Elena Armenescu: „Podul de suflet“

elena-armenescuthumbnailAm parcurs câteva sute de kilometri cu maşina, călătorind printre dealuri împădurite, câmpii acoperite cu bacovianul verde crud al primăverii, deosebit de nuanţat de la verde-gălbui până la verde smarald, risipite pe plaiuri ori presărate pe fiecare arie în parte, alături de verdele oliv, dungat de nervurile ce străbat frunzele tufelor de păducel şi măceş care mărginesc şoseaua sau verdele argintat al sălciilor din preajma apelor.. Dis-de-dimineaţă am trecut mai întâi pe lângă pajişti înţelenite cu ierburi înrourate, asaltate de flori multicolore adiate de vântul blând ce venea dinspre soare răsare, apoi pe lângă colinele acoperite cu viţă de vie aliniată şi orientată spre dispozitivele de susţinere a joardelor care spre toamnă vor fi împovărate de greutatea strugurilor albi sau roşii a căror bobiţe deja s-au format.

Este aici, în zona aceasta temperată, ca de altfel în multe alte locuri pe pământ, un duh al binecuvântării care sălăşuieşte în văzduh, amplificând mirajul, misterul. Am trecut poposind câte o oră pe la mai multe lăcaşuri sfinte situate pe traseul nostru ori în apropierea drumului principal– vestitele mânăstiri ortodoxe – din nordul României, din provincia Moldova pe unde ne purtau paşii vieţii. Unele fac parte nu numai din monumentele istorice recunoscute pe plan naţional, ci din patrimoniul cultural universal şi sunt ocrotite de UNESCO. >>>>

Anunțuri
Publicat în noutăţi. Comentarii închise la Elena Armenescu: „Podul de suflet“