IN MEMORIAM Artur Silvestri pretutindeni!

Stimaţi scriitori, colaboratori şi cititori,

dragi prieteni ai marelui MENTOR Artur Silvestri,

Vă mulţumim pentru respectul şi afecţiunea cu care aţi scris şi aţi trimis, articole, eseuri,  poezii, însemnari , etc, despre personalitatea şi opera marelui scriitor patriot şi mentor Artur Silvestri şi pentru grija cu care aţi păstrat şi aţi trimis secvenţe de corespondenţă.

O parte din aceste materiale le-am publicat deja în reviste, dar vor vedea în curând şi lumina tiparului, împreună cu materiale nepublicate on-line, în volumele pe care le pregătim. Vă mulţumim tuturor pentru această colaborare din care s-au adunat sute de pagini onorante pentru cei care le-au scris, în amintirea şi  permanenţa vie a  marelui mentor Artur Silvestri printre noi. Şi vă aşteptăm în continuare cu orice material, text, corespondenţă sau fotografie, puteţi contribui.

Dar, în afară de revistele ARP on-line şi de revista Viaţa de pretutindeni(condusă de Dl Sabin Bodea), există şi alte reviste şi ziare care au dedicat pagini întregi  lui AS, personalităţi şi organizaţii care i-au dedicat evenimente şi creaţii, etc. Chiar unii dintre dumneavoastră au trimis (şi foarte bine şi lăudabil au procedat), materiale despre Artur Silvestri pentru publicare în alte reviste, ziare, culegeri de articole, etc.

Ar fi în folosul tuturor să aflăm cu toţii ce evenimente s-au mai organizat, ce materiale s-au publicat, ce publicaţii (din ţară şi din afara ţării) au postat fotografii, materiale, etc despre mentorul nostru Artur Silvestri.

Pentru aceasta, inaugurăm în toate revistele ARP on-line, rubrica de ştiri” IN MEMORIAM  Artur Silvestri pretutindeni ”. Vă invităm pe toţi să colaboraţi, trimitând pe adresa noastră   mariana.braescu.silvestri@gmail informaţii despre acestea şi anume: titlul materialului pe care dvs l-aţi găsit, citit, sau chiar trimis, pagina-rubrica în care a fost publicat, datele revistelor şi ziarelor tipărite sau on-line în care aţi văzut materiale publicate (poate şi copii ale acestora), informaţii despre acţiuni comemorative, chiar dacă acestea au fost organizate într-un mic grup de prieteni. Toate acestea vor constitui ştiri în noua rubrică pe care o inaugurăm şi pe care o putem susţine, desigur, numai cu ajutorul dumneavoastră.

Astfel, putem contribui fiecare, scriitor sau cititor, să menţinem vie prezenţa marelui mentor Artur Silvestri între noi, în universul atât de iubit lui, al publicatiilor ARP.

Vă aşteptăm cu orice informaţii de acest tip pe adresa mariana.braescu.silvestri@gmail.com

Publicat în noutăţi. Comentarii închise la IN MEMORIAM Artur Silvestri pretutindeni!

Ion Marin Almăjan: „Între veşnicia cuvântului scris şi biruinţa faptei. Câteva gânduri prieteneşti despre cărturarul şi scriitorul Artur Silvestri“

