NR. 7/2011

Anunțuri
Publicat în noutăţi. Comentarii închise la NR. 7/2011

Elena Buică: „Prin România anului 2011“

O nouă carte m-a întors acasă printre cei cărora le-am purtat dorul, cei care mi-au încântat urechile cu graiul în care vieţuiesc, graiul de care sunt lipsită în bună măsură în ţara strămutării mele. Punând piciorul pe pământul românesc, a înflorit iaraşi în mine sentimentul apartenenţei. M-am simţit iarîşi în largul meu şi mai “la mine acasă”. Familia mea cea mare m-a îmbrăţişat cu unde nevăzute şi i-am răspuns pe măsură. Pentru prima dată, s-a potrivit ca să fiu împreună cu nepoata mea, Mara, acum la 19 ani. Nu i-a trebuit multă vreme să ajungă la o concluzie pe care o spunea tuturor ca pe o revelaţie: “Buni a mea este aici alt om, de care nu aveam habar. Aici este locul ei de pe pământ, locul unde se mişcă în voie. Acum înţeleg mai bine preţul pe care l-a plătit ca să vină şi să aibă grijă de mine în Canada. Acum au alte înţelesuri pentru mine rândurile scrse de ea prin care străbat fulgerele lăuntrice ale dorului de România.”

Şi ca peste tot în lume, au fost pentru mine şi în vara asta, atat zile în care am simţit că plutesc, dar şi din acela în care am mers pe brânci, târându-mă cu întreaga fiinţă la pământ, mai ales lângă pământul care acoperea chipuri dragi care făceau parte din viaţa mea.  Fratele mai mare  n-a putut să mă aştepte  înainte de a trece pragul cel mare, a intrat ăn şirul lung al dispăruţilor, mulţi din generaţia mea sau alţii mult mai tineri. Mâhnirile mi-au venit şi din alte surse, unele foarte neliniştitoare. Am întâlnit suferinţe de tot felul, sărăcie care impinge omul în pragul dezastrului, oameni aflaţi la limita rezistenţei, disperaţi căutând de lucru. Intr-un fel,  România este încă o întreagă ţară în suferinţă. Pentru cei săraci cauza este bine cunoscută, patura mijocie este incă foarete subţire şi încă neconsolidată,  iar pentru cei bogaţi, doar aparenţele şi teribilismele le aduc o falsă strălucire. Lăcomia de a aduna averi nu le dă linişte interioară. Sunt tulburaţi de invidia bine ilustrată prin zicala cu capra vecinului şi nu de puţine ori de teama dezvăluirilor adâncurilor mocirloase, izvorul averile lor de peste noapte. >>>>

Publicat în noutăţi. Comentarii închise la Elena Buică: „Prin România anului 2011“

Ion Stoica: „Tehnică şi ştiinţă românească, acum 100 de ani“

Poporul român,de-a  lungul  veacurilor,dând dovadă de multă inventivitate în domeniul ştiinţei şi tehnicii a gândit şi a înfăptuit un impresionant număr de realizări,de mare valoare.

Oamenii  valoroşi din spaţiul românesc  au făcut permanente încercări de a-şi apropia şi duce mai  departe creaţiile ştiinţifice  şi tehnice de  pe plan mondial ,cu toate vicisitudinile care au bântuit asupra ţării noastre şi dificultăţile întâmpinate în dezvoltarea  economic ă şi socială.

Ne-am gândit că readucerea  în atenţia  publică a unor descoperiri,invenţii şi evenimente de acum 100 de ani ,care au însemnat  priorităţi,idei precursoare valoroase,înseamnă  în fapt respect pentru sacrificial unor oameni ce s-au pus în slujba progresului.

În 1911,Gheorghe Ţiţeica introduce în geometrie o clasă nouă de curbe cunoscute sub numele de “curbe Ţiţeica”,în timp ce Ludovik Mrazec împreună cu Ion Popescu Voiteşti public prima sinteză tectonică asupra Carpaţilor Orientali.

Inginerul George de Bothezat(1883-1940)susţine la Sorbona  teza de doctorat cu titlul”Studiul stabilităţii avionului,fiind primul specialist aeronautic din lume care şi-a luat doctoratul cu un subiect aviatic.Inventatorul Grigore Brişcu(1884-1965) realizează prima machetă a unui elicopter(“aerobrişca”)iar Nicolae Saru Ionescu experimentează la Bucureşti  un aeroplan monoplan de construcţie proprie. >>>>

Publicat în noutăţi. Comentarii închise la Ion Stoica: „Tehnică şi ştiinţă românească, acum 100 de ani“

Ştefan Aviu Teompa: „Organizarea şi funcţionarea Gărzilor Naţionale ale Frontului Renaşterii Naţionale“

Propagarea doctrinei carliste în rândul populaţiei în perioada 1938-1940 s-a realizat prin Gărzile Naţionale, formaţiuni auxiliare ale F.R.N  Acestea  aveau obligaţia să informeze organele frontului asupra stării de spirit din ţară şi asupra tuturor problemelor de interes obştesc. Cu prilejul manifestărilor F.R.N., Gărzile Naţionale îndeplineau rolul de organe de ordine.

