Paul Leu: „Istorie contemporană: Regele Mihai în exil“

Victor  Leu, în calitatea sa de arhiepiscop al exilului, de duhovnic al familiei regale şi de om politic a militat constant şi perseverent pentru recunoaşterea, ca şef al românilor înstrăinaţi pe regele Mihai I, deoarece era un simbol al tragediei naţionale din ultima jumătate a secolului al XX-lea şi o speranţă de revenire la normalitate.

Împreună cu preotul Fl. Gâldău, în mai 1949, arhiepiscopul Victor a mers la Lauzane, o localitate la circa şaptezeci de km. de Geneva, unde se afla regele Mihai I al României, pentru a se revedea cu distinşii săi enoriaşi din parohia Jianu şi pentru a-i informa în legătură cu situaţia din ţară, cu peripeţiile trecerii prin Jugoslavia, cu cele discutate la conferinţa de la Geneva s. a. >>>>

Publicat în noutăţi. Comentarii închise la Paul Leu: „Istorie contemporană: Regele Mihai în exil“

Petre Bucinschi: „Istorie şi prezent – Braşov“

Acum câteva zile credeam că mă aflu în centrul lumii. Mă veţi întreba: de ce? În primul rând pentru că oraşul Braşov, în care mă găseam, prin coordonatele sale este proiecţia unei imagini subiective. Te face să te simţi prin tot ceea ce îţi oferă, la intersecţia marilor drumuri ale umanităţii. În al doilea rând pentru că, atunci când am constatat acest lucru, mă oprisem undeva pe axul principal al bătrânului oraş. În spatele meu – Biserica  Neagră (sec. XIV-XV), Liceul Honterus, al cărui ctitor a fost Johannes Honterus (1498-1549) şi casa în care s-a născut compozitorul, dirijorul şi pedagogul Paul Richter (1875-150). În faţa mea – clădirea Casa Sfatului (atestată documentar în 1420, a cărei construcţie se extinde în 1515-1528, renovată în actuala formă după incendiul din 1689) pe frontispiciul căreia se află în relief vechea stemă a oraşului, actualmente Muzeul de Istorie. >>>>

Publicat în noutăţi. Comentarii închise la Petre Bucinschi: „Istorie şi prezent – Braşov“

Aviu Ştefan Teompa: „…Vino la Putna, dacă ţi s-a făcut dor de Ştefan“

Bucovina,  locul unde s-a născut şi s-a creat istoria. Nicăieri pe tot pământul românesc nu se află pe un spaţiu atât de mic, atâta bogăţie de istorie românească,  scria Dimitrie Onciul cu referire la Bucovina.

O istorie mult prea presărată de lacrimi, chiar pentru paginile ei de glorie. Lacrimi care au creat sute şi mii de legende nemuritoare, în jurul unor eroi care vor dăinui tot atâta timp cât pe aceste meleaguri va dăinui viaţa.

Ştefan cel Mare şi Sfânt întruchipează în sine simbolul conducătorului şi al eroului adevărat. Cultul lui s-a zămislit spontan, fără a fi dirijat de către autorităţi, fără a fi impus. Acest domn a purtat în sine  harul dumnezeiesc şi carisma de a conduce cu adevărat oameni şi popoare. El a fost pentru supuşii săi omul providenţial, trimisul lui Dumnezeu, unsul lui Dumnezeu. >>>>

Publicat în noutăţi. Comentarii închise la Aviu Ştefan Teompa: „…Vino la Putna, dacă ţi s-a făcut dor de Ştefan“

Marius Morariu: „Situatia românilor din Transilvania în perioada 1894-1918“

1. Introducere

Cel de-al nouăsprezecelea secol traversat de umanitatea creştină are meritul de a-i fi adus acesteia zorii post-modernităţii contemporane. Din acest motiv, el s-a caracterizat în rândul popoarelor prin mişcări de emancipare culturală şi de conştientizare a identităţii naţionale, materializate la începutul urmaşului său, secolul douăzeci.

Aşa s-a întâmplat şi în Transilvania. Sfârşitul anilor 1800 şi începutul anilor 1900 o găsesc în plină luptă de câştigare a drepturilor fireşti a cetăţenilor ei români. Mânaţi de sentimente de ură pentru asupritori, intelectualii ce reprezentau elita neamului vor realiza la 1892 un memorandum în acest sens,[1] pedepsit aspru, ca un act de rebeliune, nu atât de autorităţile centrale, cât de cele de la Budapesta.[2] >>>>


Publicat în noutăţi. Comentarii închise la Marius Morariu: „Situatia românilor din Transilvania în perioada 1894-1918“

Ecaterina Chifu: „România“

Românie,

eşti cerul albastru

ce-şi revarsă luminile blânde,

peste munţii înalţi,

cu podoaba pădurilor nesfârşite

ce-şi rotesc culorile,

prin  toate anotimpurile.

***

Românie,

eşti minunea livezii înflorite,

pe cerul de azur al primăverii,

odată cu sufletele noastre,

când renaştem cu toţii prin Cristos

şi iubim mai profund, mai intens. >>>>

Publicat în noutăţi. Comentarii închise la Ecaterina Chifu: „România“

Mihai Dragnea: „Portul la români“

Printre putinele informatii pe care le aflăm despre stilul vestimentar medieval, pe meleagurile românesti, ne vom opri la preotul ortodox melchit Paul de Alep (1637-1667). Datorită unui context politic din acea perioadă, Paul va ajunge secretar al patriarhului de Antiohia, Meletie, fapt ce-i va oferi posibilitatea de a călători în regiunea Europei rasaritene, în lumea ortodoxă, alături de Macarie, pentru a cere ajutor financiar voievozilor crestini, din cauza problemelor cauzate de Imperiul Otoman. Domnitorul Moldovei Vasile Lupu (1634-1653) a promis că îl va ajuta să-si plătească datoriile. De la Paul de Alep aflăm că patriarhul Antiohiei a trimis un dar lui Vasile Lupu, ce constă într-o mantie de postav negru, căptusită cu picioare de samur si un caftan de saten. De asemenea, Macarie spera să obtină si sprijinul domnului Tării Românesti, Matei Basarab (1632-1654).[1] >>>>

Publicat în noutăţi. Comentarii închise la Mihai Dragnea: „Portul la români“

Dimitrie-Sorin Pană: La „Dealu“ (in memoriam Mihai Viteazu)

Când rugineşte frunza dintre vii

Se umple de evlavie pocalu’

Păstrat în tenebroasele chilii

Ce străjuiesc istoria, la Dealu.

***

Lumina glăsuieşte-n orice piatră

Şi-orice vopsea uitată în peneluri

Aprinde rătăcirea încrustată

Adânc, în amintirea celor vremuri. >>>>

Publicat în noutăţi. Comentarii închise la Dimitrie-Sorin Pană: La „Dealu“ (in memoriam Mihai Viteazu)