ion-marin-almajanthumbnailIată că bărbatul tânăr, ascuns spăimos în stufărişul bărbii, lăsând vederii fruntea înaltă, aristotelică,ochii negri, privirea scurtătoare aruncată provocator peste ochelari, după ce a stăbătut vămi şi punţi, a ajuns în pragul vârstei căreia i se spune, nu ştiu dacă pe drept sau doar aşa, din convenienţă, vârsta înţelepciunii.Pe tânărul al cărui chip l-am înfăţişat mai înainte l-am cunoscut în redacţia revistei „Luceafărul”, revistă literară cu un program care nu fusese infestat nici de academism şi nici de aerul parsiv al elitismului. Luceafărul nu se ruşina şi nici nu avea indispoziţii atunci când erau rostite sau scrise cuvintele mari, precum: patrie, patriotism, iubirea faţă de străbuni, fie ei geto-daci, fie romani.La acel program al Luceafărului, în paginile căruia scriitorii, mai ales cei tineri, încercau să-şi spună cuvântul mai voalat, mai sibilinic, despre lumea în care trăiau, am aderat amândoi, eu de pe poziţia prozatorului, dânsul de pe cea a criticului literar. Ne-am întâlnit, în acel timp la câteva manifestări literare, la Timişoara, unde Artur Silvestri,căci despre el este vorba, m-a surprins plăcut sărindu-mi în apărare, la Chişineu Criş ( de unde este această fotografie ) sau în alte locuri. Apoi, un timp, legăturile noastre s-au întrerupt, ca să-l regăsesc după 1990, desigur cu chipul însemnat de trecera anilor şi cu o carieră de excepţie, însumând doctorate la mari universităţi, studii, cărţi de istorie literară românească, apărute în engleză,germană, rusă, spaniolă, chineză.Activitatea laborioasă a cărturarului, scriitorului şi cercetătorului Artur Silvestri cuprinde o uluitor de largă paletă de preocupări.De la critica şi istoria literară, la cea de editor, creator şi conducător al unor reviste on line, precum „Luceafărul românesc”, „Neamul românesc”, „Ecoul”, „Epoca”, „Floarea darurilor”, „Monitor cultural”, „Tânărul scriitor”, „O carte pe zi”, Analize şi fapte etc, unele dintre ele amintind de publicaţii mari, glorioase, create şi conduse de personalităţi de prim rang ale culturii române.Toate aceste publicaţii sunt puse sub egida Asociaţiei Române de Patrimoniu, ea însăşi născocire a lui Artur Silvestri.Înşirate astfel, toate acestea par seci, de o importanţă oarecare. Privite în miezul lor, ele sunt acte extrordinare, de mare importanţă pentru eistenţa, continuitatea şi vizibilitatea culturii române, în Europa şi în lume.Scriitori de limbă română din toată lumea:din Australia, Canada, America de nord, din Europa, Asia, Africa simt nevoia să se adune în albia acestor reviste, să-şi exprime liber, după propria voinţă, opiniile, să-şi publice creaţiile simţind în matca limbii mame bucuria fraternităţii, apartenenţei la bătrânul lor neam.Şi, nu în ultimul rând, sărind în apărarea patrimoniului cultural şi spiritual românesc, împotriva tuturor denigratorilor, demolatorilor, strâmbătorilor de gust şi de morală.

Patronând aceste publicaţii, înviorându-le cu spiritul lui cartezian, angajându-şi condeiul în polemici şi în bătăliile pentru vestejirea ticăloşiilor celor fără de neam şi fără de ţară, Artur Silvestri rămâne, până la urmă, omul tainic, cu rădăcinile într-o lume arhaică, lumea Bizanţului, a primilor scriitori creştini, a străpărinţilor.Căci, Artur Silvestri este un documentat şipasionat apărător al străvechimii:”Întâiul şi cel mai profund sentiment, scrie el în Revolta fondului neconsumat, prefaţă la volumul „Cazul Zaharia Strancu” , eseu datat Bucureşti 1986, ce trebuie a se configura va fi deci acela al străvechimii, arătând concervări nu doar antropologice, şi o continuitate, din toate punctele de vedere, impunătoare, ci şi puteri de a re-genera periodic o civilizaţie alcătuită demult şi transmisă fără preschimbări esenţiale până la noi.Această formulă de străvechime ce continuă în cadrele geografice tradiţionale şi a cărei iradiaţie este, pentru aceste părţi ale lumii, pare a fi însă, deopotrivă, o formulă de civilizaţie europeană, aflată, ca şi altele ce contribuiră în felul lor la procese de cristalizare diverse şi înrudite într-o contemporaneitate impresionantă cu obârşiile Europei . Această Europă a obârşiilor cuprinde, prin geto-daci şi pe romani, având în compoziţia ei pe eleni, pe celţi, pe germanici şi pe iberi, popoare vechi, adică, a căror aşezare pe teritorii de acum tradiţionale s-a făcutde timpuriu şi nu s-a mai tulburat oricâte modificări vremelnice ar fi fost posibile şi ce amestecuri s-ar fi produs.”

Opera de prozator a lui Artur Silvestri este restrânsă dar nu lipsită de profunzime şi frumuseţe artistică.Apocalypsis cum figuris, de pildă, şapte nuvele fantastice adunate în volumul publicat în 2005 sunt, ca să-l citez pe A:I.Brumaru: „ parabolele fiinţării la ultima frontieră-aceea a disoluţiei şi pierderii lor fatale în fiinţa care, poate fără de vrere, numai le-a născocit.”În realitate, doar în aparenţă, opera de creaţie a luiArtur Silvestri pare atât de restrânsă, căci fiecare din eseurile publicate conţin în ele fiinţa creatorului, singura ratiune de-a fi , „singura realitate necontestabilă este realitatea operei noastre, unde timpul se opreşte”( Coperte de cărţi posibile, prefaţă la volumul „ Intermundi”)

