NR. 7/2010

Publicat în noutăţi. Comentarii închise la NR. 7/2010

Mariana Gurza: „Eleonora Schipor – filă de memorie culturală românească“

Personal, nu am cunoscut-o niciodată pe scriitoarea Eleonora Schipor, profesoară în satul drag mie, Cupca. O bucovineancă energică, ce şi-a dedicat viaţa  culturii, locului natal îndrăgit  şi oamenilor gospodari. Suferise enorm de mult de pe urma regimului totalitar sovietic, fiind pe timpuri deportaţi şi hărţuiţi.

Modestă din fire, un foarte bun corespondent voluntar al ziarelor de limbă română din regiunea Cernăuţi, autoare a peste zece volume de proză şi versuri, publică zeci de lucrări referitoare la cultură, tradiţiile şi datinile satului românesc din nordul Bucovinei.” În Cupca zilei de azi, românismul se simte ca la el acasă. Ca niciodată, poate, lumea de aici îşi iubeşte limba, portul şi obiceiurile, deosebit de intensă e şi activitatea artistică de amatori…Viaţa cupcenilor, a românilor, grijile şi aspiraţiile tuturor îi stau în faţă Eleonorei Shipor.” >>>>

Publicat în noutăţi. Comentarii închise la Mariana Gurza: „Eleonora Schipor – filă de memorie culturală românească“

Eleonora Schipor: „Cu gândul la Ilie Motrescu“

Cu gândul la Ilie Motrescu”, Editura „Prut”, Cernăuţi, 2009, ediţie îngrijită de Eleonora Schipor

„Am hotărât  ca în acest an 2009, când se împlinesc 40 de ani de la tragica dispariţie a poetului Ilie Motrescu din Crasna Putnei, să public în memoria sa această carte.

Am selectat poeziile scrise în diferite perioade, cu diferite ocazii, scrise de diferite persoane, dedicate poetului crăsnean.

În prima parte am inclus poeziile poeţilor consacraţi, care au fost publicate fie în unele ziare sau reviste, fie în almanahuri sau cărţi. În a doua parte am adăugat câteva poezii ale unor autori populari, unii copiii chiar…

Ca şi în celelalte cărţi dedicate lui Ilie Motrescu am inclus şi aici o serie de fotografii care ne arată căile scurtei vieţi ale poetului.

Sper că tuturor admiratorilor slovei tipărite, cât şi a operei motresciene, le va fi pe plac cele adunate în cartea „Cu gândul la poetul Ilie Motrescu”.- ELEONORA SCHIPOR >>>>

Publicat în noutăţi. Comentarii închise la Eleonora Schipor: „Cu gândul la Ilie Motrescu“

Gheorghe A. Stroia: „Minunate obiceiuri“ -o monografie de Năstase Marin a satului oltenesc inter/post-belic

Lectura este un dar plăcut – făcut fiecărui om, care-şi caută echilibrul în scrierile valoroase, prin care transpar emoţiile picurate din sufletul unui artist. Poţi descoperi scrieri ce aduc în atenţia publicului, lucruri nu atât nespuse, cât rescrise, resimţite sau mai bine-zis: reinventate. Ispitit de o posibilă reîntoarcere în timp, am regăsit cartea domnului Năstase Marin, intitulată “Fermecate obiceiuri”, Editura Şcoala Gălăţeană, 2005. O carte despre care nu ştiu dacă s-a vorbit dar, despre care – cu siguranţă, merită să se vorbească. Lucrarea are 148 pagini alb-negru. Ea nu este ilustrată, dar acest fapt este compensat de descrierile în amănunt ale evenimentelor rurale, astfel încât în mintea cititorului se poate contura o imagine “tangibilă” a acestor evocări.

