Cristian Neagu: Două poeme

CHEMAREA cristian-neagu.thumbnail

Bine te-ai întors, ţaţică,

Şi lasă-mă, ce am de spus a-ţi spune:

Din când în când, un dor, Elena Buică,

Venea la noi, de peste mări şi lume.

Tot tresărea la Ţigăneşti amurgul,

Peste întinderea de sat

Lăsându-i Lunii, – în cale – crugul,

Cum ţie cale, Dumnezeu ţi-a dat.

Şi au vibrat salcâmii plini de floare

Aplecaţi peste uluca văruită,

La şoaptele de râu, pierdut în vale,

Vestind sosirea ta, Elena Buică.

Căci trunchiul de îl poţi desprinde

Şi-l poţi purta pe unde-ţi pasă,

Rădăcinile rămân, şi de oriunde,

Te vor chema… să vii acasă! >>>>

Anunțuri
Publicat în noutăţi. Comentarii închise la Cristian Neagu: Două poeme