Dacă timpul se opreşte în realitatea operei noastre, intrând în încremenire, poate în veşnicia cuvântului scris, timpul nostru biologic este condus după alte legi ce ţin de voinţa Bunului Dumnezeu. Cum prietenul Artur Silvestri se află abia la marginea dintre maturitate şi senectute, îi doresc din tot sufletul să se bucure de roadele şi tihna acesteia din urmă, pe măsura zbaterilor şi creaţiilor sale atât de preţioase, de importante pentru cultura română, să-şi continue, în acelaşi timp, opera, să rămână, cu aceeaşi vigoare, pe baricadele luptei pentru supravieţuirea fiinţei române, în bătălia neamurrilor cu neantul globalizării.
Timişoara 26 nov.2008 Ion Marin Almăjan
ION MARIN ALMĂJAN

Publicat în noutăţi. Comentarii închise la Ion Marin Almăjan: „Între veşnicia cuvântului scris şi biruinţa faptei. Câteva gânduri prieteneşti despre cărturarul şi scriitorul Artur Silvestri“

Alexandru Nemoianu: „Să avem tăria de a mulţumi că Artur Silvestri a fost „o vreme“ cu noi“

al-nemoianu-micsoratthumbnailÎntr-un rând, Artur Silvestri spunea „sunt Ortodox căci sunt Get“. La moarte, la plecarea din această vale a plângerii, strămoşii noştri se bucurau, căci treceau în veşnicie, în totdeauna. În această clipă crâncenă, în care de fapt „noi“ suntem părăsiţi, să nu facem altfel.

Plecarea „lui“ ne lasă singuri şi fără păstor, fără „baci“. Dacă însă am crezut în „el“ şi dacă îndrăznim să credem că am fost vrednici de „el“, atunci singurul lucru pe care îl putem face este să mărturisim cât de pustie este valea plângerii fără „el“ şi cât de orfani am devenit toţi. Dar dincolo de asta, aşa cum spunea un foarte mare Român, „nici o lacrimă“!

Mai ales nu „lacrimi“ care sunt ale milei de sine şi ale superficialităţii.

Să avem tăria de a mulţumi că „el“ a fost cu noi o vreme, să avem tăria să fim mulţumitori că această „vreme“ ne-a fost dată, sub un semn a cărei „lungime“ sau puţină durată nu noi suntem chemaţi să o judecăm, să fim mulţumitori că ni s-a artătat cât de frumos şi cât de fără egal, când şi când, „biruit-au gândul“.

Mai ales să fim încredinţaţi că dacă vom fi întăriţi cu darul de a mărturisi şi stă pentru cele pe care Artur Silvestri le-a împlinit, atunci „el“ va fi cu noi; totdeauna. Şi să nu avem îndoială.

Dacă l-am iubit cu adevărat şi dacă am crezut în el, atunci „el“, cel care a ştiut doar să dăruiască, va şti că în noaptea singurătăţii care o vom petrece, o vreme, va şti să ne aline, să ne mângâie pe frunte şi să ni se arate.

Dumnezeu să îl ierte şi odihnească în pace.

Cu toată dragostea,

ALEXANDRU NEMOIANU

Publicat în noutăţi. Comentarii închise la Alexandru Nemoianu: „Să avem tăria de a mulţumi că Artur Silvestri a fost „o vreme“ cu noi“

Să scriem împreună despre Artur Silvestri, acest MECENA al culturii româneşti, pentru noi şi pentru generaţiile care vor urma!

Stimati colaboratori, scriitori si cititori, dragi prieteni ai lui Artur Silvestri,

Am primit de la dumneavoastra multe texte emotionante si valoroase ca şi continut, stil literar, valoare morală, pentru care vă transmitem multumirile, aprecierea noastra caldă şi respectul nostru. Vi le transmitem acum, fiindcă nu am reuşit să răspundem individual tuturor celor care ne-au scris pe adresa mariana.braescu.silvestri@gmail.com. Toate mesajele primite sunt impregnate de inconfundabilul stil silvestrian care caracterizează universul special al publicatiilor ARP, al editurilor si al tuturor actiunilor pe care le-a insuflat, lansat si condus regretatul nostru Artur Silvestri. Este universul pe care l-aţi creat sub bagheta lui, o valoroasă manifestare a României Tainice de aici şi de pretutindeni, prin fapte bune, Fapte Mari care scriu istoria reala a culturii neamului românesc. Dumneavoastră reprezentaţi acest univers şi îl păstraţi viu, demonstrând că marele mentor Artur Silvestri este viu prin faptele sale şi va dăinui în veac.

