~Daniela Gifu: „Un OM fără vârstă“

„Calitatea bătrâneţii e o oarecare înţelepciune şi a tinereţii, dorinţa de-a te realiza.”

(Crişan I. MIRCIOIU)

Cetatea celebrează pe unul dintre cei mai îndrăgiţi oameni de cultură, personalitate reprezentativă a vieţii clujene, inconfundabilul şi inegalabilul prof. univ. dr. doc. Crişan I. Mircioiu, la împlinirea venerabilei vârste de 95 de ani.

S-au scris sute de pagini despre profesorul chirurg, o autentică şi miraculoasă instituţie cultural-ştiinţifică. Nu ai cum să nu te simţi copleşit atunci când încerci şi tu, cu sfială şi infinit respect, să-i creionezi portretul plin de nerv şi culoare, să-i desluşeşti personalitatea extrem de complexă, să-i tălmăceşti activitatea de o incredibilă bogăţie.

Am avut cinstea să-l cunosc  personal pe dl. prof. Crişan Mircioiu în urmă cu mai bine de 9 ani, la începuturile colaborării mele cu Universitatea Populară Cluj-Napoca. Nu a ezitat nici o clipă să ofere şansa afirmării unei tinere licenţiate în fizică, aflată în căutare de răspunsuri la teme din domeniul biofizicii, demarate încă din anii studenţiei. Aveam să descopăr o lume ce mi-a configurat, în timp, multiple modalităţi de gândire, înţelegere şi acţiune pe plan socio-uman.

Atunci am aflat că din 1978, de când a fost numit rector al acestei Universităţi, ţine bilunar, într-un ritm neobosit, un curs despre Medicina secolului XXI. Se remarcă prin pasiune, dăruire specifică pedagogului de odinioară, profesionalism şi, nu în ultimul rând, har divin de a se face îndrăgit, de a te face să simţi permanent nevoia prezenţei Domniei-sale… Ai senzaţia că te afli într-o altă lume, una în dezacord cu ignoranţa şi mediocritatea semenilor.

Graţie omului în care pulsează o inimă generoasă şi o cunoaştere spirituală desăvârşită, reuşeşte să confere Universităţii Populare un statut aparte în rândul instituţiilor cultural-ştiinţifice clujene. Cu o vitalitate irezistibilă, acceptă permanent provocarea – în vastul domeniu al educaţiei permanente – cu o curiozitate intelectuală parcă nefirească la vârsta sa, ca un fel de întrecere cu sine însuşi, implicându-se şi cercetând necontenit modalităţi interactive de socializare atât cu cei din generaţia sa, cât şi cu publicul tânăr.

Din perspectivă cultural-spirituală, profesorul Crişan Mircioiu pare a fi un om „fără vârstă”, dotat cu inepuizabile resurse energetice. Alături de distinsul profesor eşti impresionat nu numai de aleasa sa erudiţie, ci şi de energia extraordinară de care dă necontenit dovadă, precum şi de activitatea febrilă desfăşurată pe plan educaţional şi cultural.

În acest sens merită amintite câteva studii monografice publicate de-a lungul timpului: Albert Schweitzer (1983), Omagiu Iuliu Haţieganu (1985), Omagiu Victor Papilian (1986), Ştefan Micle (1999), Onisifor Ghibu la a douăzecea aniversare a Universităţii Daciei Superioare (2001), Theodor Billroth – viaţa unui chirurg (2001) etc.

Aproape nu există eveniment public clujean în care să  nu-l întâlneşti pe Crişan Mircioiu. Dependent de cultură, îl afli permanent curtat la diverse simpozioane, la vernisaje de expoziţii, lansări de carte, nenumărate conferinţe, luări de cuvânt, spectacole de teatru şi de operă… Nu ai cum să treci neobservată vrerea profesorului chirurg de a achiziţiona mereu cărţi, opere de artă etc., nu pentru a le uita undeva într-un colţ al casei, ci     dintr-un sentiment viu al nepreţuitelor valori culturale româneşti.

Provine din Câmpina, şi după mamă şi după tată, sînt originar din ciobanii ardeleni din zona Braşovului, spune adesea contemplativ  (v. foto 2). Imediat după ce şi-a luat bacalaureatul a decis, fiind prieten cu unul din băieţii preotului Chirica, mândru foarte de feciorul său student la Medicină, să îmbrăţişeze aceeaşi profesie: Mă duc, dom’le la Medicină.


Ajuns de unul singur în Clujul anului 1930, pe când avea doar 17 ani, este fascinat de tot ce îi oferea oraşul şi subliniază şi azi acel sentiment de străinătate pe care l-a trăit în acele clipe.

A avut fără doar şi poate un destin hărăzit. După ce termină Facultatea de Medicină, tânărul Crişan Mircioiu se căsătoreşte, la 31 ianuarie 1937, cu Ileana Ghibu, fiica profesorului Onisifor Ghibu, unul dintre făuritorii României Mari, şi a distinsei sale soţii, cântăreaţa Veturia Ghibu, cea care a introdus lied-ul în muzica românească. Am fost primit în familia Ghibu ca şi când aş fi fost frate cu copiii lor, îşi aminteşte nonagenarul clujean. Povestea de viaţă nu se sfârşeşte aici, cei doi tineri sunt cununaţi de Octavian Goga, marele poet transilvănean şi prietenul familiei Ghibu. Crişan Mircioiu îşi aminteşte de parcă ar fi fost ieri vorbele lui Octavian Goga dinainte de căsătorie: Tinere, te rog să fii serios de acum încolo. Faci un gest important. Intri în familia Ghibu. Să fii serios şi să nu le strici inima cumva, pentru că sunt nişte oameni foarte de treabă. Acesta e sfatul meu. Să fii serios! Azi Goga ar fi mulţumit căci grăitoare este însăşi existenţa profesorului Crişan Mircioiu, care ne spune: Fără odihnă, pentru mai bine!

