~Artur Silvestri: „Lecţia vlădicii Antonie Plămădeală“

29 August 2008 , Taierea Capului Sfantului Prooroc si Inainte Mergator Ioan Botezatorul
La trei ani de la plecarea din aceasta lume , lectia vladicii Antonie Plamadeala este inca vie in ciuda climatului nostru de ingratitudine incorigibila , uzurpare institutionalizata si lipsa sistematica de memorie .Dar staruinta ei se explica usor si prin aceea ca exprima continuturi cu vechime si verificate in timp si care se desfasoara istoriceste dincolo de aparente retrageri , asemeni plantelor perene .
La drept vorbind, aceasta nu-i propriu-zis o lectie izolata ci un sir de invataturi  ce nu sunt nici macar scrise sau spuse ci exprimate prin realitatea faptelor concrete care vorbesc simbolic si in felul lor misterios  . Diversitatea acestora impune .
Fiind cel mai bisericesc dintre scriitorii de azi si cel mai laic dintre scriitorii bisericesti , Antonie Plamadeala intareste incheierea ca noi nu avem doua literaturi -precum ne invata gresit viziunea secularista – ci o singura literatura unde tot ce este scris cade sub incidenta judecatilor de valoare estetica indiferent de continuturi sau de obiectiv.
Infaptuind prin „chemare” si, adeseori , prin inspiratie tot ceea ce a avut de infaptuit , el ne-a aratat ca oridecate ori este de nevoie de cineva cu o misiune folositoare acela va aparea negresit prin potrivire de actiune ,loc si context si ca lucrarea in masuri esentiale nu ramane niciodata neispravita.
Nici memoria nu sufera in esenta chiar daca intervalele de intrerupere se evidentiaza adeseori . Nu raman in penumbra , desi uneori se petrec in mai scazuta vizibilitate , semne si documente ,urme de pasi ,cele mai diferite infaptuiri de folos .In acest fel apare si re-descoperirea celui ce bine-merita , a cartii cu greutate , a operei uitate provizoriu , a marilor si maruntelor izbanzi ce se ignora dar se repara candva fiindca si daca voim sa uitam nu suntem lasati si epilogul venit pe cai nedeslusite pune proportiile in dreapta lor randuiala .
Punand cap la cap sensuri razlete ce se unifica mai mereu prin origina comuna , el ne-a aratat ca spiritul locului nu hiberneaza si cu atat mai putin nu piere ci doar asteapta clipa fasta de revelatie ,lucrand mereu si in ritmuri vii in realitatile paralele de unde, cand si cand , ne trimite indrumari .
Indrumarile insele trebuie percepute , vehiculate si canalizate indiferent de epoca uneori neprielnica dar cand aceasta pare a se impune , esentiala este constructia in afara cadrului controlat , creind institutii libere , precum Academia de la Sambata  ce ar fi putut sa fie -si este-model istoric , oricat de putin iradiaza azi si poate chiar si in viitor .
Din ce le ce a facut si din cele ce a avut nu a pastrat nimic pentru sine si a facut ca lumina sa ajunga acolo unde putea sa se pastreze mai bine si sa ilumineze peste veac ;in munte , la poala Fagarasilor , o candela arde nestinsa acolo unde nu doar Mitropolitul ci Invatatorul natiei s-a dus sa se odihneasca.

ARTUR SILVESTRI

Anunțuri