~Adrian Botez: Documentul de la Ravenna

În preambulul reflecţiilor noastre, nu putem trece peste faptul că acela care i-a condus, ca delegat al BOR, pe clericii ortodocşi, la dialogul teologic internaţional între BOR şi Biserica Romano-Catolică – a fost Arhiereul Vicar al Episcopiei Oradiei…Oradea este locul unde, acum două luni, egumenul Mânăstirii Huţa, Eftimie Mitra, prin decizie episcopală, a fost dat afară din stăreţie, pentru opiniile sale contrare „ecumenismului”(ca fiu preaiubit al new-age-ismului!)…Oradea este locul unde influenţa romano-catolică şi uniată (greco-catolică) este foarte mare, deci şi presiunile „cezaro-papale” sunt la fel de mari…Chiar nu se găsea vreun cleric „regăţean”, care să se afle deasupra tuturor suspiciunilor…???!!! …Întrebăm şi noi, că altceva, ce să mai facem, acum…?!

Venind „pe document”…După titlul Documentul de la Ravenna – urmează menţiunea: „document sub embargo: poate fi publicat doar după 15 noiembrie”. Apoi, abia, urmează enunţul tematicii documentului şi data…data a ce?! Cine a alcătuit Documentul?! L-au întocmit romano-catolicii , singuri-singurei, şi apoi i-au chemat pe ortodocşi, să vadă şi „proştii ăia bărboşi şi pletoşi”, ce „ocoşi”, fercheşi şi deştepţi foc, şi (o)culţi de mama focului, sunt papistaşii?!… – sau le-o fi trimis bucureştenilor de la Patriarhie „testul grilă” al textului, prin Internet?! Oricum, de niciunde nu rezultă că, la întocmirea Documentului, ar fi participat, fie şi formal, vreun ortodox…Da, să nu uităm formularea temei, mai mult subsidiară decât fundamentală, prin ecoul stânjenitor, permanent, al „subteranelor” textului…: „ „Consecinţe ecleziologice şi canonice ale naturii sacramentale a Bisericii: comuniune eclezială, sinodalitate şi autoritate”…Mda, e singurul loc unde nu-ţi ia ochii multitudinea de reluări redundante ale vocabukei „catolic”…

Locul şi data: „Ravenna, 13 octombrie 2007”…Ca să se ştie cine-i „jupânul”, cine mână caii şi pe unde…

Această menţiune („document sub embargo”), care reflectă o atitudine de discreţie cel puţin exagerată, dacă nu de-a dreptul suspectă – face ca documentul cu pricina să se înscrie mai curând între cele laice, decât între cele religioase. Cel puţin noi nu suntem de acord cu cuvântul „embargo”, când e vorba de Biserica Lui Hristos: e ca şi cum ai spune că-l pui pe Hristos-Lumina Lumii sub „embargo-oboroc”…Numai creştineşte nu sună!!! …Dar, să admitem că, prin această exprimare cu totul nefericită, s-ar fi înţeles că, întâi, Bisericile din ambele părţi ale Europei, şi din Răsărit, şi din Apus, au de gând să convorbească, întru adevărată sobornicitate, cu clericii şi monahii, pentru ca, apoi, după ce aceştia ar fi înţeles textul şi ar fi fost de acord cu toate cele ale Documentului de la Ravenna, să purceadă, fiecare în episcopia, parohia, mânăstirea ori schitul lui sâlhui, să propovăduiască poporenilor marile adevăruri şi revelaţii ale Documentului…Nici vorbă de aşa ceva!!! Am întrebat preoţi din toată ţara, inclusiv din Bucureşti – şi toţi mi-au spus că au auzit ei ceva despre Acordul de la Ravenna, dar…nu ştiau „cu ce se mănâncă”…

Atunci, de ce aţi pus „embargo” pe conţinutul Documentului, Prea Sfinţiţilor?! 13 octombrie-15 noiembrie…O lună şi două zile…Cam mult…Sau simţeaţi că lucrurile din el nu miros bine nici măcar pentru preasfinţiile dvs., şi că aveaţi nevoie de un răgaz spre a vă împăca chiar propriile conştiinţe…?!

În cele 46 de puncte ale acestui important Document – cu rost ori mai puţin, cuvântul „catolic” apare nu doar la fiecare punct, ci DE CÂTEVA ORI LA FIECARE PUNCT – parcă ar fi devenit o obsesie, ori o mantră de fascinaţie subliminală!!! Bine, înţelegem şi noi că, chipurile, voiaţi să subliniaţi faptul că Biserica-Hristos, chiar despărţită/despicată, de păcatele noastre istorice… – cât ale noastre, cât ale voastre… – domneşte, unică, pe deasupra de vremi şi de spaţii…ESTE A COSMOSULUI UMANO-DIVIN, în integralitatea lui…dar o spui o dată, şi bine! Se presupune că cititorii Documentului nu sunt oligofrenii, de prin şcolile speciale…căci, atunci, chiar că începe să ne pună serios pe gânduri rostul…”embargoului”!!!

