Nae Georgescu: „Credinţa zugrăveşte icoanele’n biserici“

nicolae-georgescuthumbnail …Observ  în ultimul timp un oarecare interes, afişat mai ales pe INTERNET, pentru creştinismul lui Eminescu  – din partea unor tineri care se declară creştini fervenţi („practicanţi”), iubiutori ai lui Eminescu şi informaţi cam de maniera aceasta: “Nu m-ar deranja comentariile potrivnice, numai sa se discute punctual si argumentat, aşa cum am făcut eu însumi, pe bază de texte şi de surse autorizate, nu pe bază de lozinci şi „urechisme”, cum înţeleg unii să discute la noi.” Am citat din prima ocurenţă oferită de GOOGLE la tema “Eminescu şi creştinismul”, un text care neagă, categoric chiar, posibiliotatea de abordare creştin-ortodoxă a vieţii şi operei lui Eminescu, încheindu-se astfel: “Ne place sau nu, Eminescu n-a fost un credincios creştin (deşi va fi avut în comun cu creştinismul – în resorturile intime ale personalităţii sale – acuitatea metafizică, intuiţia organicului, reverenţa faţă de tradiţie sau vocaţia mărturisitoare). Dar Eminescu rămîne Eminescu, aşa cum a fost.  Geniul artistic (mai ales pe fondul de dezangajare religioasă al modernităţii) poate să-şi asume sau nu, într-o măsură sau alta, creştinismul – aceasta stă în “căderea” şi-n “libertatea” lui noetică şi creatoare. “Demoniacul” Baudelaire sau “dumnezeiescul” Dante sînt la fel de mari poeţi, atît cît sîntem omeneşte îndreptăţiţi să-i judecăm. Orice altă judecată aparţine lui Dumnezeu şi transcende istoria.” >>>>

Publicat în noutăţi. Comentarii închise la Nae Georgescu: „Credinţa zugrăveşte icoanele’n biserici“

„Picături de suflet“

• Prof. Maria Ciornei: Invitatia de a colabora în continuare la revista Neamul Romanesc şi la altele o consider o onoare si o cinste pentru mine, fiindcă eu, cât îmi va mai îngădui Dumnezeu, am să urmez lecţia Maestrului nostru Artur Silvestri care ne-a conştientizat că fiecare avem obligaţia de a ne implica, după puteri, în păstrarea limbii si implicit a neamului nostru liber si trăitor în pace.

In ce priveste proiectele, acestea sunt destule; numai zile linştite si bune să avem cu sănătate. Mă gândesc în primul rând să duc mai departe si să completez adevărurile relevate de vladica Nestor Vornicescu si de Dr. Artur Silvestri despre, poate ultimul mare iniţiat zalmoxian dar si un mare dăruit teolog al Noii Invataturi Aethicus Histricus; să descifrez prin argumente valabile, adevărurile istorice prinse în miturile legate de cultul Blajinilor si poate terminarea unei lucrari ample „Dictionar roman-pelasg”.

Cu dragoste si cu bucurie că existati si faceţi o munca grea izvorată din căldura inimii si din constiinta apărarii valorilor neamului nostru, vă doresc sănătate, succese si multă putere de munca.

Al.Florin Ţene:  Prin apariţia revistelor ctitorite de Marele Om de cultură Artur Silvestri se definitivează Monumentul Spiritual al acestuia atât de necesar memoriei lui, dar mai ales prietenilor care nu-l vor uita niciodată. Succes…

• Aurel Anghel: Vă multumesc mult ca mă tineti în continuare aproape. Mărutisesc că îmi lipsesc mult scrisorile Lui Artur Silvestri, un prieten de la distanţă, pe care l-am simţit foarte apropiat, un mentor spiritual care mi-a dat curajul sa merg mai departe.

Voi continua să rămân aproape de revistele ARP atâta vreme cât mă vor ţine puterile. Anul acesta voi trece pe 23 iunie de 71 ani.

Cu bucurie, gânduri bune si doriri pe măsura sufletului celui care ne-a ţinut aproape. >>>>

Publicat în noutăţi. Comentarii închise la „Picături de suflet“

Iosif Popa: „Fluierul de oţel“ (o dramă a românilor din Ardeal)

iosif-popathumbnailDe ziua în care ortodocşii sărbatoresc Buna Vestire, în sala festivă a Baroului Bihor, a avut loc lectura şi lansarea publică a piesei „Fluierul de oţel” de Paşcu Balaci, apărută într-o carte editată în excelente condiţii grafice la editura Risoprint din Cluj-Napoca, beneficiind de o prefaţă riguroasă semnată de către Prof. Univ. Dr. Nicolae Edroiu, membru corespondent al Academiei Române şi de o postfaţă a criticului dramatic Mircea Ghiţulescu.

