NR. 9/2010

Anunțuri
Publicat în noutăţi. Comentarii închise la NR. 9/2010

Elena Buică: „Au trecut doi ani de când marele cărturar Artur Silvestri s-a înălţat la cer“

Au trecut doi ani de când Dumnezeu a deschis catastiful Său şi l-a strigat pe nume pe apostolul culturii noastre, Artur Silvestri. Fiind om de seamă, l-a trimis pe Sfantul Andrei să-i lumineze calea. Şi astfel, cu doi ani în urmă, alesul om, Artur Silvestri, a luat calea spre deplina armonie spirituală, acolo unde îşi poartă nemurirea. Şi-a plănuit din timp modul prin care mai poate comunica cu cei rămaşi în urma lui şi ne-a lăsat operele sale. De cealaltă parte a lumii, privindu-ne din înaltul cerului, acum el primeşte dragostea şi preţuirea noastră, un ocean de recunoştinţă.

Au trecut doi ani şi vorbim la trecut, dar el este prezent printre noi. Îi simţim prezenţa când ne aplecăm asupra scrierilor sale, îl simţim în faptele şi gândurile zilnice prin care ne-a transmis idealul său de a sădi încrederea în viaţă şi lecţia iubirii de semeni. N-ar fi putut să facă altfel, fiindcă Dumnezeu a revărsat în el înţelepciune, blândete, bunătate, cuminţenie apostlică, demnitate umană.

Au trecut doi ani şi vor mai trece alţii, dar vom fi mereu pătrunşi de prezanţa sa când îi vedem ochii în fotografii, acei ochi de neuitat, în care încape o lume, ochi cu o privire părtunzătoare, plini de curiozitate izvorată dintr-o minte iscoditoare, ochii care-ţi spun că nu poţi lua cu uşurinţă nimic, priviri care-ţi spun ca nu-ţi îngăduie lenea gândului în dialog cu el, ochi plini de viaţă care te trezesc adresându-se cu înţelegere, caldură, sinceritate şi bunătate. >>>>

Publicat în noutăţi. Comentarii închise la Elena Buică: „Au trecut doi ani de când marele cărturar Artur Silvestri s-a înălţat la cer“

NR. 8/2010

Publicat în noutăţi. Comentarii închise la NR. 8/2010

Al. Stănciulescu-Bârda: „Limba nu se vinde“

Limba nu se vinde. Pentru a  supravieţui moţiunii de cenzură, guvernul a plătit  poliţa maghiarilor cu vârf şi îndesat. Chiar a doua zi după respingerea moţiunii şi-a asumat răspunderea pe legea educaţiei, astfel că ea nu mai trece prin parlament, nu mai este discutată acolo. Printre alte noutăţi ce ne aduce această lege este şi aceea că minoritatea maghiară din Transilvania va studia istoria şi geografia în limba maternă, iar limba română va avea acelaşi statut cu limbile străine. O palmă mai puternică limbii române şi fiinţei neamului românesc nici că putea fi dată. Nu e destul că maghiarii au şcoli de toate gradele, inclusiv facultăţi în limba lor, că au posturi de televiziune şi de radio, că au publicaţii în limba lor, acum vor da afară de tot din şcolile lor limba română. Cu siguranţă că cei mai mulţi dintre ei decât să înveţe româna vor prefera o limbă de circulaţie internaţională, fie şi chineza. Ei sunt însă cetăţeni români, mănâncă pâine românească, vor trăi în România, vor intra în contact cu populaţia majoritară şi vor avea nevoie să cunoască limba română pentru a nu se izola, pentru a nu ajunge o insulă într-o mare românească. >>>>

Publicat în noutăţi. Comentarii închise la Al. Stănciulescu-Bârda: „Limba nu se vinde“

