Al. Florin Ţene: Cronică la cartea lui Costea Marinoiu – Istoria cărţii vâlcene, şcoala de la Râmnic

al_florin_tene.thumbnail2Cărturarul vâlcean,promotorul cultural şi scriitorul Costea Marinoiu este din nou în librării cu un studiu  intitulat Istoria cărţii vâlcene-şcoala de la Râmnic(1705-1830),apărut la Editura Offsetcolor,Rm.Vâlcea,2008.Carte primită cu dedicaţia: Domnului Al.Florin Ţene,în semn de preţuire pentru nobila activitate ce o desfăşuraţi pe ogorul culturii româneşti.Cu respect,Costea Marinoiu,20 februarie 2009,Rm.Vâlcea.Am specificat acest lucru pentru a consemna faptul că această carte am primito în cadrul unei frumoase manifestări culturale , şi de înaltă ţinută spirituală, organizată , printre alţii,şi de acest inimos scriitor  în colaborare cu Forumul Cultural al Râmnicului şi Biblioteca Judeţeană Vâlcea Antim Ivireanu , dedicată unui alt scriitor vâlcean , Petre Petria.

Cartea ,de care facem vorbire , structurată în nouă capitole: Predoslovie, Râmnic, veche tiparniţă românească, Şcoala de la Râmnic, Cărturarii, Literatura, Tezaur de înţelepciune, Circulaţia cărţilor, Catalogul cărţilor tipărite la Râmnic (1705-1830) şi Bibliografie selectivă ,se constituie în tabloul focului sacru al cărţii ce arde pe meleagurile vâlcene de mai multe secole pentru iluminarea neamului ,cum frumos scrie autorul în Predoslovie. >>>>

Publicat în noutăţi. Comentarii închise la Al. Florin Ţene: Cronică la cartea lui Costea Marinoiu – Istoria cărţii vâlcene, şcoala de la Râmnic

Nicolae Nicoară Horia: „Câmpia libertăţii“

nicolae nicoara-horia.thumbnailBlaj, 15 mai 1848- 15 mai 2009.

Patruzeci de mii erau atunci

Pe Câmpia Blajului românii

Şi Dumnezeu din cer le da porunci,

Aici să  fie pentru veci stăpânii!

Şi-acum se înfioară Munţii toţi

De sfânta lor aducere aminte,

Cum trece IANCU tânăr printre Moţi,

Cu vorbele  mulţimea o aprinde…

…………………………………………………….

Dar liniştea-i acolo îndestulă

După  atâtea aprige furtuni,

Sub Crucea Lui, de veghe sus pe Hulă,

Doar Aerul îngână rugăciuni…

Dă-ne, Doamne, minte şi răbdări,

Să  ştim că suntem şi le aminteşte

Celor plecaţi de-aici spre alte zări,

Dorul deŢară, scris în româneşte!

Ne fie Viaţa binecuvântată

De pe Câmpia Blajului, vă spun,

Patruzeci de mii erau odată,

Câţi au mai rămas din ei acum? >>>>

Publicat în noutăţi. Comentarii închise la Nicolae Nicoară Horia: „Câmpia libertăţii“

Ion Coja: „Nici 400.000 evrei, nici 500.000 români“

Ion CojaMi-aduc aminte bine de strania constatare pe care am făcut-o în decembrie 1989, când a fost oficial infirmată informaţia că la Timişoara Ceauşescu ucisese 60.000 de persoane. Asta după ce preţ de vreo săptămână trăiserăm cu convingerea că Ceauşescu îşi merita cu prisosinţă soarta, oricare ar fi fost ea, căci 60.000 de morţi nu-s de colo!… Anume, am văzut persoane care renunţau cu greu la această idee, nu le venea să creadă că morţii aceia nu existau, se obişnuiseră cu ei, în sistemul lor de gândire cei 60.000 de români asasinaţi de Ceauşescu aveau de-acum un loc bine precizat şi se înşurubase perfect în mintea lor ideea masacrului de care, la urma urmelor, ştiam cu toţii că Ceauşescu fusese sau ar fi fost capabil! În mod evident acei bravi concetăţeni ar fi vrut ca lucrurile să rămână aşa, se potriveau mai bine cu …adevărul, cu ce ştiam fiecare despre „monstrul de Nicolae Ceauşescu“. Gândul de a reduce la vreo 60, adică de a micşora de o mie de ori numărul acelor victime, era pentru ei dezamăgitor, frustrant! Eu însumi a trebuit să fac un efort ca să mă dumiresc, adică ca să mă pot bucura că morţii aceia nu erau morţi, chiar dacă în felul acesta vinovăţia „fiarei“ nu mai era aşa de mare! Se pare însă că nu aceasta, a mea, era reacţia firească, reacţia naturală a fiinţei umane. Ci potrivit firii noastre – rămâne de văzut de ce!, este să ne însuşim mai uşor o viziune catastrofică asupra evenimentelor, să-i dăm crezare cu multă uşurinţă şi s-o acredităm mai departe, la rândul nostru, colportând-o cu nesaţ. >>>>

Publicat în noutăţi. Comentarii închise la Ion Coja: „Nici 400.000 evrei, nici 500.000 români“