţă, mai prin spatele unchilor, mătuşilor, cumnaţilor, fraţilor, ca să lăsăm la urmă progeniturile, adică „beizadelele” vorba lui Nenea Iancu, pentru români este clar ce zace acum în parlament. Alegerile următoare însă vor umple parlamentul cu aleşi „şi mai şi”! „Un Mensonge Gros Comme Le Siecle”, scrierea jurnaliştilor francezi Castex Michel – Albin Michel veniţi „pe la rivuluţie” în Bucureşti, va deveni curând „Un bombe de merdre Gros Comme Le Siecle”.

Dar să lăsăm stilul pamfletar deoparte şi să facem o analiză lucidă de ce nevinovata minciună postrevoluţionară va deveni o bombă de rahat cu efect întârziat, mare cât secolul, care ne va mânca încet dar sigur toată firava noastră democraţie.

Am zis nu o dată, că într-o democraţie bine închegată sectorul de stat (guvernamental, administrativ, etc.), sectorul patronal (societăţi comerciale, bănci, etc.) şi sectorul civil (asociaţii, fundaţii, cluburi, etc.) sunt atât de clar delimitate şi de bine dezvoltate încât aceea democraţie funcţionează perfect. Am zice chiar că funcţionează în afara deciziilor politice, spre deosebire de România unde s-a indus treptat ideea că totul, dar absolut totul, depinde de clasa politică. >>>>

Publicat în noutăţi. Comentarii închise la N.N. Tomoniu: „Alegerile parlamentare: Bomba «primenirii» o să pută rău“

Robert Horvath: „Şobolanii atacă Institutul Cultural Român din New York“

( Inspectori de la Health Departament trimisi la galerie .Amenda de 2.000$ platiti din bani publici. In cazul in care curatenia nu este mentinuta amenda creste la 1000$ pe zi, si duce la inchiderea galeriei.)icr-ny

Daca pasii te indreapta spre cladirea O.N.U si mergi pe 3 Avenue intr-un cartier de elita, unde intradevar te simti in” centrul lumii” la nivelul strazii 38 te opresti cutremurat .Spectacolul ce ti se ofera este dintr-o alta lume si poate dintr-un alt secol. Rasfoind o pagina creiata de pana lui Dickens atentia este atrasa de un geam spart in care patrund frunzele toamnei.La un alt geam te intampina o perdea decolorata care sta intr-o rana. Mereu la stanga intrarii sta un cersetor negru vomitat pe el si chiar mai mult. Deasupra lui flutura un fost steag poate tricolor. La dreapta intrarii te intimpina vitrinele de pe acum faimoase ale galeriei Romania,sediul unui scandal monstru.care continua si astazi.Chiar daca ai nervii tari,accepti limbajul scatologic al lumpenilor proveniti din canalele nationale(nu cele de televiuzine),pornografia de gang. nu poti sa nu ramani impietrit de uimire……vazand prima expozitie antisemita de la terminare celui de al doilea razboi mondial. Printre mazgalituri salbatice, vezi pe un perete intreg,, o menora pe care este este manjit cu rosul sangeriu, cuvantul Fuck. Trecatori din toata lumea care se indreapta spre ONU, pot vedea din strada toate abjectile care lumea civilizata credea, ca au fost de mult uitate. O lucrare care mi-a atras atentia (si nu numai mie ) arata un evreu religios,( pe bratul caruia nazistii tatuau numarul lagarului morti)i are tatuat semnul SS. >>>>

Publicat în noutăţi. Comentarii închise la Robert Horvath: „Şobolanii atacă Institutul Cultural Român din New York“

Cezar Adonis Mihalache: „Viaţa ca o pradă“

cezar-adonis-mihalachethumbnailViaţa lor este un blestem. Fiecare zi este o ruletă a destinului în care glonţul care îi poate secera nu este întodeauna doar acela al nefericitei întâmplări. Dezinteresul, nesăbuinţa şi lăcomia după profit a acelora care îi conduc tranformă orice intrare în şut într-o armă mortală.

accident-mina

Trăind cea mai mare parte a scurtei şi nedreptei lor vieţi în tabloul de neimaginat din măruntaiele pământului pe care ei îl scobesc pentru binele acelora care îi ignoră, minerii consideră, poate mult prea uşor, că pot înşela blestemul cărbunelui. Focul, cel ce transformă galeria într-un crematoriu colectiv. Şi nu se mai tem de moarte, instinctul firesc de conservare cedând astfel mult mai uşor în faţa nevoii de a pune un codru de pâine pe masă.

