Gheorghe Olteanu: “Popor de slugi”?

Evenimentele si comentariile din jurul datei de 15 martie mi-au reamintit in repetate randuri de sintagma imprimata din copilarie maghiarilor, determinandu-le, de obicei pentru intreaga viata, perspectiva din care ii privesc pe romani – “popor de slugi”. Ea a reaparut in prim plan, alaturi de alte dragalasenii la adresa poporului roman, in ultimele sase luni, pe milioane de harti, steaguri, declaratii, chemari, etc., pana si pe hartia de impachetat, raspandite in Ardeal de promotorii enclavizarii etnice si organizatori ai evenimentului din 15 martie, fara ca unui singur, fost sau actual, presedinte, ministru, procuror, politist, politolog, etc. roman sa I se fi incruntat macar o spranceana.(Adevarul de Cluj, 9 martie 2006) Recapituland performantele reprezentantilor poporului roman, nu este greu de constatat, oricate “circumstante atenuante” si “motivatii” s-ar aduce, ca acestia se complac fara remuscari sau stingheriti de “anormalitate”, in acest rol. Cea mai bine informata persoana din stat, care le vorbea romanilor de demnitate si domnia legii, il invita la Cotroceni pe primarul Odorheiului, rasist cunoscut prin manifestarile sale nu numai in Romania, ci si in Elvetia si Franta (datorita scandalului provocat prin atacurile abjecte atat la adresa bisericii greco-catolice, a romanilor in speta, cat si a Fundatiei “Basel Hilft”). Il onoreaza intoarcandu-i vizita pentru a-i multumi ca nu a proclamat “autonomia” secuilor ( de fapt “independenta” fata de statul roman) ci numai “manifestul” prin care cereau acelasi lucru. Nu comenteaza nici ceea ce a spus Tökes la Odorhei (”ne-au luat pamantul, sa ne dea autonomia”- desi prin “retrocedarile” a sute de mii de hectare de padure “secuilor” li s-au refacut conditiile composesoratelor strict etnice, specifice zonei in evul mediu); nici declaratia involvarii Bruxelles-ului in chestiunea autonomiei sau, a conditionarii intrarii Romaniei in UE de catre Budapesta. Defileaza prin fata statuii “secuiului de fier”(zis ratacitor), fara sa observe ca, deoarece oficial a fost interzis, acesta reproduce trasaturile lui Wass Albert (dupa constatarea, remarcata nu numai in Romania, ci si de ziarele maghiare, vezi “Magyar Nemzet”, 24 mai 2004). Uita sa-l intrebe pe primarul purificarii etnice cum se simte purtand pentru prima oara esarfa tricolora si nu gaseste de cuviinta sa spuna un cuvant despre discursul negru de resentimente al vice-premierului si presedinte UDMR, adept declarat, impreuna cu Seful delegatiei Romaniei la Bruxelles, al aceluias mare patriot maghiar Wass Albert (ale carui merite – rasist criminal condamnat atat in tara cat si in strainatate – sunt binecunoscute). Aprecierile si laudele pentru diplomatia cu care Presedintele a dezamorsat un eventual conflict (cine a crezut in zecile de mii de vadimisti gata de lupta?), si pentru cum le-a spus-o secuilor: “veti avea atata autonomie cat va avea si Craiova”, au fost aproape unanime. Ca si cum toti acestia n-ar fi stiut ce inseamna “autonomia secuiasca”, indiferent de legile romanesti si declaratiile Presedintelui. Unii politologi (nu de mult consilieri ai lui Vadim), care au intotdeauna lucruri foarte inteligente de spus, afirma ca tensiunile legate de problema autonomiei ( “secuiesti” dar cu maghiari puri) sunt datorate “intolerantei romanesti si grabei maghiarilor. Pentru ca de fapt subsidiaritatea, autonomia, totul, si in acest caz, ar fi “normale si democratice.” Daca