Ion Măldărescu: „Un pictor parizian – Rodica Iliescu „

Rodica, ultimul dintre cei trei copii ai soţilor Elena şi Constantin Iliescu s-a născut  la Râmnicu Vâlcea, la 30 septembrie 1950. Şi-a petrecut copilăria în oraşul natal unde a urmat clasele primare şi gimnaziale, apoi pe cele ale Liceului  Vasile Roaită” (azi, Colegiul Naţional “Mircea cel Bătrân”), pe care l-a absolvit în anul 1969.

Neajunsurile perioadei de după război mai erau încă vizibile, lipsurile materiale fiind resimţite acut de familia Iliescu. Anii adolescenţei Rodicăi Iliescu alteraseră idealurile copilăriei, făcând-o conştientă de multiplele  vicisitudini  ale vieţii şi de mascarada “sistemului”. Tânjind după libertate şi însetată de cunoaşterea valorilor universale, ea a reuşit să găsească o poartă întredeschisă prin care a pătruns fără ezitare, cu îndrăzneala caracteristică tinereţii, astfel încât în anul 1970 pleacă în Franţa. Se stabileşte la Paris unde studiază la “Academia de Arte Frumoase” până în 1974 când obţine licenţa acestei şcoli de mare prestigiu.

Între timp decoperă “boema artistică” a cartierului parizian Montmartre care, datorită firii deschise şi prietenoase, dar mai cu seamă calităţilor artistice de excepţie ale Rodicăi Iliescu, o primeşte şi o acceptă în 1972, în marea familie a  elitei artiştilor plastici ai Parisului.

O primă  şi scurtă reîntoarcere în ţară are loc în anul 1980 ; şocantă, aceasta are  efectul unui duş rece căruia i se adaugă pierderea ireparabilă a tatălui ei, binecunoscutul şi apreciatul pictor vâlcean Constantin Iliescu. Purtând greaua cruce a operei şi a numelui tatălui dispărut, Rodica Iliescu a trudit din greu reuşind să se afirme prin ea însăşi, prin propia-i personalitate şi prin lucrări de înaltă ţinută artistică. Trăieşte şi creează la Paris, oraşul de adopţie unde evoluează artistic se impune şi este remarcată de mari personalităţi. Un eveniment aparte în viaţa pictoriţei îl constituie întâlnirea cu fostul suveran al României, Mihai I, care i-a pozat alături de soţia sa Ana, pentru un tablou. Se impune precizarea că de la vârsta de 16 ani regale nu mai pozase pentru nimeni, iar privilegiul acordat vâlcencei i-l refuzase , cu timp în urmă, pictorului Corneliu Baba.

Înzestrată cu un complex simţ al culorii, cu o remarcabilă mobilitate a liniei, Rodica Iliescu poate fi considerată azi drept un autentic menestrel al penelului, pe care îl mânuieşte atât cu experienţa dobândită prin studiile sale artistice, cât  şi intuitiv, graţie harului său, dar întotdeauna cu o eleganţă demnă de invidiat. Sub mâna Rodicăi Iliescu culoarea dobândeşte noi valenţe, în combinaţii neaşteptate şi ardente , sau se reduce la imbinări sobre, parcimonioase, uneori aproape monocrome în care linia şi culoarea coabitează cât se poate de armonios.Gama cromatică se distinge prin vigoarea, prin robusteţea culorii, de o strălucire şi un farmec discret, care nu şochează, ci dimpotrivă, îndeamnă la meditaţie.

Toate acestea, alăturate modului de gândire al compoziţiilor, ca şi ale ideilor inedite de perspectivare ale artistei au făcut ca de-a lungul anilor, lucrările ei să fie  expuse şi apreciate pe simezele importantelor metropole sau oraşe din diverse colţuri ale lumii.

   Frumuseţea spiritului, generozitatea şi dăruirea, îmbinate în mod fericit cu aura odihnitoare a chipului delicat alcătuiesc laolaltă OMUL – RODICA ILIESCU. Admiratoare a picturilor rupestre, a inegalabilelor creaţii ale naturii, este îndrăgostită de lucrările lui Toulouse – Lautrec, de muzica bună, agreează compania prietenilor oneşti, a florilor şi a animalelor preferate.

     Rodica Iliescu este discreţia, delicateţea, serenitatea, în căutare continuă de autodepăşire. Ea nu aparţine unei şcoli anume, ea caută într-un mod unic şi permanent să creeze  punându-şi amprenta personală pe acea lucrare. Artistă exigentă, profundă şi desăvârşită, a urcat rapid treptele evoluţiei atingând cote superioare de rafinament, ce se înscriu în gama unui bun gust artistic de excepţie. Dezarmanta vivacitate a spiritului a făcut-o pe Rodica Iliescu să cunoască esenţialul; în pânzele ei logica culorii îndulceşte severitatea formei iar registru diversificat de tratare plastică, cromatica bogată emoţionează sensibilitatea privitorului. Rigurosul şi inspiratul control al perspectivei, implicit al proporţiilor, se regăsesc cu uşurinţă în lucrările ei. . Ea îşi concepe compoziţiile insistând asupra mişcării, a dinamismului personajelor, trasate în linii sintetice, stilizate până la limita esenţei, totul subliniat de o cromatică debordantă şi plină de strălucire, toate acestea subordonându-se, pe deplin, demersului propus.

Remarcabilă portretistă, artista surprinde cele mai ascunse detalii şi trăsături ale chipului  uman, redându-le într-o prezentare inedită, înconjurată de elemente vegetale sau componente ale mediului citadin

Peisajele sale, în care graţia, suprapunerea plină de sugestii a planurilor vizuale, culorile potenţatoare, alternând cu cu cele a căror ardenţă şi luminozitate merge până la calcinare, pot fi apreciate tot ca o reflectare a divinului, concretizat în forţa artistei de a acumula forme şi culori, de a le topi în creuzetul intimităţii sale plastice şi de a le remodela în creaţii de o o indicibilă savoare şi originalitate.

        Ferindu-se de stridenţe facile, pânzele sale frapează prin atmosfera distinctă, cu o permanentă încărcătură magică, iar valenţele ideatic estetice, virtuos codificate în intimitatea tablourilor, pictura sobră şi generoasă emană o puritate copleşitoare, o senzaţie de echilibru pe care numai contemplaţia frumuseţii o poate da. Pictoriţa lansează o provocare la eliberarea de lestul şi cenuşiul cotidianului şi de revenire la acel instinct ludic, uneori latent, cu care, asemenea celui al conservării, orice fiinţă se naşte şi moare.

         Compoziţiile artistei RODICA ILIESCU te îndeamnă să zăboveşti dinaintea lor şi, privindu-le să te încumeţi a descoperi tainele acelor echilibre cromatice, de fiecare dată noi şi surprinzătoare, pentru a ajunge, invariabil, la concluzia că libertatea ei picturală constituie însuşi fundamentul stilului pe care îl practică.

Ion Măldărescu

Anunțuri