Departe de a fi un paseist (stau mărturie structurile moderne din „Victima şi călăul”, „Tramvaiul negru”, parodia „Banii n-au miros”), Paşcu Balaci înaintează cu temeritate împotriva curentului şi scrie teatru istoric în cea mai productivă tradiţie româneasca de la Alecsandri şi Haşdeu la Eminescu, Blaga şi Camil Petrescu şi de aici la Marin Sorescu, Paul Everac sau Dumitru Radu Popescu. El crede „pe bună dreptate”, că „teatrul istoric”, în formule parabolice, poate fi „modern”.

Dupa piesele sale din Trilogia dramatică a unirii românilor: „Război între români (l637-l644)”, „Horea Rex Daciae” sau „Muntele osândiţilor (l784)”, „Clopotul (l9l8)”, „Ioana d’ Arc”, „Plugul şi sabia” sau „Ultimul ţăran”, piese istorice publicate alături de „Euroshima” şi „Tramvaiul negru” în volumul CRUCIADA, apărut la Editura Cartea Românească în 2004, cu sprijinul Ministerului Culturii şi Cultelor, a venit rândul unei piese istorice cu un titlu metaforă „FLUIERUL DE OŢEL”, consacrată unui episod mai puţin cunoscut din istoria încercată a românilor din Ardeal. Este vorba de viaţa şi martirajul lui Tănase Todoran, un simplu român, din Ţara Năsăudului care a fost tras pe roată înainte de Horea şi Cloşca, evenimentul tragic având loc pe platoul Mocirla de lânga Salva în 12 noiembrie l763. >>>>

Publicat în noutăţi. Comentarii închise la Iosif Popa: „Fluierul de oţel“ (o dramă a românilor din Ardeal)

Gheorghe Constantin Nistoroiu: „Buna Vestire – în şirag de mărturisiri“

Buna Vestire,

Mireasma luminii caldghnistoroiue,

care a pătruns în sufletul Mariei,

aşa cum lacrima gândului pătrunde

cu înfocare în floarea Cuvântului.

Buna Vestire,

Ofranda supremă a Cuvântului,

adusă din Livada divină,

spre a ne îmbrăţişa tulburătorul suflet,

purificându-l.

Buna Vestire,

Clipa suflării dumnezeieşti,

ce ne preface amurgul serii în surâsul Dimineţii.

Buna Vestire,

Trecerea facerii Acatistului iubirii,

în învierea dintre luntrea somnului şi ţărmul trezvirii. >>>>

Publicat în noutăţi. Comentarii închise la Gheorghe Constantin Nistoroiu: „Buna Vestire – în şirag de mărturisiri“

Daniel Mureşan: Poeme

daniel-muresanOCTAVIAN GOGA

Goga îi firea românului,

de la Răşinari prin lume,

se opreşte la Ciucea,

pe oriunde trece se vorbeşte

că-i mare poetul,

el spune aşa de frumos

ce-am fi zis şi noi,

noi ca şi el avem pătimiri multe,

iar neamul caută bardul,

bardul îşi caută neamul,

se arătă înflăcărarea dintotdeauna

a chinuitului român,

ajuns aici străin.

Aşteptau jugul călcat în picioare,

în versuri unul pe toţi şi toţi pe unul

să se asculte,

plugarii, clăcaşii, dascălii, preoţii

sunt chemaţi

de cel ce poartă pana,

şi iarăşi, acolo cu ei este mai vie speranţa

de omenie,

I-a plăcut să i se spună D-le Prim Ministru,

lui, truditorului

de gânduri îngemănate în sclipirea

popularelor stihuri,

în bucurie rostirea românească

ce încrezătoare putea să fie, >>>>

Publicat în noutăţi. Comentarii închise la Daniel Mureşan: Poeme

Lucreţia Berzintu: Interviu cu Ala Mîndîcanu, preşedinta comunităţii moldovenilor din Quebec