Am analizat toate mesajele primite de la dumneavoastră, le-am preluat pe cele destinate publicării si le-am plasat pe cele mai multe în paginile revistelor ARP on-line, ale numărului special dedicat lui Artur Silvestri de catre revista Viata de pretutindeni din Arad (prin grija şi sub directa coordonare D-lui Sabin Bodea) şi, în continuare, le găsim locul în cărţile despre Artur Silvestri anuntate deja de D-na Mariana Brăescu. Această ultimă activitate este în plină desfăşurare. Mai mult decât atât, din bogăţia materialului trimis si din ceea ce mai asteptăm de la dumneavoastră, îndeosebi din paginile de corespondenţă, dar şi din iniţiative literare proprii ale unora dintre dvs, se prefigurează deja şi alte titluri şi volume care vor cuprinde atât texte, scrisori, cuvinte înţelepte ale lui Artur Silvestri, cât şi evocările, amintirile dumneavoastră, partea dvs de corespondentă, eseuri sau alte creaţii literare pe temele anunţate.

Având în vedere toate aceste lucruri, asteptăm în continuare corespodenţa dvs , cu noi materiale, inclusiv fotografii si înregistrari audio-video(dacă dispuneţi de astfel de materiale sunt foarte relevante pentru lucrarile ce le întocmim).

Scrieţi-ne si dacă l-aţi cunoscut pe Artur Silvestri doar indirect, prin cărţile sale, articolele, interviurile, emisiunile realizate, activitatea de promotor cultural, editor-„grădinar iscusit” analist si consilier imobiliar , dacă acestea au însemnat ceva, dacă v-au ajutat oricât de puţin să vă realizaţi, să vă îmbunătăţiţi viaţa, să publicaţi sau să citiţi o carte în plus, etc. Indiferent dacă l-aţi cunoscut pe Artur Silvestri direct sau indirect, scrieţi-ne, povestiţi-ne faptele, impresia dvs, efectul acestei întâlniri asupra vieţii dvs, pentru că aceste amintiri trebuie să fie încredinţate tiparului, să dăinuie, să rămână un bun si pentru generaţiile viitoare.

Iată câteva precizări care pot face mai eficientă colaborarea noastră:

Dacă aveţi fotografii cu Artur Silvestri, realizate cu ocazia diferitelor evenimente sau pur si simplu în viaţa cotidiana, atasati-le, la fel orice alte materiale audio-video. Dacă nu aveţi formatul electronic, contactaţi-ne la aceeaşi adresă şi vom reuşi să găsim o soluţie pentru a prelua materialul.

Dacă aţi păstrat corespondenta, pe hârtie sau on-line, selectati ceea ce credeţi că nu vă atinge intimitatea prin publicare si trimiteţi-ne textele autentice, neprelucrate, cât mai complete (conversatia între dvs si Artur Silvestri, schimbul de mesaje, scrisori, etc). La fel dacă v-a trimis sfaturi, încurajari, felicitări,etc, in diferite ocazii, dacă ati păstrat „ cuvintele înţelepte” pe care vi le-a transmis cu ocazia zilelor mari, ale unor sărbători creşine, sau cu alte ocazii.

Dacă ati publicat texte in reviste on-line în urma sfaturilor si sprijinului acordat cu generozitate de Artur Silvestri şi cu atât mai mult dacă v-a editat carti la editurile sale de tipar, cred că nobleţea dvs sufletească vă îndeamnă să ne scrieti povestea de succes a creaţiilor dumneavoastrăcu sprijinul mentorului şi promotorului Artur Silvestri.

4. Avem rugămintea, pentru cărţile pe care le pregătim acum, să ne trimiteţi doar texte care nu au văzut lumina tiparului în alte lucrări, sau, cel puţin, precizaţi unde au mai fost publicate, pentru a le prelua , dacă este cazul, în condiţii de corectitudine.

5. Vă rugăm să ne trimiteti , pe lângă texte, fotografia personală(unii dintre dvs o aveti deja în baza noastră de date, dar , dacă doriţi, o puteţi actualiza), precum si câteva informatii biografice despre dvs, care vor apărea alături de textele publicate , si anume: Numele si prenumele(sau numele consacrat de presă) , data nasterii, localitatea(judeţ, tară de domiciliu) si ceea ce credeti semnificativ si este actual din: specializari, titluri stiinţifice, functii, domeniu de creaţie, (scriitor, poet, jurnalist sau colaborator la revistele…publicatiile…..,etc) opere publicate, etc. În general, ne interesează informaţiile pe care le consideraţi semnificative pentru definirea personalităţii dumneavoastră culturale, în câteva rânduri. Dorim să completăm si să actualizăm baza de date. Vom publica fotografia si o scurtă prezentare a dumneavoastră pe lângă materialul pe care îl semnaţi.

