Aviu Ştefan Teompa: La „Crucea trei aplecăciuni“ (victime ale comunismului)

La poalele Muntelui Poienţa, rătăcit prin imperiul pădurilor, satul împărtăşea parcă la nesfârşit condamnarea la singurătate. Doar din când în când, asemeni fâlfâirii din aripi a unei păsări, sufletul unui răposat se despărţea de trupu-i gârbovit. Destinul, parcă jurase să le apere o existenţă, ostilă oricăror rugăminţi de binecuvântare cu înnoiri civilizatorii.

Stângaci, cocoşi cu glas de tinichea, apoi mai clar, mai curgător, mai graţios, vesteau ivirea zorilor. În fiecare casă strălucea palid o luminiţă, furios un bulgăre de lumină se azvârlea în întuneric.

Vremurile aveau însă să devină tulburi. Amăgitoarea stăpânire comunistă de import, care tocmai se instaurase, cuibărea în sufletul majorităţii românilor teamă. Erau timpurile de după război. Cu strâmbe promisiuni umblaseră noile autorităţi. >>>>

Anunțuri
Publicat în noutăţi. Comentarii închise la Aviu Ştefan Teompa: La „Crucea trei aplecăciuni“ (victime ale comunismului)