Nr. 6/2010

Publicat în noutăţi. Comentarii închise la Nr. 6/2010

George Vasilache: „Biserica ortodoxă română în perioada comunistă. Decretul 410“

După abdicarea istorică a  regelui Mihai I din 30 decembrie 1947, situaţia socială şi politică a României se degradează, apărând astfel noi structuri  ale statului, care vor manifesta o deosebita “grijă” pentru tot ceea ce însemnă  instituţie statală, şi atsfel, Biserica, ca una dintre cele mai importante instituţii ale poporului român, care se confundă cu originea şi istoria sa a intrat repede în vizorul aparatului de stat- Securitatea. Dacă la început lupta nu a fost extrem de făţişă, în timp statul totalitar comunist a început să se impună chiar şi în viaţa bisericească în vederea îngrădirii spiritului şi al credinţei creştine, în care omul acelor vremuri tulburi avea o “evadare” către ceea ce însemna spiritualitatea şi trăirea creştină.

În acest peisaj de dezvoltare “socialistă” Biserica Ortodoxă s-a avântat într-o luptă care uneori s-a  dovedit a fi doar pentru supravieţuire, pentru păstrarea acelei mici lumini din fiinţa poporului român atat de încercat de istorie.

Istoria Bisericii Ortodoxe Române de după anul 1948 este istoria represiunii antireligioase şi a persecuţiei ca merge până la martirizare. După cum este cunoscut, acţiunile regimului comunist au întâmpinat deseori opoziţia fermă şi eroică a reprezentanţilor Bisericii, fapt care argumentează pe deplin  aserţiunea  părinţilor care spun “Comunismul a umplut cerul cu sfinţi” >>>>

Publicat în noutăţi. Comentarii închise la George Vasilache: „Biserica ortodoxă română în perioada comunistă. Decretul 410“

N.N. Tomoniu: „Comorile din Steiul Coziei“

Subiectul comorilor din Steiul Coziei, deal aparţinând Sohodolului de Tismana, nu este numai unul interesant, o temă şocantă pentru prima pagină a ziarelor ci şi o chestiune reală de istorie zbuciumată a ţării noastre începând cu marea confruntare dintre Imperiul Roman sub conducerea lui Traian şi Imperiul Dacic al lui Decebal, până la ultima mare conflagraţie din timpul celui de-al doilea război mondial.

De ce ar deveni legendele căutătorilor de comori de la Tismana o temă, un obiect al cercetării istorice? Mai întâi pentru că, în general, trebuie să ne întrebăm ce este adevărat în fiecare legendă auzită dacă suntem preocupaţi de istorie. Apoi, pentru că abundenţa legendelor legate de comori în zona Tismana, bate orice record la kilometru pătrat şi de bună seamă că un cercetător sau un reporter adevărat se întreabă de ce. În fine, de-a lungul zbuciumatei noastre istorii, mereu a trebuit să ne ascundem tezaurele în munţi. Cu migratori peste teritoriul nostru, teritoriu râvnit nu numai de aceştia ci şi de imperiile din şirul vremurilor şi anume, imperiul roman, imperiul maghiar, imperiul otoman, imperiul habsburgic şi imperiul rus a trebuit ca de la vlădică la opincă să ne ocrotim cum ştim mai bine averile. Am zice că ascunderea de obiecte preţioase era o necesitate pe meleagurile noastre. >>>>

Publicat în noutăţi. Comentarii închise la N.N. Tomoniu: „Comorile din Steiul Coziei“

Marina Glodici: „Pe urmele legendarului haiduc maramureşan Pintea Viteazul (307 ani de la moartea sa)“

Pe la mijlocul lunii august, se vor împlini 307 ani de la moartea legendarului haiduc Pintea Viteazul, una dintre cele mai reprezentative personalităţi de al cărui nume se leagă locurile mirifice din Maramureşul Istoric. El şi-a aflat sfârşitul lângă Turnul Măcelarilor, azi un monument istoric de lângă piaţa „Izvoarele” din Baia Mare. Însă urmele acestui mare haiduc, locurile care îi poartă numele au rămas neatinse de timp şi uitare.

Cine a fost Pintea Viteazul?

Intrat în memoria colectivă a românilor, haiducul Grigore Pintea este unul dintre cele mai cunoscute şi carismatice personaje istorice din această zonă. Personalitatea sa a devenit, încă din timpul vieţii, subiect al numeroaselor doine şi balade, de multe ori haiducul fiind prezentat ca un personaj fantastic, cu puteri supranaturale. Însă dincolo de realitatea folcloristică, există o altă, istorică, bazată pe documente ce se păstrează atât la Arhivele Naţionale Maramureş, cât şi la direcţiile altor judeţe, pe teritoriul cărora Pintea Viteazul a activat: Cluj, Satu Mare, Bistriţa. Haiducul Grigore Pintea (sau Simion Pintea) se presupune că s-ar fi născut în jurul datei de 25 februarie 1660, în satul Măgoaja (în comuna de azi Chiuieşti), scrie Călin Felezeu în lucrarea sa „Pintea Viteazul între legendă şi adevăr”. Istoricii Susana şi Avram Andea în cartea lor: „Haiducul Pintea şi lumea sa”, susţin mai multe ipoteze legate de originea lui nobiliară. >>>>

Publicat în noutăţi. Comentarii închise la Marina Glodici: „Pe urmele legendarului haiduc maramureşan Pintea Viteazul (307 ani de la moartea sa)“

Cornel C. Costea: „Ţibleşul“

În depărtare, învăluite în negurile amurgului, străjuiesc semeţe conurile subvulcanice ale Ţibleşului. Privite dinspre câmpie, par trei cocoaşe ivite din impresionantul foc magmatic născut în clipele de intense frământări tectonice, care au configurat actualul peisaj geomorfologic al spaţiului românesc.