O caracterizare cum nu se poate mai realistă i-a făcut-o scriitorul Nicolae Dabija, apărută pe coperta cărţii Alei Mîndîcanu ”Dor de Libertate”, Chişinău, edituraULIM, Elan Poligraf, SRL, 2008. Citez: Dacă mi-aş imagina ipostaza feminină a lui Mahatma Ghandi, aceasta ar semăna cu cea a Alei Mîndîcanu din perioada marilor frământări de stradă de la sfârşitul anilor ”80 când le împărţea soldaţilor încrâncenaţi, cu degetul pe trăgaci, gata să tragă, garoafe…

Buchetul ei de garoafe era mereu tricolor, drapelul de mai târziu al Republicii Moldova, nerecunoscut pe atunci de oficialităţi…

Aşa îmi va rămâne Ala Mîndicanu pentru totdeauna în memorie…

Curajul ei contamina bărbaţii.

Discursurile ei înflăcărau mulţimile.

Ala Mîndîcanu n-a fost doar martoră a istoriei, ea a făcut istorie; umăr la umăr cu Leonida Lari şi Lidia Istrati dânsa şi-a împlinit destinul cu cel al poporului ei care se ridică din genunchi…

Dor de libertate… Cred că nici o îmbinare de cuvinte n-ar exprima mai reuşit flacăra lăuntrică a acestui neam, pe care Ala Mîndîcanu a pus-o titlu de carte…

Ideile o definesc şi o fac să fie contemporană cu sine…”

Lucreţia Berzintu: Dragă Ala, este o surpriză plăcută pentru mine să te descopăr acum în Canada! Ne-am întâlnit prima oara în perioada revelaţiei ”Podului de flori de peste Prut”, continuând cu celelalte evenimente cultural – patriotice din România şi Basarabia. Peste puţin timp, la 6 mai 2009, se împlinesc 19 ani de atunci, de când romanii din Basarabia s-au îmbrăţişat cu fraţii din România. Ce a însemnat pentru tine, atunci, acest eveniment de mare importanta istorica şi de o profunda trăire sufleteasca, şi, ce înseamnă astăzi? >>>>

Publicat în noutăţi. Comentarii închise la Lucreţia Berzintu: Interviu cu Ala Mîndîcanu, preşedinta comunităţii moldovenilor din Quebec

Viorel Roman: „Între Roma şi Moscova, românii şi bulgarii în UE“

viorel-romanthumbnail Dupa cinci sute de ani de administratie turco-musulmana dublata de un mileniu de schisma dintre crestinii ortodocsi si cei occidentali este normal ca romanii si bulgarii nu inteleg, nu intra in cadenta ceruta de logica occidentala. Nici regii germani, nici comisarii sovietici n-au reusit sa modernizeze aceste popoare pravoslavnice de la marginea continentului. UE/Europa le-a integrat pentru ca altfel, impreuna cu sarbii obedienti Moscovei, ar fi devenit un focar de dezordine cronica in Balcani. Fara supravegherea occidentala, 30 de milioane de ortodocsi romani si bulgari si-ar fi pus nadejdea in Conducatori despotici penru a-i scoate din mizerie – dezindustrializare, agricultura de subzistenta, invatamantul si sanatatea la pamant, administratia si justitia corupte. Schimbarile prezidentiale, Iliescu, Constantinescu, Basescu, se pregateste Antonescu si ? Democratescu – dupa un comentator occidental – sunt garantia perpetuarii sistemului paternalist, clientelist, corupt oriental. Din punct de vedere occidental, inacceptabil. Speranta in milioanele de romani si bulgari, care dupa ce muncesc in vest se vor intoarce acasa si vor aduce in patrie disciplina contractului bilateral, normele occidentale este putin justificata, pentru ca ei au supravietuit, tolerati la marginea societatii occidentale, de regula la nivel foarte jos, pastoriti si in vest de biserica ortodoxa. De aceea, inapoi in tarile lor de bastina, ei continua fara probleme traditia orientala, contemplativa, corupta, in fond antioccidentala. Vizita Papei Ioan Paul II la bulgari si romanii in urma cu un deceniu a ramas pana in prezent fara consecinte. Dialogul cu Roma se lasa asteptat, unirea crestinilor occidentali cu ortodocsii nu are loc din cauza Moscovei, asa ca romanii si bulgarii sunt dezorietatii. Primi mimeaza occidentalismul pe filiera culturala si francmasona, iar bulgarii se plang ca UE/Europa nu le pun la dispozitie comisarii ca in trecut Moscova. >>>>

Publicat în noutăţi. Comentarii închise la Viorel Roman: „Între Roma şi Moscova, românii şi bulgarii în UE“