~Eva Iova: „Un sat de aromâni din Grecia“

Metsovo (Aminciu, pe numele lui romanesc) e una din cele mai frumoase sate montane din Grecia. Nu stiam asta pana acum cateva saptamani, cand am avut ocazia sa vizitez pentru prima data aceasta statiune. Aflam din lecturi ca in Macedonia greceasca traiesc rasfirati multi aromani, care insa nu au scoala, nici gradinita si nici drepturi minoritare. Cand am fost acolo era o zi de duminica. Oamenii tocmai ieseau de la slujba si nu se grabeau acasa, ci stateau pe lavita sau in grupulete in piata centrala si discutau. Batranii in aromana…
In piata sunt doua feluri de oameni. Cu totul si cu totul diferiti. Printre numerosii turisti, mai ales greci, pot fi vazuti niste batranei, stand pe lavita din fata bisericii, sprijinindu-se in cate un carlig de lemn, cu manerul asemeni unui sarpe incovoiat. Asezandu-ne langa ei, i-am intrebat daca sunt aromani: „Nie! Tut suntem armani!”, a fost raspunsul. Sotul meu, care vorbeste bine aromana a intrat in vorba cu ei, iar eu, impreuna cu parintele Becan, am dat numai din cap bucurandu-ne ca intelegem aproape tot ce se „zburaste” (vorbeste) langa noi.
Aminciu se gaseste pe soseaua care leaga Ioannina de Trikala, cuibarit in uriasii munti ai Pindului. Daca parasesti drumul principal si cobori pe ulitele inguste, observi imediat peretii impunatori de piatra ai caselor, lemnaria lucrata cu mare mestesug, gospodariile ingrijite. Iar cand te dai jos din masina si auzi graiul localnicilor, ai senzatia ca ai ajuns acasa: mai toti sunt vlahi care nu si-au uitat inca limba, traditiile si nici obarsia.
Majoritatea amincenilor sunt pastori, pe vremuri avand turme de zeci de mii de oi, raspandite in toti muntii din jur, dar azi a scazut mult si numarul oilor. Satul are 3.500 de suflete, cu catunele dimprejur ajunge pana la 5.000. Azi pastorii de odinioara au devenit hotelieri, proprietari de restaurante sau comercianti de vin si branza, pentru miile de turisti care viziteaza statiunea. Cu mic cu mare, mai toti vlahii de aici asteapta cu nerabdare venirea iernii, cand grecii iau localitatea cu asalt. La 1.200 de metri altitudine, pe versantii Pindului, zapezile de doi metri nu sunt nici acum un lucru rar. Aminciu este un sat foarte activ, in care aromanii au profitat la maximum de potentialul turistic al zonei si au investit in infrastructura si servicii.
Fiecare amincean are macar o ruda indepartata in Romania. „Noi oaci (aici) tut zburam vlaheste!”, incearca sa ne convinga proprietarul unui restaurant, care ne-a spus ca are rude in Constanta. Nu numai ei vin des in Romania, ci si romanii ii viziteaza de multe ori la ei acasa. Dar, din pacate, tinerii si copii din sat nu mai stiu bine sa vorbeasca in aromana, ne-a mai marturisit proprietarul restaurantului in care am mancat cea mai buna friptura de miel din viata mea.
EVA IOVA, Foaia Romaneasca