Maria Spatariu: „Elemente de reportaj în vechile cronici româneşti“

Dacă  în Antichitate se vorbea de puritatea genurilor şi speciilor, acestea cunosc astăzi un melanj nebănuit poate în trecut. Au fost evidenţiate diferenţe şi ierarhii, de pildă teoria clasică ierarhiza speciile şi în funcţie de categoriile sociale: epopeea şi tragedia aveau în atenţie viaţa regilor şi a nobililor, comedia – burghezia, iar satira şi farsa – oamenii de rând. În contemporaneitate, nu mai există aceste ierarhii, scriitorii nu mai sunt obligaţi să respecte anumite reguli şi astfel, adeseori, speciile şi genurile literare se intersectează creând teritorii de graniţă: „Teoria modernă, în loc să scoată în evidenţă deosebirile dintre un gen şi altul, încearcă să găsească numitorul comun al operelor aparţinând unui gen, procedeele şi intenţiile literare care le sunt comune.”1 În consecinţă, tratarea reportajului nu se poate face altfel decât ţinând seama de aceste interferenţe.

Reportajul se află la graniţa dintre document şi literatură, mai precis el este circumscris unui teritoriu comun în care se regăsesc deopotrivă caracteristicile scrierilor literare şi cele ale stilului jurnalistic. >>>>

Anunțuri
Publicat în noutăţi. Comentarii închise la Maria Spatariu: „Elemente de reportaj în vechile cronici româneşti“