~Ecaterina Barba: „Aromânii”

Aromânii – Învăţătura de la Oulu

Globalizarea în toate domeniile ameninţă viitorul Europei! Este semnalul de alarmă pe care îl dau din ce în ce mai mulţi oameni de cultură. Căci, contrar celor ce se afirmă, deseori paşnic, prin rezoluţii, recomandări sau alte diverse documente internaţionale care subliniază necesitatea unei Europe unite în diversitatea ei culturală şi dreptul inalienabil al popoarelor mai puţin numeroase de a li se asigura păstrarea identităţii şi a specificului lor cultural, se constată că, în fapt, se creează toate pemisele pentru o sărăcire spirituală catastrofală a viitoarei Europe.

Luând ca punct de plecare „…arta de la Oulu“ – localitatea din nordul Finlandei unde oficialităţile au decis să fie utilizate la întâlnirea lor internaţională nu mai mult de două limbi – engleza şi franceza – (refuzând cererea germano-austriacă de a fi folosită şi limba germană, ca a treia limbă în discuţii), scriitorul şi eseistul Karl-Marcus Gauss, în articolul său „învăţătura de Ia Oulu“, atenţionează europenii, şi nu o face pentru prima oară – asupra pericolului globalizării în domeniul lingvistic care are drept consecinţă dispariţia rapidă a numeroase limbi europene concomitent cu tendinţa de generalizare a utilizării limbii engleze.

Bun cunoscător al spectrului cultural european, folosind pe alocuri un limbaj cu fină ironie la adresa celor „mari“ şi cu pledoarie încurajatoare pentru drepturile celor „mici“ dar „mulţi“ ale căror însuşiri reuşeşte să le creioneze uneori cu transparent umor sănătos – de pildă în precizarea „mai bine decât pot aromânii să facă nu este posibil; nu-i de mirare că le merge aşa de rău“, Karl-Marcus Gauss militează pentru o Europă care să semene, cultural, cu o mare grădină poliflorală.

Pentru asigurarea dreptului la existenţă în noua Europă a limbii neo-latine şi a culturii macedo-române a aromânilor, ameninţate cu dispariţia în climatul de xenofobie şi intoleranţă a noilor state din Balcani sub privirea îngăduitoare a Europei de Vest, Karl-Marcus Gauss a mai scris şi un amplu articol intitulat „Ce ar trebui să mai învăţăm“, publicat în cotidianul „Die Presse“ din 12.10.1999. Articolul a apărut după ce Adunarea Parlamentară a Consiliului European adoptase, la 24 iunie a aceluiaşi an, în urma unor îndelungate şi stăruitoare cereri ale aromânilor din întreaga lume, prin intermediul „Uniunii“ lor de la Freiburg, „Recomandarea 1333 cu privire la limba şi cultura aromânilor“. În acel articol, Gauss introducea pe cititor în subiect prin subtilul „Despre bucuria diversităţii, despre teama uniformităţii şi despre cu ce ne este în avans un mic popor, aproape uitat (aromânii)“ şi încheia cu următoarea profesie de credinţă: „Limba este singurul temei ancestral al fanteziei şi al încrederii în sine, al revoltei şi al rezistenţei pe care o avem… încrederea în sine se poate dezvolta numai în limba maternă“. Şi adăuga, în final, exemplificând: „Ceea ce eu pretind cu caracter ultimativ este recunoaşterea aromânei ca bun cultural european şi ca limbă internaţională de conferinţe. Europa va fi a diversităţii sau nu mă mal interesează. Viitorul Europei va fi decis de modul cum se va rezolva, problema aromână“.

În condiţiile geopolitice existente, în care Recomandarea 1333 de la Strasbourg va trebui să fie acum aplicată, condeiul acestui binecunoscut scriitor şi eseist austriac este hotărât să combată cu mult curaj ipocrizia acelora care ne flutură iluzia unei Europe a tuturor popoarelor, cu drepturi culturale egale, dar care în practică sunt sau devin adepţii conştienţi sau inconştienţi ai volatilizării bogatului tezaur cultural pe care-l posedă „Vechiul Continent“.

ECATERINA BARBA

Anunțuri