~Mastile „intelocratilor „

Ion Caramitru, acuzat de relaţii cu Securitatea, MI6 şi KGB

Ion Caramitru, poreclit Pino, presedintele UNITER de 17 ani, face parte din gruparea interesanta prezenta in egala masura atat pe langa nomenclatura comunista cat si pe langa cea post-comunista. Daca inainte de 1989, Ion Caramitru era (si el) un favorit al lui Gogu Radulescu – cu tot ceea ce insemna el, de la CPEx al PCR la KGB – dupa 1989 el a ramas un actor favorit; al tuturor regimurilor. In decembrie 1989 se remarca drept cel care a declansat distrugerea Bibliotecii Centrale Universitare (cu tot cu mai multe manuscrise ale lui Mihai Eminescu) si a Muzeului National de Arta. In timpul Pietei Universitatii – 1990, ca membru de vaza al FSN, el a ramas in memoria manifestantilor drept cel care s-a opus unei intalniri televizate intre liderii demonstratiei si conducerea FSN, ceea ce l-a determinat pe Ion Iliescu sa emita celebra „atunci sa fiarba in suc propriu”, cu referire la protestarii anti-comunisti si grevistii foamei. Ca si in cazul altor agenti de influenta ai unor puteri straine, daca la prima vedere cazul Ion Caramitru pare ca intra in sfera de interese a Marii Britanii, tinand cont de istoria zbuciumata a MI6 si razboiul pierdut de lorzi cu inteligentele nefaste ale KGB, credem ca mai curand, si in acest caz, victoria nu apartine nici Coroanei Britanice nici Romaniei.

In „Interesul public”, jurnalistul de investigatii Dan Badea vine cu o noua ancheta cu implicatii adanci in increngatura jocurilor operative ante-decembriste dintre KGB, MI 6 si Securitatea romana. In acelasi interes, public, venim si noi cu cateva amanunte. Din sursele Civic Media, Ion Caramitru, pe care Securitatea il lasase in anii ’67-’68 sa circule nestingherit pe la diverse receptii diplomatice (ca si pe Andrei Pippidi, de exemplu), a fost curtat de catre serviciile de informatii ale Marii Britanii, reprezentate stralucit in Romania de catre John Villiers. Ministru consilier pe probleme culturale al Ambasadei Marii Britanii, John Villiers, care provine dintr-o veche familie cu sange regal, impreuna cu sotia sa, Miranda, se pare ca au iubit realmente Romania. Dupa plecarea de la post, se spune ca Villiers, desi a ajuns seful spionajului britanic pe o parte a Asiei, cu rezidenta la Singapore, a ramas atasat Romaniei si problematicilor Europei de Est. Cat au stat aici, cei doi au incercat sa contureze un proiect britanic, interferat si preluat apoi de catre serviciile de informatii rusesti. Proiectul consta in crearea si incurajarea unei miscari intelectuale de disidenti.

Ca sa intelegeti mai bine serparia, va semnalam ca majoritatea disidentilor formati de KGB si „incurajati” prosteste si de alte servicii occidentale au ajuns in functii de control dupa 1989. Unul dintre aceste noduri ale Retelei de celule este format de Grupul pentru Dialog Social. Care este legatura intre GDS, conspiratorii KGB si MI 6? Ei bine iata una: cu toate ca „Dennis Deletant, care lucra la School of East European Studies, era inclinat sa creada ca orice ajutor extern dat dizidentilor romani ar avea consecinte regretabile”, dupa cum se confeseaza ziarista Jessica Douglas-Home, colaboratoare la publicatii precum The Guardian, The Telegraph, The Times ori Wall Street Journal, aceasta a facut, in anii ’80, citeva calatorii de documentare in tari aflate in spatele Cortinei de Fier, printre care si Romania. Scopul era de a cunoaste intelectuali disidenti si a-i sprijini in rezistenta lor impotriva regimului comunist, dupa cum constata si o cercetatoare a fenomenului, Carmen Andras, citata de Observator Cultural (o revista de propaganda a neo-kominternismului).

Jurnalista trimisa la inaintare, in prospectie, este „ajutata”, in aceasta intreprindere riscanta, de intelectuali romani ce ii fusesera recomandati, printre care Mariana Celac (sotia lui Mihai Botez, plecat deja in Statele Unite), careia ziarista ii impartaseste planul de a fonda o „universitate clandestina”, o retea de intelectuali romani si occidentali, in care Mariana Celac urma sa „indeplineasca rolul de punct focal”.