Pentru mine – un om care nu a trăit în realitatea satului – lecturarea cărţii mi-au reconstituit în minte imagini vii ale acelor vremuri. Mi s-au dezvăluit realităţi necunoscute dar unice – prin modul lor de abordare. Am descoperit ţăranul român, aşa de “cântat” în scrierile literare române – dintotdeauna. >>>>

Publicat în noutăţi. Comentarii închise la Gheorghe A. Stroia: „Minunate obiceiuri“ -o monografie de Năstase Marin a satului oltenesc inter/post-belic

Mircea Monu: „Româno-americanul Florentin Smarandache a primit Medalia de Aur pentru Ştiinţă!“

Printre cei 10 oameni de ştiinţă (2 din Australia, 2 din Italia, 2 din SUA, câte unul din Egipt, India, Israel, şi Rusia) care au primit în 12 iunie 2010 la Universitatea din Pécs, Ungaria,  Medalia de Aur pentru Ştiinţă acordată de către Academia de Ştiinţe “Telesio-Galilei” (organizaţie neguvernamentală internaţională cu sediul în Marea Britanie), s-a aflat şi prof. univ. dr. Florentin Smarandache (n. 10.12.1954, Bălceşti, Vâlcea), cu dublă cetăţenie, româno-americană, de la Facultatea de Ştiinţe din Universitatea „New Mexico”, Gallup, statul New Mexico, SUA. Această medalie a răsplătit două realizări ştiinţifice ale conjudeţeanului care este şi corespondent special al ziarului nostru: introducerea noţiunii de „Neutrosofie” în logica matematică şi enunţarea „Ipotezei Smarandache” în fizica teoretică.

„Neutrosofia” este o generalizare a „dialecticii” din filozofie, realizată de Florentin Smarandache prin introducerea categoriei de „neutru”, alături de categoria de „contrarii”. Prin aplicarea neutrosofiei în logica matematică, s-a realizat logica neutrosofică (numită în literatura de specialitate şi „logica smarandachiană”), în care o variabilă logică are trei valori: „adevărat”, „fals” şi „incert”. >>>>

Publicat în noutăţi. Comentarii închise la Mircea Monu: „Româno-americanul Florentin Smarandache a primit Medalia de Aur pentru Ştiinţă!“

Al. Stănciulescu-Bârda: „Ecouri de departe“

Domnul Prof. Florian Vlădica din Tr. Severin, aflat de mai multă vreme în Franţa, citeşte cu regularitate ,,Scrisoarea pastorală” pe internet în ,,Observatorul” din Toronto(Canada). Ne-a scris în ultimele zile, printre altele, următoarele: ,,Prin mijlocirea „Observatorului”, am fost la curent cu toate „Scrisorile pastorale”, pe care le citesc cu mare plăcere(…). M-a impresionat, de exemplu, dorul, nostalgia legate de ,,Paradisul pierdut” al satului de altădată, cu săteni numeroşi, vrednici şi la muncă, şi la petreceri, ţiitori la datinile străvechi, cuviincioşi şi omenoşi, generoşi şi ospitalieri, aşa cum au  fost şi-n Podenii copilăriei mele. De pe înalţimea unui deal din hotarul comunei mele (Glameiul), priveam, astă-toamnă, cu tristeţe şi chiar regret dureros, cel puţin 10-12 conace de pe plaiurile învecinate, cândva cu tot atâtea cioporaşe de oi, cu vite mari, oameni în preajmă iar acum, aproape toate, pustii, fără ţarcurile cu clăi, culturile agricole sau holdele de pomi, chiuiturile sau cântecele sătenilor aflaţi la muncă, toate pierdute, în ultimii ani, în lumea amintirilor. >>>>

Publicat în noutăţi. Comentarii închise la Al. Stănciulescu-Bârda: „Ecouri de departe“

Iosif Brătcanu: „Manifestari comemorative la Diosig, Bihor“

Dictatul de la Viena şi măcelul de la Diosig La Diosig, localitate de frontieră, retrăieşti uşor evenimentele tragice petrecute acum 7o de ani, la numai câteva zile după odiosul Dictat de la Viena, prin care a fost ruptă din trupul Ţării partea de nord a Transilvaniei. În dorinţa de a lua în stăpânire teritorii româneşti, trupele horthyste au încălcat flagrant termenele stabilite prin acest document şi au creat incidente precum cel de la Diosig, primul de altfel, după care au urmat şi altele, în zona de frontieră, recunoscute şi condamnate până şi de către Hitler.

