NR. 1/2010

Publicat în noutăţi. Comentarii închise la NR. 1/2010

Traian Bădulescu Şuteanu: „Sentimentul românesc al fiinţei“

“Eminescu este expresia suprema a Neamului Romanesc”, au zis o suta de ani invatatorii si profesorii de limba romana si de istorie pana la “reforma invata-mantului’ din 1949, cum au numit comunistii stricarea felului de a fi si de a gandi al romanului. Pana atunci,(iar unora ne-a ramas vesnic in suflet) ca prin Eminescu   am trait  sentimentul romanesc al finitei, cum a observant celalalt mare roman, filozoful Constantin Noica, sintetizand astfel existenta lui de simbol de infatisare fizica ideala si a felului de a simti al romanului. Nascuti si crescuti in constiinta de cel mai vechi neam din aceasta parte a Europei, cu radacini in cel mai frumos si mai manos pamant al daco-getilor, neam format in “frica lui Dumnezeu”, venita de la “ordinea divina si legala” a primului legislator al Europei – Zamolxis – si data noua drept credinta sub forma canonica adusa de apostolul Andrei, exprimarea cea mai aleasa si cea mai exacta ne-a facut-o Eminmescu. Un alt poet al nea-mului, Nichifor Crainic, il numeste “geniu dupa chipul lui Dumnezeu, pastrand sub ruine sufletesti ardoarea adorarii, (prin Sonetul inchinat fecioarei Maria) si ca “pe deasupra genunilor sale filozofice planeaza zborul in lumina divina a Lucea-farului”…”Somnoroase pasarele”, “Ce te legini, codrule”, “Lacul”, plopul, teiul, salcamul, turmele, buciumul, mama, stramosii, copilaria, adunate toate in capodopera “Sara pe deal”, formeaza imaginea inconfundabila a suprastructurii noastre specifice dar mai ales a adancului din noi, neatinsa pana acum de nimeni in arta cuvantului scris. >>>>

Publicat în noutăţi. Comentarii închise la Traian Bădulescu Şuteanu: „Sentimentul românesc al fiinţei“

Gheorghe Gavrilă Copil: „Sfidarea tuturor legilor în martirizarea lui Eminescu“

Fiecare lege sfidată, ocolită, ignorată cu bună ştiinţă în cazul arestării, martirizării şi asasinării lui Eminescu, poate şi trebuie să devină obiectul unei comunicări ştiinţifice.

Secolul XIX, secolul XX, secolul XXI,  teama de adevăr mai sălăşluieşte în sufletele noastre. Dacă adevărul ar umbri imaginea unor personalităţi, nu-l rostim. Dacă adevărul ar decoperta chipul luminos al unui martir, nu-l rostim, ca să nu se întunece chipurile răstignitorilor. Pentru că aceştia sunt Regele Carol I, Primul Ministru Ion C. Brătianu, Titu Maiorescu, Petre Carp, parlamentari şi alţii.  Servicii secrete străine. Oameni politici ai unor imperii. Toţi împotriva unei singure persoane. Vina guvernanţilor români  este înafara oricărei îndoieli, dovadă că au ascuns adevărul prin şirul generaţiilor, inducînd în eroare cercetători de înaltă clasă ai culturii române. Conştienţi de vina lor abominabilă, au avut grijă să nu mărturisească nici în jurnalele personale, nici în scrierile cu caracter public. Dar, în acelaşi timp, au întreţinut praful pe care l-au aruncat în ochii opiniei publice, susţinând că Eminescu înebunise, apoi, da parcă nebunia nu ar fi fost de ajuns, că suferea de sifilis.  Cu aceste două boli, nici o personalitate nu mai avea cum să se reîncadreze în viaţa socială la nivelul audienţei de dinainte de îmbolnăvire. >>>>

Publicat în noutăţi. Comentarii închise la Gheorghe Gavrilă Copil: „Sfidarea tuturor legilor în martirizarea lui Eminescu“

Dan Brudaşcu: „România secolului XX – ţara unde nu s-a întâmplat nimic?“

Secolul al XX-lea va rămâne, cu certitudine, în memoria umanităţii drept unul dintre cele mai complexe, tensionate, dar şi interesante momente din evoluţia umanităţii. Chiar începând cu anul 1900 istoricii au consemnat nu numai moartea celebrei regine Victoria sau asasinarea preşedintelui nord-american McKinley, ci şi începutul cursei înarmărilor în care s-au angajat marile puteri ale momentului, importanta şi rapida creştere industrială a Americii, primele zboruri ale fraţilor Wright şi Bleriot ( am îndrăzni să adăugăm şi pe cele ale lui Aurel Vlaicu), descoperirea razelor X şi a radioului, epocala descoperire a lui Marconi, teoria relativităţii a lui Albert Einstein, lucrările fundamentale ale lui Lloyd George, care au revoluţionat gândirea politică şi economică a continentului european şi nu numai, dar şi marile descoperiri ale lui Zigmund Freud.