Dumneavoastră, discipolii apropiaţi, colaboratorii, cititorii lui Artur Silvestri sunteţi, în România Tainică, martori si continuatori ai operei sale culturale. Dorim să vă cunoastem mai bine, noi, contemporanii şi să intraţi în nemurire împreună cu Artur Silvestri, în cărţile şi documentarele despre acest Mare Om şi despre misiunea lui istorică, a cărei valoare, abia când vălul clipei grăbite se va îndepărta, se va arăta în totalitate.

Vă promitem că, pe rând, vom lua legătura cu fiecare dintre dumneavoastră, personal.

Întrucât prietenii lui Artur Silvestri, Dumnezeu să-l odihnească în pace şi lumină, sunt prietenii noştri, închei mesajul,

dragi prieteni, dorindu-vă toate cele bune, spor la lucru şi vesti cât mai apropiate.

Cu multă consideraţie,

Sociolog Teodora Mindru,

Editor coordonator carte

Publicat în noutăţi. Comentarii închise la Să scriem împreună despre Artur Silvestri, acest MECENA al culturii româneşti, pentru noi şi pentru generaţiile care vor urma!

Cleopatra Lorinţiu: „Artur Silvestri: taină, rânduire şi marele mister“

cleopatra-lorintiu1În flăcăruia lumânării aprinse zi de zi, dimineaţă de dimineaţă, de când Artur Silvestri a plecat într-un fel ,dintre noi, desluşesc, întâi cu dificultate, apoi un pic mai clar, din ce în ce mai clar, sensurile învăţămintelor pe care ni le-a lăsat.

Ele sunt sublime,dense, pline de dăruire şi de umanitate, de căldură sufletească inegalabilă, de înţelepciune şi de bunătate creştinească, ele sunt pline de încurajare şi de preţuire faţă de valorile adevărate, statornice.Ele sunt lecţii limpezi şi pline de bunăvoinţă, ce conţin o încurajare consubstanţială precum acel « nu te teme » intrinsic Evangheliilor şi fără de care creştinii nu s-ar fi putut simţi întăriţi în sinea lor.

Ele se adună deopotrivă în lecţii profunde de cum să te respecţi pe tine însuţi, profesiunea de credinţă, încrederea în valorile şi rădăcinile neamului tău, cum să-ţi respecţi aproapele şi să îl iubeşti, să îl ajuţi şi să îl aperi, cum să-l ţii de braţ pe cel slab şi să-l răsplăteşti pe cel muncitor, să-l întăreşti pe cel umilit.

Personalitate complexă, fără comparaţie în literatura noastră de azi şi în cultura noastră contemporană,preţuit, adorat, idolatrizat de mulţi, Artur Silvestri a fost, prin însuşi felul său de a fi, de-a se forma şi adăuga în valoare şi complexitate, în virtute creştinească şi în dăruire altruistă, prin însăşi viaţa sa şi mai ales prin cultul pentru carte şi literă scrisă pe care l-a avut, o mare, enormă lecţie pe care viaţa ne-a dat-o într-o perioadă de confuzii sociale .

Ideea de destin, de “rânduire” scrisă de Mâna nevăzută şi atotputernică e prezentă mai peste tot în scrierile sale. Credinţa în Dumnezeu nu e numai una repetitivă ci una consubstanţială.

Obsesia « marelui mister »cutreieră nevăzut, ca o boare opera lui Artur Silvestri.

M-a urmărit mereu felul în care, de pildă, scriind despre Mitropolitul Ardealului, Antonie Plămădeală, Artur Silvestri e obsedat de măreţia intrinsecă a personajului, de sensul lucrării sale şi de faptul că reprezenta el însuşi, o « instituţie ». « Omul însuşi ce păstorea aceste lungi săli, înalte şi umplute până la refuz de o arhivă aproape habsburgică prin ordine şi cuprindere părea –şi chiar era- o instituţie. »(din « Modelul Omului Mare » zece Convorbiri de Amurg cu Antonie Plămădeală urmate de « Douăzeci şi opt de scrisori de altă dată » Carpathia Press 2008).

Iată aşadar o altă idee obsesivă a lui Artur Silvestri, aceea a Omului-Instituţie. Profund îndurerat şi marcat de absenţa unor reale instituţii a căror absenţă flagrantă din societatea românească îl mâhnea, autorul avea nostalgia acestui fel de personaje, oameni responsabili şi cu adevărat mari, în stare să acopere golul lăsat de absenţa unor resorturi fie ruginite , fie insuficient dezvoltate ale instituţiilor statului.

