~Gigi Stanciu: „Basarabia, pământul dorului românesc“

În fiecare an, la 27 martie, ne amintim cu drag de ziua Basarabiei, de momentul ei de glorie, când s-a hotărât in Sfatul Ţării unirea cu România. Măreţia actului istoric de la 27 martie 1918 este dată de contextul politic în care s-a desfăşurat acest eveniment: primul război mondial işi vestea finalul agonizant, preşedintele SUA Woodrow Wilson lansa documentului ,,Cele 14 puncte’’,  ţarismul se prăbuşise, mişcarea naţională din Basarabia înfiinţase Partidul Naţional Moldovenesc condus de Vasile Stroescu, iar acesta crease un parlament  numit  Sfatul Ţării. În ziua de 21 noiembrie 1917 în Sfatul Ţării a fost ales ca preşedinte Ion Inculeţ, în timp ce Pan Halippa a fost ales vicepreşedinte, iar secretar a devenit Ion Buzdugan. Sfatul Ţării a proclamat oficial Republica Democrată Moldovenească la data de 2 decembrie 1917.

Lovitura de stat din octombrie 1917, când partidul bolşevic a preluat totalitatea puterii în Rusia datorită înţelegerii dintre comunişti şi germani, a dus la armistiţiul, apoi pacea de la Brest-Litovsk, pace prin care Lenin le ceda germanilor ţările baltice, Bielorusia şi Ucraina. În acest context, conducătorii din Sfatul Ţării nu mai puteau conta, pentru a garanta pacea în Basarabia, decât pe armata română; aceasta, rămasă singură pe frontul de est după retragerea ruşilor, fusese şi ea nevoită în cele din urmă să accepte armistiţiul cu germanii la 9 decembrie 1917.

Aflată în retragere prin Basarabia, armata rusă a început să jefuiască, să violeze şi să omoare populaţia civilă băştinaşă, fruntaşii basarabeni fiind asasinaţi de către organizaţiile comuniste. În aceste condiţii la 22 decembrie 1917, Sfatul Ţării a cerut guvernului român aflat la Iaşi să trimită armata şi să restabilească ordinea. Trupele aliate, conduse de generalii Broşteanu (român) şi Berthelot (francez) au trecut Prutul în ziua de 10 ianuarie 191,8 reuşind eliberarea Chişinăului de jefuitori la 9-16 Ianuarie 1918,  iar peste câteva zile eliberând  complet Basarabia.

La 24 ianuarie 1918 Sfatul Ţării proclama independenţa Republicii Democratice Moldoveneşti; în lunile ce au urmat, pe lângă atacurile bolşevice venite din teritoriul de peste Nistru, controlat de germani, au apărut şi pretenţii teritoriale din partea Ucrainei, proclamată şi ea independentă. Sfatul Ţării începea atunci să manifeste intenţii de unire cu România, intenţii exprimate şi prin moţiuni de unire votate de diferite judeţe (Soroca, Bălţi).

Unirea cu România a fost hotărâtă de Sfatul Ţării la 27 martie 1918 prin 86 de voturi pentru, 36 de voturi contra (doreau însă menţinerea independenţei) şi 3 abţineri. Revenea la pământul străbun pentru 22 de ani,  un teritoriu răpit de două ori: o dată în 1812, când la terminarea războiului ruso-turc din 1806,  prin pacea de la Bucureşti, Turcia, învinsă,  ceda  Rusiei lui Alexandru I un teritoriu care nu i-a aparţinut niciodată – Basarabia, un teritoriu care în 1828 sub noul ţar, Nicolae I, pierdea dreptul de autonomie al provinciei şi suporta rusificarea; atunci limba română era scoasă din administraţie, principalele instituţii lovite fiind şcoala şi biserica.Urmare a războiului Crimeii din 1853, ruşii fiind învinşi de coaliţia Anglia, Franta, Turcia, Sardinia şi Austria şi prin tratatul de la Paris din 1856,  au fost nevoiţi să retrocedeze Moldovei cele trei judete de la gurile Dunării – Ismail, Bolgrad şi Cahul, ca şi Delta Dunării.O mică reparaţie de război, putem zice.