Şi dacă, în Partea I, punctul 14, se recunoaşte că, în creştinism, „a conduce înseamnă a sluji” – atunci înseamnă că se recunoaşte şi că Documentul acesta, elaborat de vlădici, este spre a sluji „opincile”, adică pe oamenii simpli…(singuri spuneţi şi recunoaşteţi, la punctul 20, că „În virtutea Botezului care l‑a făcut mădular al lui Hristos, fiecare botezat e chemat, potrivit darurilor Duhului Sfânt Unul, să slujească în comunitate” (cf. 1 Co 12, 4–27)”. Şi atunci, de ce pregetaţi, şi în ziua de azi, să puneţi în discuţie publică (după eventuala prezentare INTEGRALĂ a Documentului, de către preoţii parohi…care, din păcate, habar n-au de existenţa Documentului!!!), acest text?! Vă este frică de ceva, că aţi greşit, în acest text (în formulare ori conţinut) cu ceva?! Dacă DA – atunci, anulaţi-l, pentru că Hristos nu admite ambiguităţile parşive, gura cu limba despicată şerpeşte: „Ce este DA, să fie DA, ce este NU, să fie NU – căci mai mult decât atâta, de la Satana este!” – grăieşte El, cu dreptate, către apostoli…

Poate că vă mustră înţelesurile ascunse ale punctului 32, unde formularea „una şi catolică” („Fiecare Biserică locală e în comuniune nu numai cu Bisericile vecine, ci cu totalitatea Bisericilor locale, cu cele prezente acum în lume, cu cele care au fost de la început, cu cele care vor fi în viitor şi cu Biserica deja în slavă. Potrivit voinţei lui Hristos, Biserica e una şi indivizibilă, aceeaşi întotdeauna şi în orice loc. ambele noastre părţi mărturisesc în Simbolul niceo‑constantinopolitan că Biserica e una şi catolică. Catolicitatea ei îmbrăţişează nu numai diversitatea comunităţilor umane, ci şi unitatea lor fundamentală”) se pare că ascunde o capcană semantică: Biserica Romano-Catolică nu apasă pe sensul spiritual-hristic al unităţii Bisericii, ci pe sensul cezaric, de „Biserică ATOTSTĂPÂNITOARE”, dictatorial-terestră, precum a fost în Evul Mediu apusean…precum tânjeşte şi se implică şi aţâţă, vinovat, (în) toate conflictele mondiale moderne… (dar, tot Hristos spune: „Ce folos că vei câştiga lumea întreagă, dacă-ţi vei pierde sufletul?”). Să nu uităm că, din primăvară, cu surle şi trâmbiţe, va veni în România, în plină zi, de data asta, „Opus DEI”, care numai din clerici nu e formată… – ci din mari potentaţi, bancheri, „lătrăi”/avocaţi, profesori universitari(?!) etc.

…Dar, poate, mai tare vă va fi mustrând cugetul, de puneţi textul sub „embargo”, pentru punctul 42: „Sinodalitatea la nivel universal exercitată în sinoade ecumenice implica un rol activ al episcopului Romei ca protos al episcopilor scaunelor mari în consensul episcopilor adunaţi. Deşi episcopul Romei n‑a reunit Sinoadele Ecumenice din primele secole, nici n‑a prezidat vreodată personal asupra lor, a fost cu toate acestea implicat îndeaproape în procesul luării deciziilor de aceste sinoade.”

Ne pisaţi cu Papa cel al vostru, „apuseanul” – şi bateţi ca apa-n piatră că el şi numai el „s-a implicat şi se implică”, mai pe faţă, mai „pe şest”, în toate Sinoadele Ecumenice, din vechimea primelor secole, şi până azi… (nu zic, am simţit şi noi, de departe, mirosul de pucioasă…): chiar dacă „n-a prezidat vreodată personal asupra lor, a fost cu toate acestea implicat îndeaproape în procesul luării deciziilor de aceste sinoade”…Măi, măi, măi… – şi ne mai mirăm de ce durează dihonia în lumea pământească, care s-ar vrea creştină, dar tot o-mpunge cineva dincotrova…de o mie de ani…!!!

Sub embargo sau nu, ACUM textul există. N-ar fi rău ca el să fie publicat de orice revistă ori ziar, clerical ori laic (de preferat, însă, clerical…pentru că am văzut, în „cazul Tanacu”, ce-i poate pielea presei laice, în goană turbată după „rating”…) – şi, apoi, discutat de preoţii parohi, în fiece bisericuţă românească…Dar, mai dihai decât orice, am dori, din rărunchi, să ştim ce anume a fost împuternicit/autorizat, de către Patriarhia BOR, Arhiereul Vicar al Episcopiei Oradiei, PETRONIU SĂLĂJANUL, să accepte, din tot acest text…şi, mai mult ca sigur, din multe alte texte adiţionale, care abia acelea, CU MULT MAI MULT DECÂT SIGUR, sunt sub un „embargo” de o străşnicie nemaiîntâlnită…cine ştie pentru câte luni ori ani… (oricât ar încerca vlădica , Arhiereu Vicar al Episcopiei Oradiei – de fapt, foarte palid…de parcă ar fi văzut strigoi… – s-o dea „la întors”, tare încâlcit şi neconvingător, că, cică: „Delegaţii Bisericilor Ortodoxe şi cei ai Bisericii Romano Catolice nu au luat în discuţie şi nu au căzut de acord asupra faptului că episcopul Romei ar fi, în acest moment, primul între patriarhii lumii” – …dar, dacă n-o fi în ACEST moment, momentul 13 octombrie 2007 – păi, cine ştie, poate că s-o fi făcut de ALT moment – să zicem, de 1 februarie 2008… când episcopul Romei ar putea, foarte bine, să FIE/SĂ FI DEVENIT DEJA „primul între patriarhii lumii”… – mai ştii?! – …căci multe şi încurcate sunt căile Domnului…mai ales când ele trec, ireversibil, pe la Vatican-Ravenna…)

Dar Adevărul va ieşi la suprafaţă, CA TOTDEAUNA – precum „oleul/untdelemnul deasupra apei”…

prof. dr. ADRIAN BOTEZ

Anunțuri