Am descoperit în persoana comisarului Dorin Gorcea, care a fost şef mulţi ani al Pichetului de Grăniceri de la Diosig, şi s-a reîntors de curând pe aceste meleaguri, o sursă autorizată în relatarea a celor triste evenimente. „Deşi retragerea trupelor româneşti era stabilită pentru ziua de 6-7 septembrie 1940, în dimineaţa zilei de 4 septembrie un grup numeros de grăniceri şi jandarmi maghiari au trecut teritoriul românesc deschizând focul asupra grănicerilor români. >>>>

Publicat în noutăţi. Comentarii închise la Iosif Brătcanu: „Manifestari comemorative la Diosig, Bihor“

Adrian Botez: „Reviste româneşti şi gazetari români, din SUA“

Încă din 2008-2009, am reuşit să creez o punte de suflet (şi românească, de durere şi dor…), cu o primă revistă a românilor din California: revista Clipa, condusă de „Director Publisher”, DWIGHT LUCHIAN-PATTON şi de „Editor in Chief”, VERA LUCHIAN-PATTON. Aceştia, precum şi ceilalţi redactori şi colaboratori onorifici (Preot Chris Terhes, Eduard Ovidiu Ohanesian, Viorel Roman, Germania, Rev. Lazar Gog, Mariana Cristescu, Lazar Ladariu, Dr. Emil G. Onet, Gino Dobrescu, Octavian Curpas, Rev. Fr. Aurel Sas, Viorel Baetu, Germania, Nicolae Balint, Romania, Florentin Gurau, Romania) – sunt, toţi, români patrioţi, de mare valoare de Duh şi cărturărească, unii din România, dar, şi mai mulţi dintre ei, români, aruncaţi de valurile unei istorii nedrepte şi vitrege, pe multe alte tărâmuri şi ţărmuri de lume… –  şi voiau să afle, prin mine, despre soarta şi, mai ales, semnificaţia profundă a pierderii, de către români/România, a Insulei Şerpilor (Nu vrem să uităm Insula Şerpilor!, Insula Şerpilor – forţa de echilibru mistic a României), despre soarta revoltei tinerilor basarabeni, ridicaţi, cu mâinile goale, cu un curaj părând nebunesc, în aprilie 2009, contra regimului comunistoid al lui Voronin (Requiem pentru Basarabia, România, “moldovenii” şi…”drăguţul de-mpărat”), dar şi adevăruri despre eroi, martiri şi genii româneşti (Sfinţi militari, genii protectoare de neam, mucenici şi martiri ai credinţei: Mihai Eminescu – 1850-1889)… >>>>

Publicat în noutăţi. Comentarii închise la Adrian Botez: „Reviste româneşti şi gazetari români, din SUA“

Ion Stoica: „Astra română -100 ani de la înfiinţare (evocarea unui model de economie modernă)“