Iata ce ne mai reda Carmen Andras: Jessica Douglas-Home se intilneste din nou cu Mariana Celac, care isi exprima entuziasmul pentru planul de colaborare culturala romano-britanica dincolo de Cortina de Fier: „In cele din urma, am discutat problemele de mediu ale Romaniei, care erau catastrofale chiar si in comparatie cu standardele est-europene. Mariana dorea sa-l prezinte pe ecologul britanic Tom Burke lui Ion Iliescu, pe care mi-l descrisese drept un om «interesant», fost ministru al apelor, cazut in dizgratie, si care conducea acum o editura obscura din Bucuresti, Editura Tehnica. Mariana credea ca ar fi bine ca Burke sa-i scrie lui Iliescu, explicindu-i ca a citit un articol al acestuia despre poluarea apelor si ca ar fi incintat sa faca un schimb de idei. Potrivit spuselor ei, Iliescu era ingrozit de ceea ce vazuse in calitate de ministru si cauta cai de iesire din aceasta situatie nefericita, fara sa poata fi insa indicat drept cel care a stirnit intreaga poveste. Toate acestea au fost discutate in soapta, in bucataria Marianei. Apoi, mi-a scris pe o bucatica de hirtie ca se vorbea despre Iliescu ca posibil succesor al lui Ceausescu… Familia Marianei avea unele legaturi cu Iliescu (fratele ei, de pilda, a devenit ambasador in Marea Britanie), dar, desi mintea ma sfatuia sa fiu precauta, inima imi spunea ca ea era de partea ingerilor”… A ingerilor cazuti, am putea spune noi.

Cine este Mariana Celac, propagandista lui Iliescu-KGB pe vremea lui Ceausescu? Pai, pe langa faptul ca este membra fondatoare a GDS, ca „punct focal”, ea mai este, dupa cum ati inteles, fosta sotie a lui Mihai Botez si sora lui Sergiu Celac. Despre Mihai Botez, puteti auzi destule. Ce stim sigur este ca a fost prima alegere a lui Ion Iliescu pentru pozitia de ambasador al Romaniei la ONU si apoi in SUA, in timp ce Sergiu Celac a fost primul ministru de Externe al Guvernului FSN si, apoi, timp de sase ani, ambasador in… Marea Britanie. Sergiu Celac nu a fost insa, inainte de 1989, numai traducatorul lui Ceausescu in timp ce se plimba in caleasca cu Regina, la Londra. Despre Sergiu Celac orice apropiat al serviciilor de informatii o sa-si spuna parerea destul de transant: agent al Moscovei. Tatal lui Sergiu si al Marianei a fost de altfel primul prefect al Craiovei in perioada sovietizarii si apoi, membru al Comitetului de Stat al Planificarii. Simpatia lor pentru Ion Iliescu venea, asadar, pe linie de serviciu. De altfel, fidelitatea membrilor GDS – majoritatea dintre ei nomenclaturisti comunisti si kominternisti – fata de Iliescu-KGB a fost aratata si in anul 2000 cand au lansat „Apelul pentru democratie” rezumat prin imboldul tovarasesc „Votati-l pe Iliescu!”.

________________________

# Civic Media va prezinta o noua impostura marca Iliceanu, etern „incremenit in proiect”. Proiectul „disident-business”

Astazi, la Judecatoria Sectorul 1 Bucuresti, a avut loc primul termen al procesului intentat mai multor ziaristi de la ZIUA de catre omul de afaceri prin litere Gabriel Liiceanu, reprezentat de casa de avocatura a lui Valeriu Stoica, fost ministru al Justitie, membru in conducerea PLD si consultant si reprezentat legal al companiei rusesti ALRO Slatina. Urmatoarea infatisare va avea loc pe 22 octombrie.

Seful fostei Edituri Politice a Partidului Comunist oferita pe gratis de Ion Iliescu pentru a fi transformata in profitabila dar si datornica Editura „Humanitas”, solicita ca Instanta sa dispuna obligarea in solidar a „paratilor” la plata unei sume de 300.000 RON „pentru compensarea prejudiciului moral decurgand din atingerea adusa demnitatii, imaginii si reputatiei reclamantului prin campania de denigrare declansata impotriva sa prin intermediul ziarului ZIUA” si ca acestia „sa asigure pe cheltuiala lor publicarea hotararii judecatoresti in primele 10 ziare ca difuzare la nivel national” si alte reviste culturale.