O instituţie aspirase să devină Artur Silvestri şi aşa s-a şi întâmplat. În mod paradoxal,el a acţionat nu cu duritate sau sprime ci cu blândeţe, cu altruism dar cu rigoare, cu generozitate dar cu înţelepciune,cu putere de cuprindere.

Lumea noastră de azi se iroseşte în aparenţe. Lumea pe care o simţea Artur Silvestri preocupându-se de modelul Omului Mare, se condensa în idei.

Ce frumos scria doamna profesoară Zoe Dumitrescu Buşulenga despre cartea evocată mai sus : « S-au întâlnit în cartea aceasta doi trimişi de Sus ca să ne scoată din întunericul primejdioasei Uitări. »

O volută oarecum autobiografică din acelaşi text citat mai sus, ne spune că prin 1989 el însuşi încercase să recupereze anumite texte şi anumite pagini necunoscute hai să zicem străromâne, frecvenţă pe care se întâlnise fericit cu Vlădica Plămădeală. Acesta recuperase multe privitoare la « Cuviosul Gherman » recuperare despre care Artur Silvestri scrie cam aşa : « Vlădica îi ştersese numele,de pe piatră imaginară peste care se aşezase muşchi şi iarbă,altui scriitor de la Dunărea de Jos : Cuviosul Gherman . Acesta promisese un studiu şi este clar că există note , dar unde sunt ? Unde se află dosarele de « om vechi » pe care le întocmise spre « a se lămuri ».

Risipa ne stăpâneşte ! striga de fapt Artur Silvestri, spunându-ne astfel că e păcat, că ne risipim bogăţiile cărturăreşti, că nu dăm ghes îndemnului inimii de a răscoli, de a scoate la lumină.

Această fascinantă, impresionantă dorinţă de a afla trecutul în detaliile lui, este covârşitoare şi reprezintă în fapt o latură a Operei sale : restituirea.

« Sindromul nepăsării abisale » trebuie înlăturat. Aş completa, poate nu doar al nepăsării căci nu totdeauna e vorba de asta, dar acţiunea cere forţă, energie, altruism şi găsirea mecanismelor concrete.

Ceea ce nu e uşor : dar ceea ce Artur Silvestri a făcut în privinţa atâtora.

Mitropolitul Ardealului îşi încheia cuvântul înainte de mulţămire îndreptat către Artur Silvestri , aşa « Eu îl rog pe Dumnezeu să-i dea domnului Artur Silvestri multî sănătate şi multe bucurii, ca aceasta pe care mi-a făcut-o mie. »
… Rugăminţile presfinţilor ierarhi precum cea exprimată în clar de Prea Sfinţia Sa Antonie Plămădeală nu au fost ascultate de Domnul. În loc să se bucure de zile luminoase şi viaţă lungă Artur Silvestri s-a mutat la Domnul.

Fără îndoială aceasta depăşeşte puterea noastră de înţelegere : Sunt taine la care nu avem acces şi tot ce putem face este să ne supunem îndureraţi.

Puţine certitudini avem noi, muritorii, în această viaţă : o certitudine însă există : evocarea operei şi a omului, aşezarea în ordinea firească a recunoştinţei naţiei , perpetuarea mesajului său şi pătrunderea acestuia în profunzimea sa, pot face ca Artur Silvestri să fie mereu prezent, în viaţa şi conştiinţa noastră, prin noi şi prin cei ce ne vor urma .Este, sunt sigură, ceea ce el şi-ar fi dorit.

CLEOPATRA LORINŢIU

(La două luni de la trecerea la Domnul a prietenului nostru Artur Silvestri)

Publicat în noutăţi. Comentarii închise la Cleopatra Lorinţiu: „Artur Silvestri: taină, rânduire şi marele mister“

Ioan Miclău: „Lui Artur Silvestri sau brazda de lumină“

009Ai arat o brazda de lumina,

Ce vine din adancuri de istorii,

O brazda pe Carpati, Campie si Danubiu,

Pe Marea ce-i purtau insemnele de glorii!

Era-i un meteor desprins din miez arhetipal,

Era-i insufletirea Daciei stravechi,

Ingerul cu trambita suind pe deal

Ca sa te-auda Neamul cum versul il incepi!

Ne spui de-a noastra sfanta si tainica credinta,

De impietrirea vremii pe Muntii Kogaion,

De Omul Europei – Adamul din caintza,

Intaiul pus de ceruri, strabunul nostru Ion!

