~Par. Justin Pârvu

„Dragoste prin fapte, patriotism fără lozinci“

Inca avem sfinti parinti care lucreaza pentru Biserica adevarata. Dragostea Parintelui Iustin Parvu se exercita la nivelul unei tari intregi si chiar dincolo de hotare.Iata un fragment din „Dragoste prin fapte, patriotism fara lozinci”
„Dumnezeu a daruit tarii, pe vremea persecutiei comuniste, parinti spirituali si duhovnicii cei mai mari din istoria Bisericii noastre. Acestia au mentinut credinta in inimile romanilor prin cuvantul lor tare. Atunci cand ierarhia se plia si cand cuvantul ierarhilor era ambiguu, acesti parinti spirituali au tinut sus inima romaneasca in nadejdea ca Dumnezeu ne ne-a parasit. Cine ar putea insira numele lor scris cu litere de foc in constiinta. Slavit sa fie Domnul Dumnezeu nostru ca nu ne-a lasat in mainile vrajmasilor nostril ca sa-si rada de noi si sa spuna: bine, bine….Acesti monahi crescuti in inchisori, batjocoriti, umiliti, dar niciodata franti, au invatat acolo ca adevarata dragoste de neam nu are nici o legatura cu notiunea de nationalism practicata de socialismul stiintific si nici dragostea de patrie nu are nimic de a face cu discursul patriotard de partid.
Acolo am inteles si am trait aceasta dragoste…ne-am iubit Biserica, patria si neamul de care eram despartiti prin violenta si crima, cu toate fibrele inimii noastre, asa cum si-au iubit evreii patria (daruita tarziu, nu aparuta odata cu neamul in ea dintru inceput, ca la noi) si am suspinat cu inima franta vazand cum ticurile verbale erau preluate (fara nici o rezistenta, macar intelectuala) de unii reprezentanti ai bisericii si de o parte din elita tarii noastre. Acolo am invatat sa ne iubim patria cu ardoarea si cu nadejdea cu care evreii au facut-o in timpul robiei; acolo am invatat cat de sfanta este notiunea de neam, cat de cristica este ea, si nici un cuvant de dispret, cum era pentru comunisti si cum este astazi pentru masonii si ereticii din Vest (si de la noi) care ne batjocoresc sufletul si iubirile cele mari”
*

„Pământul este baza de existenţă a naţiei. Naţiunea stă ca un pom, cu rădăcinile ei înfipte în pământul ţării. Nu există neam care să poată trăi fără pământ, după cum nu există pom care să trăiască atârnat în aer….

Ne-am născut din negura vremii pe acest pământ odată cu stejarii şi cu brazii! De ei suntem legaţi nu numai prin pâinea şi existenţa pe care ne-o dă muncindu-l din greu, dar şi prin toate oasele moşilor şi strămoşilor care dorm în ţărâna lui! Toţi părinţii no ş tril sunt aici.Toate amintirile noastre, toată gloria noastră războinică, întrega noastră istorie, cu fapte bune şi rele , aici stă îngropată…

Moartea nu anulează şi nici măcar nu simplifică lucrurile şi faptele, vorbele sau gandurile noastre de aici de pe pământ, ci le complică, implicându-le în veşnicie…”

Părintele Justin Pârvu