De aceea, minerii îşi pun propria viaţă pe locul doi, mina fiind mai presus de toate. Iar cei ce se află deasupra lor, şi la figurat şi la propriu, în birouri aşezate comod de departe de zonele de risc, îi manipulează cu ameninţări şi restricţii dure. NU, deşi pare că minerii se tem mai mult de şefii lor decât de hidra necunoscutului care îi aşteaptă în adâncuri, nu este aşa. Minerii nu se tem. Nici măcar de moartea care îi pândeşte pentru a potoli pofta de jertfe altarului din abisul pământului. Mina. Curajul lor este ca o boală care se agaţă de existenţa lor aşa cum cărbunele le năclăie pe vecie plămânii. Căci, odată ce ai respirat cărbunele minei eşti una cu adâncul.

Nu-i poţi înţelege dacă nu ai coborât cu ei în mină. Dacă nu ai rupt frântura de codru înnegrit de colbul cărbunelui la aceeaşi masă cu ei. Rămâi doar un privitor aşezat într-o lume a confortului în care viaţa lor îţi rămâne de nepătruns. >>>>

Publicat în noutăţi. Comentarii închise la Cezar Adonis Mihalache: „Viaţa ca o pradă“

Victor Martin: „România ca o manea“

victor-martin1thumbnailUltimele evenimente politico-sociale mă duc cu gândul la faptul că România este o manea. Pe o muzică de excepţie, este scoasă vocea autorului melodiei şi compilată o voce hârâită, specifică. La fel, pe un teritoriu aşa frumos şi bogat, cum este România de sub gunoaie, sunt compilate tot felul de lucruri de slabă calitate, “chinezării” şi “turcisme” ale cugetului.

Maneaua, aşa cum răsună ea de la ferestre sau din maşini mici, nu este muzica unei anumite etnii, ci o compilaţie muzicală între o melodie populară balcanică sau indiană şi o voce de o calitate mai mult decât îndoielnică. Tot aşa, cei din Uniunea Europeană, ne apreciază nu pentru ceea ce suntem noi în ultimul timp, cei ce ne grefăm tot mai greu pe teritoriul pe care ne-am născut, ci pentru ceea ce reprezintă România, ca regiune geo-strategică.

Cei ce au condus şi conduc “Vaporul lui Emil” sunt cei care dau oceanului numit Europa impresia de melodios tangaj de manea. Lupta pentru diminuarea decalajelor e declarativ-demagogică, aşa cum demagogică şi declarativă e libertatea energetică a cetăţeanului, prin subvenţionarea gigacaloriei de iarnă, fără consultarea celor îndrituiţi să o facă şi nu vor.

Duşi tot mai mult, tot mai mulţi, spre partea de jos a societăţii, ajungem la concluzia că Pământul e prea mare pentru noi, românii. Credem că e aşa mare, încât, pentru a-l cunoaşte, nu are nici un rost să-l străbaţi, neajungându-ţi viaţa nici măcar pentru a ieşi din ţară. Tineretul de azi ştie totul despre America, pe care o imită după ureche, pe după blocuri, ascultând manele, dar nu e curios să se ducă nici până la Marea Neagră. >>>>

Publicat în noutăţi. Comentarii închise la Victor Martin: „România ca o manea“

Radu Botiş: „Popor taxat“

radu-botisthumbnail_1Suntem un popor mereu taxat.De la taxa de drumuri am trecut la taxa(acciza)pe carburant,apoi taxe marite la impozite diverse.Popor al multiplelor taxe am ajuns sa actionam aproape automat luna de luna.Avem de platit taxa de curent,apoi cea pentru apa.Vor mai fii?Taxa marita la gaz si servicii.Taxe alaturi de surioarele impozite.taxe-in-romania
La urma ne privim plini de amaraciune buzunarul si constatam ca este aproape gol.Scuturam bine de el si ne reamintim ca nu am platit taxa pentru copilul ce il avem inscris la camin.Fata cea mare imi spune ca taxa de la fondul clasei s-a dublat fata de anul trecut.O fi drept ceea ce am citit undeva:,,Daca am avut ghinionul sa ne nastem…”.Nici chiar asa.Un zimbet ne cucereste la gindul ca peste alte trei saptamini vom primi iar leafa.
Imi suna telefonul,Ionel imi cere disperat 300 de lei pina luna viitoare.Ionel,vecinul de usa, traitor si el in democratia aceasta a taxelor.
Data de 1 ianuarie 2007 aducea sperante caci ne vedeam si noi membrii in Uniunea Europeana.Au fost atitea sperante,desarte insa,,gindind ca vom fi in rindul statelor destepte.Aceasta s-a realizat doar la nivelul preturilor.In multe domenii de activitate semeni de-ai nostrii traiesc fiind remunerati la limita subzistentei.Blestem ori incercare divina?Strazile scot la lumina zilei orfanii-copiii nimanui,aurolaci,fete murdare si triste,batrini fara sprijin.Fiecare traieste intr-un univers al lui,cu vise,cu zimbete,cu tristeti,cu…
>>>>

Publicat în noutăţi. Comentarii închise la Radu Botiş: „Popor taxat“