Nu credem că se impune sublinierea tuturor momentelor ce au marcat acest secol, însă menţionarea câtorva momente şi evenimente va avea menirea să scoată în evidenţă complexitatea realizărilor dar şi a contradicţiilor ce l-au caracterizat. În primul şi al doilea deceniu al secolului XX, reamintim >>>>

Publicat în noutăţi. Comentarii închise la Dan Brudaşcu: „România secolului XX – ţara unde nu s-a întâmplat nimic?“

Viorel Roman: „Frica de libertate, 1989-2009“

La Revolutia din dec. 1989 romanii si-au luat portia de libertate sau  li s-a bagat pe gat, in caz de lovitura de stat. Era clar ca sclavia marxista s-a terminat, dar ca noua libertate fara dreptate si adevar e fara mare valoare pentru ca in fond esalonul doi al Partidului l-a inlocuit pe primul: Ceausescu, Iliescu – Pleaca ai nostri, vin ai  nostri.

Dupa un mileniu pravoslavnic, o jumatate de secol de minciuna si  Lagar, frica de libertate nu dispare peste noapte. Nu era mai bine  inainte? Ortodoxo-comunismul a emancipat mil. de tarani, care si-au  facut un rost la oras. Dreptul roman, contractele, organizatiile  rationale, capitalismul impersonal e compatibil cu valorile  moldo-valahe?

In Rusinea de a fi ortodox C. Coman constata ca In marsul lor grabit  spre Europa guvernantii romanilor, si-au dat seama, adeseori, ca le  atarna de picioare, ca o piatra de moara, ortodoxia… Problema nu a  fost clar si explicit exprimata, dar ea este evidenta oricarei priviri  mai atente… Dilema neexprimata a actualilor guvernantii, ca si unei  parti insemnate a intelighentiei romanesti, priveste asumarea sau  lepadarea identitatii noastre nationale ortodoxe… Oamenii nostri  ?luminati?, evident (sunt) rusinati ca apartin unui popor  ortodox…in: Scrisoare Duhovniceasca a Mitropoliei Ortodoxe Romane  pentru Germania si Europa Centrala, Regensburg, 10 / 1998. Este  adevarat, politic corect ce ne spune preotul? >>>>

Publicat în noutăţi. Comentarii închise la Viorel Roman: „Frica de libertate, 1989-2009“

Ioan Miclău: „Limba mamei“

Fara sa pretind a da acestei povestiri valoare de specialitate sau mie cea de specialist in cercetarea limbilor vorbite de popoarele lumii, relatez  doar aspecte observate  de mine dar care mi s-au parut a fi avand un oarecare sens, si vrednice a fi redate cititorului! Asadar, incerc a aseza in aceasta scriere cateva realitati cum s-ar zice, observate pe viu, dar nu sunt nici noutati, ci doar simple realitati pe langa care trecem zilnic, nepasatori chiar! Trecem pe langa oameni, batrani, adolescenti, copii, nou nascuti sau nenascuti!  Se vorbesc diferite limbi, adica dupa vorba cea veche si inteleapta, “fiecare cu limba mamei sale”. Se invata si limbile celor din jur, uneori la adolescenta, in scoli, se insusesc doua, patru, sase limbi vorbite cursiv, si, totusi “Limba mamei” face o diferenta! Are o ancorare psihica, cum s-ar zice, o incorporare biologica, chiar de gena in fiinta noastra! >>>>

Publicat în noutăţi. Comentarii închise la Ioan Miclău: „Limba mamei“

Alexandru Petrescu: „Români cuceriţi de către români“

Sigur că nu vă mai aduceţi aminte de Gheorghe Gheorghiu-Dej (născut Gheorghe Gheorghiu, la 8 noiembrie 1901, Bârlad; decedat la 19 martie 1965, Bucureşti). Dej a fost liderul comunist al României din 1948 până la moartea sa. Întâi, Prim Secretar al PMR. Apoi, între 1955-1965, Secretar General al PCR, pentru ca în perioada 21 martie 1961-19 martie 1965 să deţină funcţia de Preşedinte al Consiliului de Stat al Republicii Populare Române. În ultimii săi ani de conducere Gheorghe Gheorghiu-Dej a luat hotărârea stabilirii de relaţii diplomatice cu ţările occidentale capitaliste, inclusiv cu Statele Unite ale Americii. Astfel de iniţiative au fost încurajate de SUA, preşedintele Lyndon B. Johnson considerând că România devenise un stat comunist prieten. Se respira un aer de libertate şi începuseră să vină străinii în vacanţe în România.

***********

Despre convenientul de a fi străin

Când eram copil toata lumea mă întreba: „Ce vrei sa fii când vei fii mare?”. Le răspundeam că vreau sa fiu… străin!… Îmi amintesc faptul că în acea perioada a lui Gheorghe Gheorghiu Dej, mecanicul de la CFR, a venit la noi în casă o familie de cehi. Probabil veniseră prin vreun program turistic frăţesc. Şi muncitoresc. Dar ei erau altfel de frăţeşti şi muncitoreşti comunişti. Aveau un autoturism Wartburg 311. >>>>

Publicat în noutăţi. Comentarii închise la Alexandru Petrescu: „Români cuceriţi de către români“