~ Dan Ghelase – Semidoctismul câştigă teren

Moto: „Exista entuziasti fara capacitate si acestia sunt, cu adevarat, oamenii periculosi”

Propun atentiei un neologism, venit din Occident, neexistand inca in DEX, dar care are o deosebita semnificatie astazi pentru activitatea tehnico-economica si evaluarea elementelor tranzitiei de la noi.

Capabilitatea complecteaza notiunea de „capacitate”, ca talent si putere de infaptuire -teoretice, prin simtul practic al realitatii, al limitelor si posibilitatilor ei.

Capabilitatea exprima o capacitate verificata si profesionalizata (reproductibila), atestata prin examinare specifica riguroasa.

Entuziasmul unei initiative, fara capabilitate compromite obiectivele tintite.

Capabilitatea este carcteristica unui sistem organizat si atestat logic, inginereste, dupa regulile standardelor Asigurarii Calitatii (ISO-9000).

Capabilitatea unei organizatii poate fi apreciata intuitiv, pe baza experientei profesionale, prin observarea conditiilor tehnico-economico-sociale sau evaluata de inspectori specializati in metodologia de Control a Asigurarii Calitatii prin auditarea calitatii organizarii, regulilor si normelor existente si a nivelului respectarii lor.

Intuitiv, cand un fabricant iti vorbeste de micronii produselor lui si vezi ca nu are in dotarea controlului decat sublere sau micrometre vechi si neverificate metrologic de ani multi, lucreaza cu scule „alezoare” si calibre romanesti (care n-au scazut sub clasa 8-a de precizie) stii ca este vorba numai de „mandrie muncitoreasca” prost inteleasa si semidoctism. La fel, cand receptia si depozitarea materialelor nu se face atent si isi ia fiecare ce vrea, cand nu exista norme si standarde in anumite zone, cand salariatii se considera nedreptatiti si n-au incredere in patronat.

Capabilitatea este importanta, deoarece in lume realitatile pietei situeaza pe primul plan al schimburilor economice criteriul seriozitatii in respectarea termenelor angajate si constantei calitatii.

In acelas timp, la noi se generalizeaza bravada lui „Multi vede, putini cunoaste!”, ascendentul fortei politice, tupeul banului si inconstienta semidoctismului.

Mass media cauta firesc realizari exceptionale, dar nefiresc din lipsa culturii tehnice lauda avioane, medicamente minunate, autovehicule de teren, utilaje tehnologice, arme napraznice, scule ingenioase premiate la saloane internationale.

Nu se ia in consideratie capabilitatea fabricantului, neconfirmata de nimeni (sau, cel mult de un atestator neatestat la randul lui), care n-a parcurs procedurile specifice de incercari, tehnologie stabilizata, documentatie verificata, etapele de lansare (prototip pentru incercari, preserie, serie „0” etc), materiale si componente improprii si neatestate, ateliere si laboratoare declasate, rezultand exponate strict de expozitie. Chiar daca uneori s-ar gasi exaltati sa cumpere de la stand, ofertantul nu este pregatit sa vanda nimic.

Prin firea lucrurilor, tranzitia societatii determina pe moment un sistem nefiabil.

Inginerul de conceptie, care ar trebui sa fie o capacitate selectionata prin exigenta treptelor invatamantului, consolidata de practica si educatie continua (atestate) isi ofera produsul muncii unui finantator. Acesta ar trebui sa cunoasca precis resursele si valorile curente, in concordanta cu cerintele de marketing -potentialul pietei si nivelul concurentei. Astazi insa, multe din aceste cerinte sunt alterate, mostenind consecintele trecutei „epoci de aur”, activismul transformat in politicianism nu-si utilizeaza forta in asigurarea unui cadru economoc stimulativ, ci mai mult pentru trafic de influenta, oportunisme, populisme si interese de grup.

Specialistii cu experienta si viziune se pensioneaza, semidoctismul castiga teren, cei cu bani devin sfidatori, impiedicand din rasputeri avansarea spre libera concurenta care i-ar anihila.

Se introduc distorsiuni, ca cea privind prioritatea nationala a dezvoltarii tehnicii de calcul, de slab interes direct pentru economia nationala insa de responsabilitate relativa (produsul muncii este asamblat si valorificat peste hotare), in detrimentul sectoarelor tehnologice -baza de recladire a tuturor ramurilor industriei si de asigurare a unei ponderi mari de locuri de munca.

In aceasta situatie se impune o solidarizare a intelectualilor ( denumiti astfel dupa latinescul intus +legere=a citi in intuneric, a prevedea viitorul) lucizi, cu pivot inginerii, cei mai adaptati realitatii pragmatice si a eficientei.

Este astfel de semnalat – in spiritul expunerii prezente – o inversare „cauza-efect”dintr-un stralucit eseu recent pe tema mentalitatilor omului de azi (postmodern). Pesimist se constata trecerea de la societatea centrata pe constructia de noi masini, la cea in care se cauta numai produse fabricate de masini. Nu este insa un decadentism, ci reflexul modernitatii de a cauta calitatea controlata si constanta, a unui sistem de productie industrial care isi gestioneaza stiintific capabilitatile.

In incheiere este de mentionat ca inca din 1894 Corpul Inginerilor din Romania isi exprima capabilitatile prin obiective precise: utilitatea si scopul profesiunii, reglementarea precisa a atestarii profesionistilor si, prin acestea, apararea intereselor societatii care recurgea la serviciile lor.

ing.Dan GHELASE

Anunțuri