Trec puntea visului ce leagă cele două maluri de gând şi mă trezesc înconjurat de făpturi aflate într-o horă nepământeană. Caut, cu privirea, o sclipire din ochii uneia dintre ele, dar totul e în zadar. Nu vor să comunice cu mine. În schimb, pe chipurile lor, puteam desluşi văile create de curgerea firească a timpului … Trecut, Prezent şi Viitor … Tinereţe, Maturitate, Bătrâneţe … Naştere, Căsătorie, Moarte … Bine, Adevăr, Frumos… Brahma, Vishnu, Shiva … Tatăl, Fiul şi Sfântul Duh … Masculin, Feminin, Neutru … Plus, Minus şi Zero … Tamas, Rajas şi Sattva … Şi alte triade …

De unde ideea că singura realitate e prezentul? Când ştim cu toţii că oamenii fac ce fac şi trec, foarte uşor, puntea visului, spre viitor sau spre trecut. Ce pierdere de vreme! Mai bine ar dormi, gândindu-se la clipa prezentă! >>>>

Publicat în noutăţi. Comentarii închise la Cornel C. Costea: „Ţibleşul“

Lucian Marina: Festivalul internaţional „JOC ROMÂNESC Jatcoviţa 2010“ în Timocul sârbesc

Au trecut două săptămâini de când în timocul sârbesc sau întrunit la o măreaţă sărbătoare conaţionalii din Banatul istoric, din Banatul de sud, din Voivodina şi cei din Ţara-Mamă, România din judeţele Arad, Timiş şi Mehedinţi, împreună cu fraţii lor români din Sudul Dunării, din Timocul sârbesc şi bulgăresc.

Au trecut două săptămâini şi, acum, odată ce impresiile s-au cristalizat, trăirile emoţionale imortalizat, încă se mai povesteşte şi la nord şi la sud de Dunăre de acestă sărbătoare.

Sâmbătă şi duminică, 10 şi 11 iulie 2010, în satul Jâtcoviţa, din comuna Golumbăţ, din Serbia de Răsărit a avut loc ediţia a IV-a a Festivalului Internaţional de Folclor ,,Joc Românesc – Jâtcoviţa 2010“.

Organizatorii acestei prestigioase manifestări internaţionale, patronate de Consiliul Naţional al Românilor din Serbia, sunt Iniţiativa Culturală a Românilor din Serbia de Răsărit şi Societatea de Limba Română din Voivodina, respectiv Comunitatea Locală Jâtcoviţa cu inimoşii săi locuitori, – români care-şi păstrează cu sfinţenie tradiţiile în frunte cu primarul Dragan Ilici. >>>>

Publicat în noutăţi. Comentarii închise la Lucian Marina: Festivalul internaţional „JOC ROMÂNESC Jatcoviţa 2010“ în Timocul sârbesc

Dan Brudaşcu: „Incompetenţă sau trădare naţională“

Influentul om politic ghanez Kwame NKRUMAH, unul dintre cei mai mari susţinători ai conceptului pan-african, fondatorul şi al III-lea preşedinte al Organizaţiei Unităţii Africane, a fost, în acelaşi timp, şi unul dintre liderii[1] politici realişti şi cu coloană vertebrală, care a avut curajul să afirme răspicat o poziţie fermă faţă de diverse mijloace de spoliere a avuţiilor Africii, inclusiv prin intermediul şi cu sprijinul bisericii. Kwame NKRUMAH, primul preşedinte şi primul prim ministru al Ghanei, mort într-o clinică din Bucureşti, în anul 1972, spunea, referitor la procesul de încreştinare a Africii: „La început noi aveam toate bogăţiile solului şi subsolului african, iar ei (misionarii – n.n.), crucea. Azi, noi avem crucea, iar ei au devenit stăpânii avuţiilor întregului continent”.

Mi-am adus aminte de afirmaţia acestui important om politic african din secolul XX, cu opinii de stânga, gândindu-mă la cele petrecute în România după 1989. La începutul anilor ’90, când o serie de „specialişti şi experţi” occidentali încercau să ne înveţe ce este democraţia şi economia de piaţă, poporul român era stăpân pe toate bogăţiile acestei ţări. În plus, cu toate păcatele, nu puţine, ale fostului preşedinte dictator Nicolae CEAUŞESCU, acesta ne scăpase de aproape toate datoriile externe[2], fiind deci create premisele ca noul regim, printr-o competentă administrare a resurselor ţării, să asigure un nivel de trai şi de dezvoltare pe măsura aşteptărilor[3]. >>>>

Publicat în noutăţi. Comentarii închise la Dan Brudaşcu: „Incompetenţă sau trădare naţională“