~Ioan Miclău: „Calea Luminilor!“

Privesc la norii tulburi, privesc la oameni tulburi, apoi la pomii din gradina mea. Incerc filosofia omului simplu din popor, pentru ca cu cei din cultura si  educatia de azi nu ai ce filosofa. Totul e ceva de nedescris, pare un intuneric  ce se stratifica spre a atinge neaparat punctul de rupere a norilor. Aceasta rupere are sa fie, vorba lui Nemoianu, apropierea de adevar, iar eu o numesc „Calea luminilor”. Pomii din gradina mea, unii sunt asa de batrani incat li se usuca crangile, nu

mai dau nici fructe. Primul semn care ma face sa sesizez uscarea este ipotenta si lipsa de seva din care sa inmugureasca  noi frunze/idei vorbind despre oameni. Aceasta ma face sa ma gandesc la noi si tinere  plante, care rasar in gradina mea/Tara, caci despre aceasta gradina vorbesc, asadar ma preocupa  grija de cresterea acestor tinere mladite ce vor aduce in continuare rod si infrumusetarea gradinii dadatoare de viata!

Se apropie ruperea, vanturile sunt si mai aprige, si inteleg limpede ceea ce ne avertizeaza Adrian Botez, despre acea agresiune mondiala contra tinerilor, contra  acelor mladite cu misiunea naturala si sfanta  a asigura continuitatea vietii gradinei , a ingrijirii radacinilor/traditiilor Neamului Romanesc, caci noi suntem pomii gradinei romanesti.

Calea luminilor se intrezareste, iata, fulgerele ce spinteca norii tulburi/apogeul uscarii politice la popoare! Fulgerele din Georgia, din Irak si Afganistan, din orbecairea fara iesire intre tarile Europei, uscarea financiara din America, iata cum face Dumnezeu  indreptarea mintilor oamenilor lepadati de acea iubire, de acea cale a pacii din suflete! Dumnezeu este Gradinarul cel harnic si sarguincios care va ingriji gradina  Maici Domnului, curatind-o de uscaturi, inselatori si imbogatiti din furturi, dar si de profetii mincinosi carora le sclipesc ochii la vederea  averilor si luxului”. Sa nu ne speriem de intunericul de moment, ci sa observam luminile adevarului ce se apropie!”

IOAN MICLAU – AUSTRALIA

Anunțuri