~Claudia Maru Hanghiuc: „Peste neamul acesta persistă o umbră adâncă de blestem?“

Dan Puric se întreabă şi ne întreabă despre conştiinţa existenţei fiinţei din lăuntrul fiinţei numită român. Cred că fiecare dintre noi românii, fie ei instruiţi sau nu, îşi pun adeseori această firească întrebare. E greu să ai conştiinţa de neam atunci când poţi fi orice datorită înzestrării cu scânteia dumnezeirii, înzestrare de care de cele mai multe ori nu suntem conştienţi. Revin la vechea mea idee pe care o susţin: suntem un popor atât de înzestrat cu de toate încât nu suntem conştienţi ca acesta este un privilegiu de care majoritatea trăitorilor pe Terra nu se poate bucura.
În volumul doi al romanului meu, apărut în 2005, îmi puneam şi eu fireasca întrebare: „oare să-l cred pe Cioran care spunea că „peste neamul acesta persistă o umbră adâncă de blestem”?
Totul este posibil, mai ales atunci când ne dăm seama că BLESTEMUL ca manifestare spirituală a reprezentat întotdeauna, în concepţia oamenilor acestui pământ românesc, forma de pedeapsă autoimpusă în faţa forţelor Universului. Probabil că aţi simţit cu toţii neputinţa şi disperarea care-i cuprinde pe cei care ştiu „Cine suntem cu adevărat!”.
Vă dau un sfat (şi nu contează cine sunteţi pentru a ţine cont de el): indiferent câte mutre strâmbe veţi întâlni în viaţa voastră, câte piedici şi răutăţi vi se vor pune (şi vi se vor pune, că viaţa e lungă!), mergeţi înainte cu fruntea sus. Nu vă lăsaţi doborâţi de răutate şi ignoranţă. Lăsaţi să vă pătrundă în suflet Puterea, Înţelepciunea, Muntele nostru sfânt! Răsplata va fi pe măsură. Veţi simţi Cunoaşterea şi Adevărul! Instruiţi-vă! Citiţi mult! Citiţi multe! Numai cel care citeşte, deţine puterea Cuvântului şi Adevărul.De la DACII de demult, din negura istoriei, ne-au rămas:
1. Muzica sferelor înalte, ce reprezintă vocea originii limbii române.
2. Gramatica sufletului, ce ne face să vorbim corect această limbă.
3. Retorica interpretativă, sau arta de a-i convinge pe cei din jur de justeţea, de ticluirea dreaptă a ideilor ce rostim.
4. Dialectica bunului simţ datorită căreia cântărim adevărul şi falsul deopotrivă.
5. Apoi mai avem ca moştenire Ştiinţele Matematice care ne-nvaţă să ne „socotim” şi să ne „măsurăm” cunoştiinţele.
6. Nu în cele din urmă am moştenit de la acest popor prieten cu Marele Zamolxis, Astronomia sau iubirea pentru un Univers aflat într-o veşnică expansiune.
Bem cu toţii apa care izvorăşte româneşte şi scaldă această Grădină Sfântă în care s-au cufundat părinţii noştrii de demult pentru a se odihni şi a ne ocroti. Ne hrănim cu toţii cu plantele ce-şi au rădăcinile încolăcite în jurul oaselor născute a fi amintire în acest pământ. Iată de ce nu vom putea niciodată să uităm că fiinţa noastră este născută să cuprindă ADEVĂRUL despre originile şi continuitatea neamului daco-român.
Fără credinţa în puterea extraordinară a spiritualităţii neamului nostru, în valorile milenare pe care le simţiţi în fiinţa voastră dar nu ştiţi de unde vin, fără Dragoste de Pământ şi Oameni, fără Credinţă în Dumnezeul acestor pamânturi, nu veţi putea definii niciodată esenţa sufletului vostru. Mergeţi la Tărtăria, la Sarmisegetuza Regia, la Ziridava. la Mânăstirile Neamului, la muzee, în bruma de păduri ce ne-a mai rămas. Mergeţi şi vă minunaţi. Dragii mei, sunteţi DACO-ROMÂNI şi vă trageţi seva din cel mai nobil neam ce a existat vreodată pe Pământ chiar de la Începuturi. Dacă vom avea conştiinţa bucuriei de a simţii apartenenţa noastră nobilă, vom şti să dăm răspuns la această întrebare: CINE SUNTEM?
Şi vom mai şti ceva: adevăraţii iubitori de spiritualitate româneasca nu se tem să-şi mărturisească rădăcinile.

CLAUDIA MARU HANGHIUC