A doua oară  Basarabia a fost  răpită în 1878, în urma războiului ruso-turc din 1877, prin  Pacea de la San Stefano, ratificată de Congresul de la Berlin din 1878, atunci se  consfinţea independenţa de stat a României proclamată la Bucureşti la 10 Mai 1877, dar totodată,  în mod paradoxal, pierdeam din nou sudul Basarabiei, cele trei judeţe flind reîncorporate Rusiei.

Evenimentul d ela 27 martie 1918, revenirea Basarabiei la patria mamă, era mult dorit şi mult aşteptat de aceea regele Ferdinand telegrafia: „Un vis frumos s-a înfăptuit. Din suflet mulţumesc Bunului Dumnezeu că mi-a dat, în zile de restrişte, ca o mângâiere, să văd – după o sută de ani – pe fraţii noştri basaerabeni revenind la Patria Mamă„.  Actul Unirii a fost promulgat de Regele Ferdinand şi publicat în Monitorul Oficial din 10 Aprilie 1918.

Dar visul frumos se spulbera in 28 Iunie 1940, când, ca urmare a pactului secret Ribbentrop-Molotov din 1939, Basarabia, Bucovina şi Ţinutul Herţei au fost ocupate abuziv de ruşi. La 22 Iulie 1941, urmând ordinul generalului Antonescu: „Soldaţi, vă ordon, treceţi Prutul!”, armatele române au  eliberat Basarabia şi nordul Bucovinei, dar numai pentru trei ani, căci la 23 August 1944 ruşii au ocupat din nou  Basarabia pentru a patra oară. Timp de o jumătate de secol ruşii au încercat să distrugă spiritualitatea românească prin interzicerea grafiei latine, prin deportarea populaţei locale, prin  închiderea bisericilor, prin  teroare, prin  asasinate.

După căderea comunismului sovietic, la  20 Mai 1989 s-a înfiiţat Frontul Democratic, având ca organ ziarul „Deşteptarea”. La 27 August 1989 s-a ţinut cea dintâi Mare Adunare Naţională care a marcat procesul de eliberare naţională, la 30 August 1989 limba a devenit limba naţională, iar alfabetul latin a luat locul celui chirilic.

La 6 Mai 1990 s-a realizat primul „pod de flori” peste Prut, peste 1,5 milioane de moldoveni trecându-l dintr-o parte într-alta. La 23 Iunie 1990 s-a adoptat declaraţia privind suveranitatea ţării. Frontul Popular şi-a ţinut al doilea congres în Iunie 1990, iar la 27 August 1990 s-a sfinţit statuia lui Ştefan cel Mare din Chişinău de Ierarhi şi preoţi de pe ambele maluri ale Prutului. La 16 Decembrie 1990 s-a adoptat proclamaţia celei de-a doua Mari Adunări Naţionale privind independenţa Basarabiei, ilegalitatea pactului din 1939 şi reintegrarea bisericească naţională. La 27 August 1991, Parlamentul basarabean a votat independenţa ţării, iar la 2 Martie 1992 Republica Moldova a fost primită oficial la ONU. În sfârşit, la 21 Decembrie 1992, Biserica Ortodoxă Română a reactivat şi reintegrat canonic Mitropolia Basarabiei în sânul ei.

Toate aceste date borne ale libertăţii trebuie menţinute, trebuie azi din nou recunoscute când aniversăm 92 de ani de la Marea Unire. Evenimentele de anul trecut, din prima decadă a lunii aprilie, socotite de presă o adevărată revoluţie, în fapt o revoltă puternică împotriva comuniştilor de etnie rusă, aflaţi la putere, a preşedintelui Voronin şi a clicii sale de falsificatori ai alegerilor, nu trebuie să se mai repete, anul acesta sau anul viitor, la alegerile anticipate,  să fie, să ne ajute Dumnezeu, o atmosferă binemeritată de pace şi să triumfe binele şi adevărul, dreptul românesc asupra acestui ţinut încărcat de istorie românească.

LA MULŢI ANI DE PACE ŞI PROSPERITATE, SORĂ DRAGĂ, BASARABIE!

Prof. GIGI STANCIU

Colegiul Naţional de Arte ,,Regina Maria’’ Constanţa

26 Martie 2010

Anunțuri