1. Începutul

După tratative care duraseră timp de peste doi ani, societatea ,,Astra Română” a luat naştere prin fuziunea societăţilor ,,Regatul Român” şi rafinăria ,,Astra”, oficial la data de 9 iulie 1910. Discuţiile fuseseră purtate între ,,Koninklijke Nederlandsche Petroleum Maatschappij” (astăzi ,,Royal Dutch Shell Oil Co.”) şi Banca Comercială Română. Partea română fiind condusă de Constantin Colibăşeanu, ca preşedinte, iar partea olandeză de către J.B. August Kessler, subdirector şi omul de încredere a lui Henri W.A. Detering, multimilionar şi proprietarul ,,de facto” a lui Royal Dutch[1]. Ar mai trebui menţionate aici şi alte personalităţi de seamă, cum ar fi generalul Şeflea, fraţii Câmpeanu, Nicolae Mancaş, C.M. Pleyte, Friedrich Koenigs, Const. M. Mironescu, dr. Şt. Minovici şi mulţi alţii. Negocierile propriu zise se încheiaseră de fapt încă din noiembrie 1909, dar aprobările şi confirmările de către consiliile de administraţie respective au mai durat un timp. Capitalul initial al societatii ,,Astra Romana” de 29 400 000 de lei a fost subscris în felul următor: societatea ,,Regatul roman” a adus un aport în natura (concesiuni, exploatari) evaluat la   16 500 000 de lei (marea majoritate în zona Moreni); societatea ,,Astra” a adus un aport în natura (concesiuni, exploatări, rafinărie) evaluat la 7 900 000 de lei; societatea Geconsolideer de Hollandsche Petroleum Company a subscris în numerar 4 880 000 de lei. Au mai subscris de asemenea câte 30 000 de lei in numerar C.M. Mironescu, C. Chiru (morenar), J.C. Saita si dr. Minovici[2]. >>>>


Publicat în noutăţi. Comentarii închise la Ion Stoica: „Astra română -100 ani de la înfiinţare (evocarea unui model de economie modernă)“

Antoniu Martin: Vernisaj „Simboluri care ne unesc“ la Recanati

Sambata  28 august 2010, la ora 17 , in Torre Civica din Recanati a avut loc vernisajul expozitiei de pictura „Simboluri care ne unesc”  organizata de asociatiile Pro Benemerenti si ROMANIAN LAND in parteneriat cu Primaria Recanati

Evenimentul a fost deschis de d-na Jenica Rachinoiu Cesca, presedinta asociatiei ROMANIAN LAND, intr-o asistenta selecta, subliniind importanta acestei expozitii de pictura romaneasca contamporana atat pentru romanii din Recanati si regiunea Marche cat si pentru locuitorii acestui oras incarcat cu profunde semnificatii culturale.

Vernisarea expozitiei a fost  realizata de criticul de arta dr. Antoniu Martin directorul de proiecte al asociatiei Pro Benemerenti, care a facut o prezentare a celor 4 sectiuni ale expozitiei, reliefand originalitatea si profunzimea lucrarilor pictorului Dan Marisca, artist consacrat stilului figurativ caravaggist.

Dan Merisca impresioneaza prin expresivitate si claritatea mesajelor pe care le transmite prin arta sa, a precizat dr. Antoniu Martin. >>>>

Publicat în noutăţi. Comentarii închise la Antoniu Martin: Vernisaj „Simboluri care ne unesc“ la Recanati

Nicolae Nicoară Horia: „Avram Iancu“

POEM LÂNGĂ SUFLETUL IANCULUI…

10 Sept.1872-10 Sept. 2010.

Orice lacrimă e de prisos

Dacă nu-i din inimă curată,

În fiecare an tu mori frumos,

Dar moartea nu te-ncape niciodată!

* * * *

Iancule-Avram ce aş putea să-ţi spun

Lumina în cuvânt să nu te doară?

Obezile din trunchiul de gorun

Se rostogolesc durut prin Ţară…

* * * *

Baia de Criş- la casă de brutar

Tu dormi flămând pe-aceeaşi rogojină,

Ce răni tăcute ard în Calendar!

Prin gândul meu miroase a răşină… >>>>

Publicat în noutăţi. Comentarii închise la Nicolae Nicoară Horia: „Avram Iancu“

Paul Leu: „Adevărata faţă a «eliberatorilor» sovietici“

Aflând despre unele atrocităţi săvârşite  de armata Moscovei în actualul război dus împotriva cecenilor, cum este cazul ştrangulării une tinerei nevinovate de către un colonel rus, fără ca acesta să fie pedepsit, am hotărât să  rememorz unele fapte reprobabile săvârşite de Armata Roşie, în cel de al doilea Război Mondial, pentru a nu se mai repeta.