Te-ai contopit cu propria ta brazda de lumina,

Ce-arata semne spre vremuri viitoare,

Asemeni razei stelei ce-n cartile Divine

Avea menire calauzitoare!

Si contopit asa faci punte spre izvor,

Izvorul de-unde Duhul ti s-a dat,

Te duci si vii din cand in cand,

Sa ne aduci cuvantul luminat!

Tu ne-ai lasat „doriri de bine”,

Si vorba ta-i sculptata-n carte,

Iar Romania tainica de-apururi

Va exista drept dulcea noastra parte!

Tu n-ai ascuns talantul cel avut,

Sub stanca sau tarana,

Ci inmultit l-ai semanat in brazda de lumina,

Sa creasca, sa dea roade Cultura cea Romana!

Artur e nume nobil dar Om e si mai mare,

Dar le-ai legat in suflet intr-o unitate,

Si-n marea ta iubire de Neamul tau roman,

Treci azi iubite Prieten inspre eternitate!

Tu ne-ai lasat „doriri de bine”,

Si vorba ta-i sculptata-n carte,

Iar Romania tainica de-apururi

Ne-o dai drept sfanta noastra parte!

IOAN MICLAU – AUSTRALIA -2009

Publicat în noutăţi. Comentarii închise la Ioan Miclău: „Lui Artur Silvestri sau brazda de lumină“

Cezarina Adamescu: „Înfăptuire închinată spiritului uman si declaratie de existenţă în istorie“

cezarina-adamescu-5O Carte de învăţătură concepută şi îngrijită de Artur Silvestri, volumul Cuvinte pentru Urmaşi. „Modele“ şi „exemple“ pentru Omul Român, vol. II, Editura Carpathia Press, 2007, este, aşa cum mărturiseşte cel care a alcătuit acest volum, – al doilea dintr-un ciclu de volume cu acest titlu, continuă, aşa cum a fost schiţat în momentul original, seria de învăţăminte, „depoziţii“ şi „mărturisiri de viaţă“, precum şi multe poveţe aparţinând unor laureaţi ai Premiilor Asociaţiei Românilor pentru Patrimoniu şi un veritabil „document de epocă“, aşa cum a fost considerat, atât de autor, cât şi de cei care l-au parcurs.

Cartea beneficiază, cum e şi firesc şi cum ne-a obişnuit, de un Cuvânt binecuvântat de învăţătură, dăruit de Dr. Artur Silvestri, intitulat „Laudă Jertfei fără nume“, în care Domnia sa spune:

„Dar acest simţământ nu se opreşte numai la „cuvinte“ sau la „poveţe“, ci merge şi mai sus, acolo unde se află o fabulă cu înţelesuri mai înalte „Locului“ românesc, semne de identitate culturală şi enigme ale naturii, ele pot fi şi sunt chiar operă de anonim. “(…)

Domnul Artur Silvestri îşi susţine şi argumentează buna intenţie (dar oare mai era nevoie, ca pentru o bună intenţie să vină cu argumentări? Poate că da, în condiţiile actuale când intenţiile lăudabile sunt lesne deformate şi prost înţelese sau de-a dreptul respinse).

Căci astăzi, spune Domnia sa, ca şi ieri, au însemnătate nu vorbitorii de profesie şi cheltuitorii din banul săracului idealist, ci, fără nici cea mai mică îndoială, cei care îşi dedică viaţa binelui colectiv, nu «stau» ci «fa»“, iar prin înfăptuirile lor, prea de multe ori dispreţuite de o «intelighentsie» lacomă, hoaţă şi rea, ţin pe umerii firavi, slabi şi tremurători, întregul duh al acestei ţări ce nu va pieri, căci aceştia sunt mulţi şi nici nu mai are importanţă dacă ei au nume ori nici nu li se mai ştie „felul cum li se zice“. Pe aceştia, prea adesea umiliţi, obidiţi şi dispreţuiţi, trebuie să-i vedem cu precădere, deschizând ochii în lărgime şi preţuind, cu emoţia ce ne aduce simţământul Faptei Mari, jertfa lor cotidiană, „sărăcia“ lor însuşită, „castitatea“ sufletească şi „ascultarea“ faţă de Ceva ce le vine din vremurile fără nume şi fără istorie, trăind, astfel, ca un fel de călugări laici ai unui ordin de«cavaleri ai ţării»“.

„Cuvintele acestea sunt opera lor şi declaraţia lor de existenţă în istorie. Tot ce am adunat aici, am adunat nu spre a evidenţia «chipuri diferite», ci ideea de a înfăţişa o ipoteză de Om Român de peste tot şi dintotdeauna.