Gărzile Naţionale sunt ochii cu care organele Frontului privesc pe întreg cuprinsul ţării modul cum se aplică legile şi măsurile luate de guvern, urechile cu care Frontul Renaşterii Naţionale ascultă durerile poporului.

În timp de război, Gărzile Naţionale, prin membrii ei rămaşi nemobilizaţi, avea rolul de a coopera cu organele militare pentru menţinerea siguranţei şi liniştii publice. >>>>

Publicat în noutăţi. Comentarii închise la Ştefan Aviu Teompa: „Organizarea şi funcţionarea Gărzilor Naţionale ale Frontului Renaşterii Naţionale“

Arhimandrit Dr. Ioan Marin Mălinaş: „Cele trei principate româneşti în secolul al XVII-lea (Epoca pravilelor)“

După   Unirea   scurtă,   dar   cu   urmări   pozitive   în   timp,  a   lui   Mihai   Viteazul (1599 – 1601),    participarea   Principatului   Transilvaniei   ca   stat   suveran   la   semnarea   Păcii   de   la   Westfalia,  în   data   de   24   octombrie   1648,   la   Osnabrück   şi   Münster,   domniile   glorioase   ale   domnitorilor   Matei   Basarab (1632 – 1654),   Şerban   Cantacuzino (1678 – 1688),   Constantin  Brâncoveanu (1688 – 1714), în   Ţara   Românească,   a   lui   Vasile   Lupu(1634 – 1653),   în   Moldova,  la   care   mai   adăugăm   diferitele   tratate   politice,   încheiate   între   principii   şi    domnitorii   celor   trei   ţări   româneşti,   activitatea   tipografică   şi   cea   bisericească,   ne   determină   să   declarăm   secolul   al   XVII – lea,   ca   SECOLUL    ROMÂNESC   ( vezi   Mircea   PĂCURARIU,     Istoria    Bisericii   Ortodoxe   Române,    vol.   1 – 3,   Bucureşti,   1992,   mai   ales   vol.   2,  p.   5 – 288). >>>>

Publicat în noutăţi. Comentarii închise la Arhimandrit Dr. Ioan Marin Mălinaş: „Cele trei principate româneşti în secolul al XVII-lea (Epoca pravilelor)“

Lucian G. Costi: „Pledoarie pentru apărarea limbii române (VI)“

AUDIATUR ET ALTERA PARS (6)

Să fie ascultată şi partea cealaltă

 SAU

PLEDOARIE PENTRU APĂRAREA LIMBII ROMÂNE ÎN PROCESUL INTENTAT ÎMPOTRIVA EI DE CĂTRE CEI CARE NEAGĂ STRĂVECHIMEA ŞI ADMIRABILA SA ALCĂTUIRE

 I.  A TREIA PLEDOARIE (PARTEA A DOUA)

Continuare din numărul trecut

 1.  INTRODUCERE LA PARTEA A DOUA A CELEI DE-A TREIA PLEDOARII

 Dictonul latinesc AUDIATUR ET ALTERA PARS (să fie ascultată şi partea cealaltă) rezumă un principiu fundamental de drept conform căruia nici o persoană inculpată nu poate fi judecată fără o justă audiere, prin care i se dă putinţa să răspundă prin mărturii acuzaţiilor aduse.  Limba română a fost inculpată şi apoi osândită, fără să se dea voie apărării să vorbească.  Acum este timpul apărării ei.

Al şaselea articol din lucrarea AUDIATUR ET ALTERA PARS continuă prezentarea de probe inedite care certifică obârşia românească a lui împotriva şi a familiei de cuvinte generate de rădăcina pot pe baza dovezilor aduse de Nouă Şcoală de Lingvistică Românească (prescurtat NŞLR) ca şi a metodologiei NŞLR de abordare a problemei originii cuvintelor noastre decretate neromâneşti de către determinările “oficiale”. >>>>

Publicat în noutăţi. Comentarii închise la Lucian G. Costi: „Pledoarie pentru apărarea limbii române (VI)“

Dimitrie-Sorin Pană: „Lacrimi pentru neamul meu“

LACRIMI PENTRU NEAMUL MEU

Am îmbătrânit de dor de ţară
Printre-a mele vise dulci, cuminţi,
M-ai chemat să mai rămân o seară
Însă nu mai rabd să mă mai minţi.

****

Codrii deşi din dulcea Bucovină
Reaprind noi candele-ntre sfinţi,
Tu rămâi ca să le plângi de milă,
Însă nu mai rabd să mă mai minţi. >>>>

Publicat în noutăţi. Comentarii închise la Dimitrie-Sorin Pană: „Lacrimi pentru neamul meu“