Liiceanu pretinde ca ziaristii se fac vinovati de „depasirea limitelor libertatii de exprimare” si alte „fapte ilicite” reflectate de Art 998-999 Cod civil.

In ce il priveste pe Victor Roncea, care este si coordonator al Asociatiei Civic Media, casa Stoica si Liiceanu sustin ca acesta se face vinovat, pe deasupra, si de „afirmatii injurioase”. „S-a mers de la terfelirea numelui meu prin deformari grosolane (Liicheanu/Liigheanu) pana la etichetarea gratuita si tendentioasa intregii mele activitati profesionale si civice”, afirma Gabriel Liiceanu. In viziunea lui G. Iliceanu „cele mai revoltatoare dintre aceste etichetari”, depuse „ca proba in prezentul litigiu” sunt, in ce il priveste pe jurnalistul Victor Roncea, urmatoarele, prezente intr-un editorial publicat la data de 1 Martie 2007: „profitorul tuturor regimurilor”, „mafiot culturnic”, „intelectual rosu”, „alintat de Securitate”, „disidenta sa este tot atat de falsa pe cat este anticomunismul mimat de el si de gruparea sa antiromaneasca”, „servitor al mai-marilor zilei, de la patronul KGB al intelectualimii multilateral-dezvoltate, membrul CPEx al CC al PCR Gogu Radulescu, la Ion Iliescu si Traian Basescu, caruia nu-i putea aduca un mai mare deserviciu prin acordarea girului sau”.

In replica, Victor Roncea afirma ca se bucura ca Liiceanu si-a depasit in sfarsit lasitatea si, dupa cinci amenintari publice cu Justitia, a decis in sfarsit sa se prezinte la Judecata. La Judecata de acum, pentru ca la Judecata de Apoi va da si mai mare socoteala, ii transmite Roncea. „Acesta va fi ultimul si cel mai penibil moment din cariera „filosofului anticomunist” Gabriel Liiceanu, pe care am toate datele sa il consider – cu mare parere de rau pentru cei pacaliti pana acum de el -, un farsor ordinar, un alintat al regimului comunist si un colaborator fervent al Securitatii, la fel ca si colegul sau de „disident-business” Andrei Plesu”. Roncea solicita adulatorilor lui Liiceanu sa se pregateasca pentru un adevarat soc psihologic: caderea in tarana a „filosofului” de pe soclul lui suflat cu aurolac si ridicat prin minciuna si impostura. „Va fi un proces al intregii „societati in civil” pretins anticomuniste dar, in realitate, compusa din agenti ai nomenklaturii si urmasi directi ai kominternistilor bolsevici. Este vorba, practic, de ceea ce regretatul Victor Frunza considera un PCR in a doua sa ilegalitate, reprezentat de multiplii sai, Grupul pentru Dialog Social, Reteaua Soros si Colegiul Novaia Europa”.

Dealtfel, pentru lamurirea definitiva asupra imposturii maximale a nomenclaturistului din strada Paris, Andrei Plesu, vom prezenta aici, foarte curand, o proba zdrobitoare.

Nu in ultimul rand, Civic Media considera procesul intentat de Liiceanu un atentat la adresa libertatii de expresie si publica mai jos editorialul „reclamat” dupa 7 (sapte) luni de la publicare.

Totodata, Civic Media demasca mai jos o mai veche impostura marca G.Iliceanu, ramasa nesanctionata in ce il priveste pe profitorul tuturor regimurilor, agentul moralist Gabriel Liiceanu.
Cititi mai mult aici..
www.civicmedia.ro .

__________________

Secretele lui Plesu sau Despre ingerii cazuti

Andrei Plesu ar vrea sa auzim despre el numai de bine. Cu toate ca nu e inca mort si nici legenda vie, cel ce se autoconsidera filosof nu suporta nici critica, nici adevarul. De exemplu, Despre Adevar, cum poate explica „filosoful” ca, in vremurile de aur ale regimului comunist al carui opozant si victima se pretinde a fi fost, a beneficiat de la Partidul Comunist Roman si cu voie de la satrapicul Departament al Securitatii Statului de nu mai putin de doua burse Humboldt, in RFG?! Una de trei ani, intre 1975 si 1977, si o a doua de doi ani, in aceeasi perioada si impreuna cu Gabriel Liiceanu, plecat din 1982, intre 1983-1984, cand Plesu sustine ca era „persecutat” pentru implicarea in „Afacerea Meditatiei Transcendentale”. Si cu tot cu persecutia asta groaznica din partea odioasei Securitati, „filosoful” s-a intors totusi dupa bursa in tara, la „bordeiul” sau, vila din strada Paris, de langa Guvern, unde sta si astazi.

