~Stefan Gusa : Sfintii Romani

GÎNDURI DESPRE SFINŢII ROMÂNI

Mă bucur şi mai mult cand vad că multi se gîndesc la „sfinţii români”!, la Cuvioasa Mavra din Peon. Când eram la Durău şi făceam călugăria cu uşile închise şi pe întuneric, am călugărit o maică şi i-am dat numele „Mavra”. E un capitol de care ne -am ocupat, în limita timpului disponibil şi a materialului informativ. Sunt chiar obsedat şi ,dacă o să am vreodată timp liber, vreau şi eu să reiau această problemă, a „sfinţilor români”. Sinaxarele şi calendarele noastre sunt pline de sfinţi străini, ca şi cum noi n-am avea; ca şi cum noi am fi fost creştinaţi după secole de păgânism; ca şi cum noi am fi făcut mai puţin decât au făcut alţii pentru răspândirea creştinismului; ca şi când noi am fi suferit mai puţin şi tot mai puţini mucenici am fi dat, faţă de alte popoare. Oare aşa să fie? Nicidecum. Avem sfinţi mai mulţi decât au toţi la un loc. Cei ce ne am apărat „sărăcia şi nevoile şi neamul”, păşim la fiecare pas peste osemintele lor; ei au sfinţit cu sânge, cu sudoare şi cu lacrimi pământul pe care păşim azi, dar n-am avut timp să i trecem în Calendare. Ne lăsau unii de obosiţi şi ne luau în primire alţii de odihniţi şi ne-au comercializat până şi sfintele moaşte; ne-au răscolit cenuşa din vatră şi n-au plecat cu mâna goală de la noi, nici unul. N-am avut însă timp să-i trecem în calendare. Am stat şi i-am apărat pe alţii, care avându-şi spatele asigurat şi-au construit castele şi catedrale zgârie-nori şi şi-au umplut calendarele de sfinţi. Şi ne acuză azi pe noi că nu avem ce au ei? Oricât avem, e mult mai de valoare decât au ei. Da, am luminat şi noi, cu floarea modestiei noastre româneşti un colţ din univers. Ştiau străbunii noştri că „Nu în mult stă bunul, ci în bun stă multul”.

dr. ŞTEFAN GUŞĂ

Anunțuri