~Cezar Adonis Mihalache: „Pelagra maghiară“

Deşi genială, mişcarea făcută de UDMR este de un dramatism grotesc. Ea se bezază pe frustrarea, interesul şi foamea de putere a unor personaje rămase pe dinafară la împărtţirea bucatelor. Sunt numai zece, dar pelagra pe care o aruncă în spatele ţării demonstrează încă o dată că politicianismul nu are nici o legătură cu patriotismul.

Este o mişcare diabolică… Poate cea mai plină de substanţă de până acum. Prin ea, UDMR încearcă să forţeze lucrurile pe două direcţii. Pe de o parte să-şi construiască substanţa lipsă din tendinţele sale de a-şi extinde tentaculele la nivel naţional, iar în al doilea rând pentru a demonstra românilor din Ardeal de intenţiile sale „europene”. Şi ce poate fi mai convingător decât aducerea câtorva români în mijlocul formaţiunii?

Desigur, UDMR nu ar fi riscat să croiască un cal troian pentru românii năpăăstuiţi din Transilvania. De aceea, nu a întins preşul unor românii din zonă, ci din afara judeţelor transilvănene, folosiţi pentru a se construi o „componentă” cu aparenţă românească în cadrul formaţiunii. O acţiune prin care, plecând de la avantajele uninominalului la nivel local, aplicat unor politicieni români cvasi-necunoscuţi la nivel naţional, încearcă să-şi întidnă tentaculele bolnăvicioase peste mai multe zone ale ţării.

O mişcare care era oarecum previzibilă, fiind doar o chestiune de timp până când UDMR ar fi recurs la o asemenea măsură. Este adevărat, ar fi fost de aşteptat ca această strategie de insinuare în judeţele din afara „reprezentativităţii” maghiare să se bazeze pe alte etnii (în primul rând, pe cea rromă). Faptul că în acest troc au intrat însă zece români, non-etnici, reprezintă însă elementul şocant. Poate că nu a fost decât o măsură în extremis, liderii maghiari nemaivând de unde să pescuiasă pionii necesari. Ţiganii au şi ei nevoie de figura căştigătoare a uninominalului asigurat de liderii ei mai cunoscuţi, în plus, multe alte formaţiuni au apelat deja la lăutarii şi maneliştii cu suucces la vulg. Toptuşi, gestul celor zece români este deplorabil…

Oficial, Consiliul Permanent al UDMR a aprobat candidatura celor zece români în colegii uninominale din afara Transilvaniei ca o măsură de a se maximiza voturile obţinute de Uniune in judeţele în care nu există mari comunităţi maghiare. În trecut formaţiunea a mai „prins” un deputat de Călăraşi şi unul din Galaţi, iar acum tentaculele sale se îndreaptă spre Gorj, Galaţi şi Mehedinţi. Şi chiar dacă UDMR oferă şi justificarea acestei necesare „maximizări” a celor două trei voturi din afara Transilvaniei prin faptul că radicalii PCM le fură proprii candidaţi prin ademenirea cu finanţarea campaniilor personale, în realitate, maghiarii construiesc filonii otrăviţi ai declanşării unor noi cercuri autonomiste. Maghiarii ştiu că în afara Ardealului pot prinde unul sau două mandate de deputaţi şi îneracă ca, în urma redistribuirii voturilor, să se infiltreze asemenea altor minoităţi. Au fost alese judeţe în care contrariile sunt violente, arealuri în care ţiganii şi-au construit adevărate enclave şi în care o scânteie autonomistă poate duce la declanşarea sceneriului final urmărit de maghiari.

Dacă în locul celor zece ar fi fost foloşiţi direct etnici ţigani,  finalitatea ar fi fost evidentă. Dar aşa, folosindu-se de frustăriile şi lăcomiile politice ale unor cozi de topor, gestul nu poate fi decât aproximat. Până când va fi, probabil, prea târziu.

P.S:

Continuă şi maghiarizarea făţişă… Astfel, dacă cei zece vor prinde un post de deputat, în grupurile parlamentare se va vorbi româa doar până când aceştia vor învăţa maghiara. Este una din condiţiile puse de UDMR grupului de frustraţi gata să facă orice pentru a intra în politică.

CEZAR ADONIS MIHALACHE

Anunțuri