Dan Brudaşcu: „Paşi spre acordul Schengen“

Una din aspiraţiile majore ale românilor încă din perioada ceauşistă o reprezenta posibilitatea liberei lor circulaţii în Europa şi în afara continentului. Nici după căderea lui Ceauşescu, această justificată aspiraţie a lor nu s-a împlinit, din păcate, imediat[1]. Îmi aduc şi acum aminte de cozile interminabile, adeseori de zile şi nopţi întregi, însoţite de tot felul de umilinţe din partea unor mărunţi, dar extrem de infatuaţi funcţionari ai ambasadelor străine, între care, din păcate, şi în prezent, cel mai mizerabil loc îl ocupă funcţionarii Ambasadei SUA de la Bucureşti. Solicitanţii de viză erau percepuţi de aceştia, indiferent de ţinuta şi prestanţa lor, doar ca nişte posibili infractori şi, de aceea, după mintea lor puţină şi plină de dispreţ, ei trebuiau obligatoriu jigniţi, umiliţi şi făcuţi să se simtă ca aparţinând unei ţări ce nu se bucura şi încă nu se bucură de minim respect din partea acestor ipochimeni sau ai stăpânilor lor[2]. >>>>


Publicat în noutăţi. Comentarii închise la Dan Brudaşcu: „Paşi spre acordul Schengen“

Tratatul „moşit“ de Teodor Baconschi şi Vladimir Filat

P R O T E S T

Pornind de la faptul că, în urma Pactului Ribbentrop-Molotov, la 1940 Moscova n-a acaparat un teritoriu numit Republica Moldova, ci una din cele zece provincii românesti, numită Basarabia, protestăm  şi condamnăm cu tărie antinaţionalul tratat privind nefireasca  şi impusa frontieră dintre România  şi aberanta Republică Moldova, tratat “moşit” cu naivitate, de Teodor Baconschi  şi Vladimir Filat!

Românii de pe cele 2 maluri ale Prutului, dezbinaţi cu forta armată de Stalin, sunt datori să redevină ceea ce au fost: o natiune demnă de numele ce-l poartă, cu capitala la Bucuresti.

Actul Final de la Helsinki din 1975 privind pretinsa inviolabilitate a graniţelor de după cel de-al doilea război mondial, ni s-ar putea replica!…

Să fim serioşi! Unde este fosta Uniune Sovietică? Unde este fosta Republică Germană zis Democrată? Unde este Jugoslavia lui Tito?… >>>>

Publicat în noutăţi. Comentarii închise la Tratatul „moşit“ de Teodor Baconschi şi Vladimir Filat

Mariana Gurza: „Deportaţii din Basarabia şi Nordul Bucovinei îşi aşteaptă încă drepturile… Pâna când?“

Acum cand mama mea Plevan Viorica, dupa casatorie Rizac, implineste 80 de ani, am un sentiment de neputinta.Este singura supravietuitoare a plevenilor.Era o fetiscana cand singura, pierduta de parinti fusese abandonata intr-un sat carasan, fara nimic; fara acte, fara o mangaiere.Provinea dintr-o familie numeroasa.Din cele aflate in anii in care ne-am castigat libertatea, aflasem lucruri cutremuratoare mergand la Cupca si Cernauti.Casa mamei nu mai exista.Facusera autoritatile drum, o daramasera.

Pentru multi romani din nordul Bucovinei si din Basarania, cea mai mare tragedie a constituit-o deportarea in masa in noaptea din 13 iunie 1941, care ii viza pe cei ce au avut un rol activ la rascoala de la Fantana Alba.

Un frate, Plevan Nistor a fost arestat si a decedat in inchisoare.Plevan Arcadie Nistor a fost ingropat de viu la Hliboca dupa ce fusese impuscat.Un alt frate, Plevan Toader a decedat in lagarul de munca din Karelia.Vasile Plavan murise tanar. >>>>

Publicat în noutăţi. Comentarii închise la Mariana Gurza: „Deportaţii din Basarabia şi Nordul Bucovinei îşi aşteaptă încă drepturile… Pâna când?“