În urma ruperii frontului de la Castelul Roznovanu –  Iaşi – Paşcani – Târgul Neamţ ofensiva sovietică s-a dezlănţuit agresiv şi nimicitor, iar rezistenţa românească a slăbit, retrăgându-se organizat, din faţa avalanşei cotropitoare cominterniste, iniţiată de I. V. Stalin cu scopul de a ocupa, deocamdată, o parte a lumii civilizate, Europa Centrală şi Apuseană.

Armata Roşie înainta, spre aliniamentul de cazemate dintre Focşani – Nămoloasa – Galaţi, fără a întâmpina nici o rezistenţă.

Soldaţii şi gradaţii, văzând că nu au primit ordin să deschidă un front în spatele liniei fortificate, au început să-şi acuze generalii, ce-i comandau, de trădare.

Era o atmosferă de aşteptare apăsătoare, furie neputincioasă, desnăndejde şi încleştare.

Moldova căzuse în întregime pe mâna cotropitorilor. >>>>

Publicat în noutăţi. Comentarii închise la Paul Leu: „Adevărata faţă a «eliberatorilor» sovietici“

Paul Polidor: „Vintilă Horia, o filă din relaţiile româno-argentiniene pe nedrept uitată“

PARTEA ÎNTÂI. PERIOADA PRE – ARGENTINA

Din nefericire pentru om, dar din fericire pentru literatura universală Vintilă Horia s-a aflat în mijlocul „furtunii”,  obligat fiind de vântul istoriei să găsească o cale spre libertate şi mântuire. Şi acum destui români se întreabă dacă poate fi iertat pentru păcatele tinereţii. Ca în nenumărate cazuri ale istoriei contemporane, criminalii zburdă liberi, iar cei chinuiţi sunt „prada” răstignirii. Pe cine a ucis realmente articolele pronaziste, profasciste ale lui Vintilă Horia din revista „Sfarmă-Piatră”? Pe nimeni. Acuzaţii de acest fel s-au îndreptat şi împotriva altor intelectuali români de marcă, deveniţi ulterior personalităţi în cultura lumii. Cum au venit legionarii la putere (alături de Antonescu, în septembrie 1940),   Vintilă  Horia a fost eliberat din postul diplomatic pe care-l deţinea la Roma: asta-nseamnă că făcea parte din Garda de Fier, cum i s-a imputat în 1960, la câştigarea premiului Goncourt? Legionarii sunt îndepărtaţi de la putere în ianuarie 1941, Vintilă Horia revine în diplomaţie, acum la Viena.   August   1944: >>>>

Publicat în noutăţi. Comentarii închise la Paul Polidor: „Vintilă Horia, o filă din relaţiile româno-argentiniene pe nedrept uitată“

Ion Stoica: „100 de ani de aviaţie românească“

În cartea istoriei aeronauticii, mulţi români au înscris contribuţii remarcabile la realizarea visului milenar al omenirii – zborul. În această strălucită galerie de inventatori şi constructori amintim pe Aurel Vlaicu, Traian Vuia, Henri Coandă.

Aurel Vlaicu a realizat primele planoare şi avioane, de construcţie românească, ce au uimit lumea prin soluţiile adoptate şi originalitatea lor.

La 4/17 iunie 1910, Aurel Vlaicu (1882 – 1913) pe aerodromul de la Cotroceni a reuşit primul zbor românesc cu un avion de concepţie românească. Reuşita, printre primele din lume, a trecut neobservată în societatea românească, cea care ar fi trebuit să omagieze 100 de ani de la măreţul eveniment. Românul născut la Binţinţi (azi Aurel Vlaicu, în judeţul Hunedoara) a dorit să unească Transilvania natală cu România iubită dar zborul istoric s-a frânt la Băneşti (Câmpina) la 31 august/13 septembrie 1913, atunci când pilotul a făcut infarct în timp ce conducea avionul Vlaicu II. La Brăneşti s-a ridicat un monument comemorativ iar în satul natal se află o casă memorială. >>>>

Publicat în noutăţi. Comentarii închise la Ion Stoica: „100 de ani de aviaţie românească“