Ionuţ Ţene: „România Tainică după Artur Silvestri“

ionut-tene.thumbnailPe 30 noiembrie 2008 eram preşedinte la o secţie de votare. Pe la amiază mi-am citit email-urile pe telefon, când a apărut ca un trăsnet o adresă de la d-na Brăescu în care anunţa moartea soţului ei la Viena, marele gânditor şi istoric al religiilor Artur Silvestri. Vestea m-a lovit direct în inimă ca un cuţit. Nu m-am putut abţine şi lacrimile mi-au curs pe obraji. Parcă îmi murise tata. Colegii din secţia de votare se uitau la mine şi nu înţelegeau ce întâmpla. Unii glumeau că îmi pare rău că nu mai vin românii la vot sătui de ticăloşia clasei politice. Am ieşit pe holul şcolii şi mi-am pus capul pe fereastră şi am plâns ca un copil. Pentru mine moartea lui Artur Silvestri a fost ca şi cum mi-ar fi murit tatăl. Erudit, encicloped, mare mărturisitor creştin şi patriot român, Artur Silvestri a ars ca o flacără toată viaţa pentru a lumina neamul nostru. Model de atitudine morală şi trăire spirituală românească Artur Silvestri a creat discipoli. A fost creatorul originismului românesc, o sinteză între protocronism şi renaşterea isihastă. El vedea neamul renăscând prin Taina credinţei şi mărturisirii lui Hristos, iar salvarea neamului prin cultură. Dar nu printr-o cultură secularizantă, ci printr-o manifestare creştină cu rădăcini în fiinţa ancestrală de la traco-geţi la români. De atâtea ori am participat cu emoţie la întrunirile spirituale de la Sala Floreasca din Bucureşti, în care Artur Silvestri era un amfitrion desăvârşit, un catalizator al personalităţilor culturale din ţară, ce vibrau la Cuvântul Fiinţei româneşti. Râvna şi tenacitatea, specifică unui monah, de care era înzestrat Artur Silvestri a creat o şcoală culturală cu irizări creştine într-o România asediată de consumerism şi globalism. >>>>

Anunțuri
Publicat în noutăţi. Comentarii închise la Ionuţ Ţene: „România Tainică după Artur Silvestri“