n-ar fi ramas la generalitati si ar fi precizat, adaugand celor de mai sus inevitabila diferenta specifica, potligologul ar fi ajuns la “democratia etnica” bazata pe rasa. In cazul careia nu ne indoim ca intre secui si maghiari, de mult un trup si un suflet, va exista intelegere si egalitate deplina, dar numai atat. De aceea suntem tot atat de convinsi ca in “secuime”, atata timp cat Wass Albert va fi idolul, iar promotorii filozofiei acestuia unii ca Szasz Jenö, Tökes, Marko sau Frunda nu vom putea vorbi de democratie. A te preface ca nu stii aceste lucruri face parte din mentalitatea de sluga. Daca Presedintele ar fi fost ceea ce afirma admiratorii sai, ar fi cerut de mult instaurarea legii pe intreg teritoriul Romaniei si mai ales in inima ei, in interiorul curburii Carpatilor. N-ar fi permis etnicistilor fanatici sa zburde nestingheriti nici la Bucuresti, nici in Covasna si Harghita si nici la Bruxelles. Si n-ar fi ajuns sa se-mbratiseze nici vesel si nici diplomatic cu ei, la Cotroceni sau in orasul luptei pentru puritatea sangelui. Daca cel dintai slujitor al statului ar fi abordat conform imperativelor interesului national si a prerogativelor Sale, problema, si daca respectul Constitutiei si Legii ar fi devenit insuportabile pentru UDMR, acesta hotarand iesirea de la guvernare, Presedintele avea alegerile anticipate pe care le dorea. Iar daca de teama unor alegeri anticipate, in care, fara ajutorul fratesc al PSD, risca sa rateze pragul fatidic de 5%, UDMR ar fi hotarat sa ramana la guvernare, n-o putea face decat conditionat de renuntarea la politica strict etnicista, de santaj si provocare. Daca Presedintele ar fi fost… Un alt eveniment al lunii martie, ce pare a trece aproape neobservat, este modul incredibil in care gasesc de cuviinta sa trateze Biserica Ortodoxa Romana, alti reprezentanti de frunte ai poporului roman, tandemul alcatuit din premier si ministrul de externe. Pentru a-si justifica cedarile in fata santajului Budapestei privind chestiunea “Gojdu”, acestia incearca prin presiuni nedemne sa smulga BOR, proprietarul de drept, acceptul la un targ murdar. O spune “nevinovat” (la TVRi) unul din sustinatorii celor doi ministrii, D-l Armand Gosu, redactor la “22″. Domnia Sa se arata foarte afectat de faptul ca BOR nu intelege avantajele, logica aranjamentului, deoarece “daca afacerea nu iese asa cum vrea Budapesta si cum au promis Tariceanu si Ungureanu, relatiile maghiaro-romane vor avea de suferit si intrarea in UE ar fi periclitata.” Logica tipica celor pregatiti sa intre in UE in patru labe, taras, logica de slugi. Care gasesc “avantaje” intr-un aranjament nedemn, de cca un miliard de dolari, in detrimentul romanilor ortodocsi ( peste 85% a populatiei din Romania). Cei mai indreptatiti sa raspunda acestei logici perverse, sunt desigur romanii obisnuiti, si sper ca nu o vor face doar ortodocsii, pentru a dovedi tuturor si mai ales alesilor investiti cu dreptul de a servi poporul roman, ca nu sunt si nu pot fi tratati drept slugi. “Urii de sine”, “frivolului scepticism national”, “lasitatii, nepasarii, arbitrariului”, “lipsei de substanta, laxismului inimaginabil, inconsistentei generalizate”, “gelatinei”, lipsei unui “minim de caracter” (Cioran), sper ca majoritatea romanilor sa le serveasca o lectie de verticalitate. Pentru a-si regasi speranta intr-un parlament curatat de gastile complice ale dispretului si urii fata de ei.

 

GHEORGHE OLTEANU, Germania

20.03.2006