Sau Despre Critica, de ce s-ar supara Plesu acum privind trecutul sau? Recent, Tudor Octavian a reconfirmat in public anumite informatii rascolitoare despre „disidentul” Andrei Plesu, publicate anterior de cercetatorul si scriitorul Radu Portocala, de istoricul Alex Mihai Stoenescu sau de academicianul Eugen Mihaescu. Si anume, faptul ca la Tescani, in frumosul conac al Marucai Cantacuzino unde Plesu fusese „exilat” de ochii lumii, pe 23 august 1989, chiar de ziua lui de nastere, a primit o vizita mult asteptata. Din delegatia semi-clandestina faceau parte, din intamplare chiar viitorul sef al Frontului Salvarii Nationale, disidentul „revolutionar” Ion Iliescu si insusi viitorul sef al Serviciului Roman de Informatii, aflat in completul de „judecata” al lui Nicolae Ceausescu, Virgil Magureanu, si el „exilat” bine-mersi in zona, la Focsani. Tot „intamplator”, cei trei s-au instalat dupa executia lui Ceausescu la conducerea Romaniei si sunt bine insurubati si acum. Iliescu trage sforile si astazi in politica romaneasca. „Dom’ profesor” Magureanu stie tot ce misca in lumea subterana a afacerilor si spionajului. Iar Plesu a stiut sa se invarta in pozitii de conducere in toate guvernarile Romaniei de dupa lovitura de stat a KGB din 1989, indiferent de culoarea lor politica. Dupa 2004 a incercat si a si reusit in mare parte sa-si plaseze oamenii Retelei Colegiului Noua Europa in pozitii de control a aparatului de stat, cu o vehementa nu prea specifica unei activitati meditativ-filosofice.

Dupa dezvaluirea lui Tudor Octavian, martor ocular al intamplarii de la Tescani impreuna cu sotia sa, Plesu nu a uitat sa se razbune, si prin „mijloace specifice” si in public. Astfel, in revista sa de dileme eterne, il „demasca” pe Octavian: „Imi amintesc, de pilda, (sau ma insel?) cum, dupa afacerea meditatiei transcendentale, dl Octavian, pe atunci mana dreapta a lui Adrian Paunescu la Flacara, imi telefona acasa in puterea noptii, insistand sa scriu un articol care sa ma salveze. „Doua cuvinte sa nu lipseasca – imi spunea salvatorul: Nicolae Ceausescu!”. Iar cand ii explicam ca nu sunt in stare, imi spunea rastit: „Vorbesti aiurea! Intelege! Aici e poker mare!”. Cred, de asemenea, ca imi amintesc articole ale lui Tudor Octavian, in care el facea nestingherit, din proprie placere, ceea ce imi cerea sa fac si eu „pentru a ma salva”. Ca si Vladimir Tismaneanu, politrucul trotkist si neocominternist transformat peste noapte in gardian al democratiei si anticomunist, Plesu da dovada de mari probleme de memorie. Nu numai ca a scris cele doua cuvinte pe care pretinde ca „nu era in stare” sa le asterne pe hartie – Nicolae Ceausescu – dar, la Comitetul Central al Partidului Comunist Roman – in care Plesu a intrat de la 19 ani (!) – s-a pastrat o frumoasa corespondenta a „filosofului” catre tovarasul secretarul general al Partidului, ati ghicit!, Nicolae Ceausescu. Astazi va oferim Scrisoarea I, de Andrei Plesu catre Nicolae Ceausescu. Vor mai urma si altele, inclusiv unul din angajamentele sale fata de organele de Partid si de Stat. Pentru memoria „filosofului” dar si a generatiilor tinere manipulate ordinar de cuplul Plesu-Liiceanu.

Read more…

Cititi si

Despre procesul Liicheanu si pomenile primite de Humanitas

www.civicmedia.ro

Anunțuri