~Mircea Păcurariu: „Acad. Virgil Cândea”

Încărcat de ani, dar şi multe realizări de ordin cultural, Academicianul Virgil Cândea ne-a părăsit In urmă cu câteva săptămâni, la 17 februarie a.c. Pentru că multe din studiile sale privesc Biserica şi cultura teologică românească, socotim că avem o datorie de conştiinţă să evocăm personalitatea acestui strălucit istoric al culturii româneşti şi în paginile ziarului şagunian de la Sibiu. Născut în Focşani, la 29 aprilie 1927, Virgil Cândea a urmat liceul în Bucureşti (1938-1945), apoi a făcut studii de Drept şi Filozofie (1945-1949) la Universitatea din Bucureşti, încununate cu un doctorat cu lucrarea „Filosofia lui Dimitrie Cantemir” (1970). între anii 1951 -1955 a făcut studiile la Institutul Teologic Universitar din Bucureşti, tocmai în perioada de mare glorie a acestuia, când catedrele erau onorate de teologi de mare prestigiu, ca Teodor Popescu, Dumitru Stăniloae, loan Coman, Iustin Moisescu, Liviu Stan, Emilian Vasilescu, Petru Rezuş, Nicolae Chiţescu, Ene Branişte, Gheorghe Moisescu şi alţii.

A fost timp de mai mulţi ani bibliograf principal, apoi şeful secţiei de documentare la Biblioteca Academiei Române (1950-1960), director al Secretariatului Asociaţiei internaţionale de Studii sud-est europene (1963-1968), cercetător ştiinţific principal la Institutul de Studii Sud-Est Europene (1968-1772), secretar al Asociaţiei „România” (1972-1990), lector apoi profesor de Istoria relaţiilor internaţionale, istoria culturii şi artă religioasă la Facultatea de Drept (1963-1966), apoi la Institutul de Arte Plastice „Nicolae Grigorescu” (1980-1982), un timp la Facultatea de Teologie (din 1993), toate în Bucureşti, profesor invitat la Institutul Oriental din Napoli (1965), Institutul de înalte Studii Europene din Geneva (1970), la Universitatea din Beirut (1982), la Universitatea din Strasbourg (1983) şi la Universitatea „La Sapienza” din Roma (1990).

Opera sa scrisă însumează peste 300 de titluri, între care se impune ediţia critică completă a scrierilor lui Dimitrie Cantemir, în opt volume, între care: Istoria ieroglifică, Viaţa lui Constantin Cantemir, Sistemul sau întocmirea religiei muhamedane, Istoria Imperiului otoman (în peste 1100 pagini), toate ca documentate studii introductive.

Un merit deosebit şi-a câştigat prin prezentarea unor valori culturale şi artistice româneşti aflate peste hotarele ţării. Cităm doar câteva din lucrările cu acest profil: Repertoriul general al bunurilor culturale externe ale poporului român (3 vol., 1962), Muntele Athos – Prezenţe româneşti (ed. franceză, 1979), Prezenţe culturale româneşti la Istanbul, Ierusalim, Păros, Patmos, Sinai, Alep (1982 şi ed. franceză şi germană), Prezenţe culturale româneşti in Austria, Belgia, Elveţia, Franţa, Germania, Olanda, Portugalia, Spania, Suedia (1984-1985 şi ed. fran.), Prezenţe culturale româneşti în Bulgaria, Iugoslavia, Grecia (1987), Mărturii româneşti peste hotare. Mică enciclopedie de creaţii româneşti şi de izvoare despre români în colecţii din străinătate, 2 vol. 1991 şi 1998, cu peste o mie de pagini) şi altele. A identificat o versiune arabă a unei cronici muntene (Letopiseţul Ţării Româneşti, 1291-1664, în versiunea arabă a patriarhului Macarie Zaim, 1971). A scris (în colaborare cu Dinu Giurescu) o primă sinteză de istorie a diplomaţiei româneşti (Pagini din trecutul diplomaţiei româneşti, 1966), o alta cu titlul Românii şi America latină. Tradiţii şi actualitate (1970, în colaborare cu Constantin Turan). În colaborare cu acad. Cornelia Bodea a publicat o Istorie a Transilvaniei (în limba engleză, New York, 1982). Alte numeroase lucrări şi conferinţe se ocupă cu „Locul poporului român în istoria universală”. A organizat expoziţii universale de icoane româneşti (Beirut 1969, Paris 1993).

A publicat mai multe monografii despre mari oameni de cultură români şi străini: Constantin Stolnicul Cantacuzino (Stolnicul între contemporani, 1971), Nicolae Milescu (Raţiunea dominantă, 1979), Nicolae Iorga şi alţii.

A tradus – în româneşte – din Dante Alighieri, Francis Bacon (Noua Atlantidă, 1962), din Atanasie Nikitin (Călătorie peste trei mări, 1960), toate cu note şi comentarii.

A publicat şi numeroase studii despre anumiţi oameni de cultură din cadrul Bisericii, încă din 1956 (despre Nicodim Aghioritul, în rev. „Mitropolia Olteniei”, 1956), mitropolitul Petru Movilă, stareţul Paisie de la Neamţ, episcopul Melchisedec, părintele Dumitru Stăniloae şi alţii.

Pentru toate realizările sale de ordin cultural a fost ales membru corespondent (1991), apoi titular (1993) al Academiei Române şi vicepreşedintele ei (1998-2002), membru al Uniunii Scriitorilor din România, membru al Comisiei Naţionale Române pentru UNESCO, şi în numeroase alte asociaţii ştiinţifice, membru în comitetele de redacţie ale unor publicaţii ştiinţifice etc. A participat la numeroase congrese şi reuniuni internaţionale de ştiinţe istorice, de studii sud-est europene şi de istoria culturii şi artei religioase.

În cadrul Bisericii, a fost membru în Adunarea eparhială a Arhiepiscopiei Bucureştilor şi în Adunarea Naţională Bisericească (din 1990). S-a bucurat de preţuirea şi prietenia multor ierarhi, între care Prea Fericite Părinte Patriarh, răposatul mitropolit Antonie, Î.P.S. Mitropolit Laurenţiu, a multor profesori de la Facultăţile de Teologie din Bucureşti şi Sibiu.

Mitropolia Ardealului şi Facultatea de Teologie „Andrei Şaguna” din Sibiu îi aduc acum un sincer şi binecuvântat prinos de cinstire, rugând pe Atotputernicul Dumnezeu să-i aşeze sufletul în ceata aleşilor Săi. Veşnică să-i fie pomenirea!

Pr. Prof. MIRCEA PĂCURARIU

2007

Anunțuri
Comentarii închise la ~Mircea Păcurariu: „Acad. Virgil Cândea”