Căci esenţialul în aceste şiruri de experimente iscusite şi, uneori, traduse în poveţe, învăţături ori fabule, nu stă atât în experienţa individuală, în concluzii proprii şi în «lecţia unei biografii»- care, având însemnătate, rămân fructul timpului imediat – cât mai degrabă în abstragerea din contingent şi în privirea de sus şi de la înălţimi ce lămuresc pe deplin înţelegerea formelor de relief şi a proporţiilor ce definesc lumile văzute.

De fapt, acolo unde astfel de „cuvinte“ se reţin şi se vor citi încă multă vreme de acum înainte, ele ating un fel de anonimat de suflet colectiv şi sunt tot atât de puţin definite istoriceşte precum este producţia de folclor. Ca şi pildele fără autor şi fără de vârstă, acestea îşi află locul din tainele fără istorie, precum pădurile de brazi. “

După asemenea înălţătoare cuvinte, aproape că n-ar mai fi nimic de adăugat. O dată fixat obiectivul cultural-istoric-literar, iniţiatorul acestei admirabile lucrături „de începătură“ – pusă în practică de Dumnezeu (şi acolo unde pune Dumnezeu început, omul se nevoieşte să continue şi să ducă la bun sfârşit, chiar dacă nu la înălţimea şi la perfecţiunea la care Dumnezeu îl cheamă, după a omului putinţă, deschidere şi bună voire), în aceste firimituri de gânduri şi simţăminte se întrevede perspectiva întregului.

Mângâiaţi şi întăriţi în spirit de cuvântul bun al Dr. Artur Silvestri, putem nădăjdui: „că nimic nu este încă pierdut definitiv şi aşa cum avem un trecut, vom avea şi un viitor. “

Secvenţa a doua a cărţii înşiruie „ca într-o friză în basorelief“ pe toţi cei care până astăzi, au primit recunoaşterea cetăţenească şi gând bun de confirmare naţională prin Premiile Asociaţiei Românilor pentru Patrimoniul.

Aceştia sunt foarte frumos numiţi: „Părinţi ai Patriei de Azi“, începând cu Î. P. S. Antonie Plămădeală, Î. P. S. Bartolomeu Anania – pentru monumentala traducere a „Bibliei“ în limba română, Nestor Vornicescu, Ioan Opriş, Zoe Dumitrescu-Buşulenga şi alte distinse personalităţi. De asemenea, o seamă de reviste culturale şi literare şi-au primit binemeritata răsplată prin premiile ARP.

A treia secvenţă debutează cu un Cuvânt de Dan Culcer (Franţa), despre Revoluţie şi Reconstrucţie, care face o pledoarie călduroasă pentru păstrarea patrimoniului natural, pentru neatentarea la echilibrul ecologic al acestui areal numit România şi, în chip deosebit pentru păstrarea valorilor, fie materiale, fie spirituale ale acestui neam.

El îi pregăteşte astfel pentru „rezistenţă şi reconstrucţie fizică şi morală“.

Dan Culcer îi îndeamnă pe români să-şi ia inima-n dinţi, să-şi pună mintea la contribuţie şi „să ne asumăm, adică, gospodăria ţării. “

Pentru aceasta e necesar „să căutaţi împreună soluţiile, cele mai potrivite firii şi locului. “

. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .

Ion Gaghii face o observaţie pertinentă: „Trist este că nici măcar în ziua de azi n-am învăţat cu toţii benefica lecţie a aprecierii, dovadă că, falsele ierarhii la care suntem obligaţi să ne raportăm, dau limpede oricui de înţeles că nu avem ochi pentru geniu, pentru cei ce asudă pe măreţele altare ale omenirii fără a fi luaţi în seamă, întrucât suntem bântuiţi de sisteme bulversante de apreciere şi valorizare. (…) Poate că nu întâmplător Artur Silvestri şi prestigioasa ARP a făcut, ani buni, muncă de mecenat, încercând să corecteze acest uriaş deficit e apreciere cu eforturi uriaşe investind într-o binevenită revoluţie psihologică şi afectivă comună. “

Toate aceste mărturii, adunate într-un corolar binecuvântat, constituie un imens POEM închinat Vieţii, Spiritului, Minţii omeneşti.

Şi, suntem încredinţaţi că roadele acestor „modele“ şi „exemple“ pentru Omul Român, vor rămâne mărturie peste Timp şi peste Spaţiu.

CEZARINA ADAMESCU, Galaţi, România

Publicat în noutăţi. Comentarii închise la Cezarina Adamescu: „Înfăptuire închinată spiritului uman si declaratie de existenţă în istorie“