Cornel C. Costea: „Ţibleşul“

În depărtare, învăluite în negurile amurgului, străjuiesc semeţe conurile subvulcanice ale Ţibleşului. Privite dinspre câmpie, par trei cocoaşe ivite din impresionantul foc magmatic născut în clipele de intense frământări tectonice, care au configurat actualul peisaj geomorfologic al spaţiului românesc.

Trec puntea visului ce leagă cele două maluri de gând şi mă trezesc înconjurat de făpturi aflate într-o horă nepământeană. Caut, cu privirea, o sclipire din ochii uneia dintre ele, dar totul e în zadar. Nu vor să comunice cu mine. În schimb, pe chipurile lor, puteam desluşi văile create de curgerea firească a timpului … Trecut, Prezent şi Viitor … Tinereţe, Maturitate, Bătrâneţe … Naştere, Căsătorie, Moarte … Bine, Adevăr, Frumos… Brahma, Vishnu, Shiva … Tatăl, Fiul şi Sfântul Duh … Masculin, Feminin, Neutru … Plus, Minus şi Zero … Tamas, Rajas şi Sattva … Şi alte triade …

De unde ideea că singura realitate e prezentul? Când ştim cu toţii că oamenii fac ce fac şi trec, foarte uşor, puntea visului, spre viitor sau spre trecut. Ce pierdere de vreme! Mai bine ar dormi, gândindu-se la clipa prezentă! >>>>

Anunțuri
Publicat în noutăţi. Comentarii închise la Cornel C. Costea: „Ţibleşul“