Stoica Ion: „Mitropolia ŢĂRII ROMÂNEŞTI – 650 de ani de recunoaştere oficială“

La sfârşitul sec. al XV-lea, în sud-estul Europei nu mai existau decât două state libere: Ţara Românească şi Moldova, care au rămas în continuare cu un teritoriu distinct, cu hotare bine delimitate, cu propriile lor instituţii. Prin strădaniile domnului Nicolae Alexandru, organizarea bisericească a ţării atinge momentul culminant, mitropolia UngroVlahiei fiind recunoscută oficial de Patriarhia ecumenică  în 1359.

Nu cunoaştem cu numele nici un ierarh muntean până în anul 1359, când este atestat documentar Iachint, care în 1348 era mitropolit de Vicina, iar peste câţiva ani a fost mutat la Câmpulung sau Argeş. Transferarea unui mitropolit de la Vicina în unul din cele două oraşe amintite se explică prin aceea că Vicina aparţinea, de câteva decenii, Ţării Româneşti. Existând un mitropolit la noi înainte de 1359, actul din acest an este privit ca o acceptare a unei stări existente şi nu de creare a unei noi instituţii.

S-au păstrat doua acte privitoare la această recunoaştere, ambele din mai 1359, scrise în limba greacă. Primul este hotărârea sinodului Patriarhiei din Constantinopol, prin care mitropolitul Iachint – fost de Vicina (lângă Isaccea) – era recunoscut ca mitropolit al UngroVlahiei. >>>>

Anunțuri
Publicat în noutăţi. Comentarii închise la Stoica Ion: „Mitropolia ŢĂRII ROMÂNEŞTI – 650 de ani de recunoaştere oficială“