Aceia care îl cunosc mai îndeaproape pe profesorul şi scriitorul Crişan Mircioiu sunt, desigur, la acest ceas aniversar, mai bogaţi în referinţe de amănunt asupra uriaşei sale activităţi profesional-ştiinţifice şi social-culturale, întinsă pe aproape şapte decenii. Ceea ce merită cu adevărat subliniat este calitatea exponenţială a modelului, pe care o descoperă generaţii întregi, în căutarea rostului lor în lume. Aşa se explică participarea a zeci de tineri (elevi, studenţi, cadre didactice, cercetători) la activităţile susţinute de profesorul chirurg, care prin puterea exemplului deschide porţile nevăzute ale unui destin remarcabil.

Într-un timp al libertăţii democratice „de tranziţie”, cu nuanţe anarhice şi clivaje sociale profunde, încă sărac în patternuri intelectuale autentice, cu toţii recunoaştem că avem o reală nevoie de un sprijin, măcar simbolic, care să ne dea acel plus de forţă pentru a merge înainte curat.

Este binevenită evidenţierea rolului omului de cultură Crişan I. Mircioiu în viaţa cetăţii, nu numai printr-un bilanţ al tuturor activităţilor servite exemplar de un personaj devotat, dar şi prin puternicele rezonanţe afective şi rezonative în conştiinţa celor care l-au cunoscut. Cu verva sa inimitabilă, a readus în minţile publicului ascultător numeroase acţiuni –  astăzi poate uitate -, dar care, în acele contexte, au reprezentat tot atâtea oaze de cultură şi spiritualitate, refugii rare ale sufletelor nealterate de agonia regimului politic trecut.

Sărbătoritul nostru de astăzi reprezintă emblema unei munci stăruitoare, plină de tenacitate, relansată după 1989 cu rezultatul transformării propriei sale personalităţi. Să fie el însuşi mai întâi schimbat, să fie apt a se schimba necontenit pe sine, pentru a-i putea, mai devreme sau mai târziu, într-un fel sau altul, schimba pe alţii. Aceasta în deplin acord cu concluziile psihologiei şi pedagogiei contemporane, care arată că prioritare au devenit acum formarea şi exersarea capacităţilor de operare logică, raţională, de prelucrare şi selectare a informaţiei, formarea şi exersarea deprinderilor de muncă intelectuală şi învăţare independentă.

Prin întreaga sa activitate, profesorul univ. dr. doc. Crişan Mircioiu este întruchiparea vie a unor concepte teoretice de mare actualitate în ştiinţele educaţiei: învăţare continuă, autoeducaţie şi autoperfecţionare, veritabilă aspiraţie spre paideia zilelor noastre. Personalitate polivalentă a culturii române, a descoperit, se pare, sensul ascuns al acelei tinereţi spirituale eterne care face posibilă construcţia persoanei şi, prin aceasta, educaţia pe tot parcursul vieţii.

Crişan I. Mircioiu este şi un strălucit chirurg, cunoscut ca Domnul Abdomen Acut, din clasa marilor doctori ai Universităţii Clujene de Medicină, unul dintre cei mai decoraţi medici din Cluj. A primit, pe rând, Steaua României în grad de Cavaler, cu Panglica de Virtute Militară, pentru participarea pe care a avut-o pe front, în timpul celui de-al doilea război mondial, Coroana României, Crucea Regina Maria clasa a doua, cea mai înaltă distincţie sanitară. La rândul său, a urmat exemplul unor medici celebri ca Iuliu Haţieganu, care preda medicina internă, sau profesorul Goia, care l-a instruit în domeniul semiologiei medicale.

Munca sa de cercetare în chirurgie s-a concretizat în peste 900 de lucrări ştiinţifice, încercând pe cale pedagogică să le insufle studenţilor săi (v. foto 3), viitori medici, latura umanistă, deoarece chirurgul ştie cât de înfricoşaţi sunt bolnavii care aşteaptă să fie operaţi, el trebuie să le ofere şi o susţinere morală, să fie cât mai apropiat de pacienţi, în aşa fel încât amintirea trecerii pe la secţia de chirurgie să le rămână una plăcută.

Acesta este Crişan Mircioiu, una dintre figurile emblematice ale Clujului ştiinţific şi cultural… Adresăm cu sinceritate şi profund omagiu urări de ani mulţi cu sănătate.

Intr-una din zilele lunii aprilie profesorul mi-a făcut imensa bucurie de a-mi dărui o fotografie (v. foto 1), nu înainte de a fi scris pe spatele ei câteva vorbe de suflet. Plină de o necontrolată emoţie, îl îmbrăţişez şi citesc: Crişan Mircioiu (n. 20.VII.1913). Danielei, Cu drag, o privire spre viitor? C.M. (2/IV/2008).

Să ne revedem sănătoşi la centenar, distinse Domnule Profesor!

DANIELA GIFU

Anunțuri