~Constantin Miu: „Ortodoxie şi românism“

În concepţia lui N. Crainic şi D. Stăniloae

Ideile pe care C. Rădulescu-Motru le susţine cu fervoare în cartea sa Românismul (1936) au prilejuit o serie de polemici la vremea respectivă din partea câtorva personalităţi ale vieţii noastre culturale, printre care Nichifor Crainic şi Dumitru Stăniloae. Argumentele cu care cei doi oameni de cultură combat aşa-zisul românism propovăduit în cartea lui C. Rădulescu-Motru sunt valabile şi astăzi, în condiţiile conturării curentului europenizării şi mondializării.

Dar ce înţelege C. Rădulescu-Motru prin românism ? Acesta este „o nouă spiritualitate pe înţelesul exclusiv al celor tineri.”1)  Părintele Stăniloae este mai precis în explicarea termenului propus de autorul Românismului : „…două lucruri  vede dl Rădulescu-Motru specifice în românism: amestecul de individualism şi colectivism, şi autohtonismul statului.” 2)  Nichifor Crainic opinează pe bună dreptate că românismul nu poate fi o manifestare epocală – cum crede C. Rădulescu-Motru –, ci  „însuşi modul permanent şi specific de a crea istorie al neamului românesc.” 3) 

Asupra unei singure chestiuni Nichifor Crainic se declară a fi unanim cu C. Rădulescu-Motru: e vorba de esenţa românismului,  aceasta fiind etnicul.  Idealul mişcării naţionale din epoca celor doi oameni de cultură urmărea „integrarea etnicului într-o vocaţie istorică.” 4)  Acest deziderat (de care a fost animat şi Corneliu Zelea Codreanu) – explică Nichifor Crainic – însemnă dominaţia etnicului în cultură, în viaţa de stat şi în viaţa socială; idealul generaţiei tinere este etnocraţia.” 5)  Dar ce înţelege directorul revistei Gândirea  prin etnocraţie ? Răspunsul e limpede: reducerea influenţei străinilor. Ideea aceasta Crainic o va dezvolta în studiul Spiritul autohton.  Tinerii din zilele noastre sunt ei animaţi de etnocraţie? Nici vorbă! Ei sunt pro-occidentali, dar această manie e prost înţeleasă şi de cele mai multe ori se reduce la mimetism, mai cu seamă în ceea ce priveşte modo şi muzica.

Specificul autohtonismului românesc, Părintele Stăniloae găseşte a fi „simţirea unei legături mistice cu natura animală şi vegetală.” 6)  În acest punct, concepţia părintelui profesor se întâlneşte cu cea a lui Lucian Blaga, potrivit căruia mitologia getică (cea a strămoşilor noştri) este una de tip vegetal. 7)   Spre deosebire de popoarele apusene, care văd în natură „numai materie de exploatat”, 8)   poporul nostru „pune umanitate în raporturile sale cu vitele şi cu natura.” 9)  Ba mai mult, intră în dialog cu aceasta din urmă, iar creaţiile populare  dezvăluie tectonica sufletului naturii ca oglindă fidelă a sufletului celui cu care se înfrăţeşte. Trăsătura cea mai cuprinzătoare a neamului nostru, pe care acesta o află în sânul naturii este armonia,  sinele definindu-se prin armonizarea cu lumea.

Cele două mari iubiri ale românului au fost şi rămân natura  şi credinţa. Acestea sunt cele două surse ale vieţii sale spirituale : „Din pământ (adică din natură – n.n.) – viaţa trupului, din Dumnezeu – viaţa sufletului.” 10)

Acestea sunt manifestările sub care se prezintă românismul în ortodoxie şi de care tinerii (dar nu numai ei) ar trebui din când în când să-şi amintească. 

CONSTANTIN MIU

 

NOTE:

1. Apud N. Crainic, Mistificarea românismului,  în Ortodoxie şi etnocraţie, Editura Albatros, 1997, p. 98.

2. Apud Dumitru Stăniloae, Ortodoxie şi românism, Asociaţia românilor din Bucovina de Nord, 1992, p. 50.

3. Nichifor Crainic, op. cit., p. 104.

4. Idem, p. 106.

5. Ibidem, p. 107.

6. Dumitru Stăniloae, op. cit., p. 52.

7. Apud Al. Tănase, Lucian Blaga – filosoful poet, poetul filosof, Editura Cartea românească, 1977, p. 271.

8. Dumitru Stăniloae, op. cit., p. 56.

9. Idem, p. 53.

10. Ibidem, p. 54.

Anunțuri