Ion Beldeanu: „O antologie a literaturii române din Bucovina”

După cunoscuta antologie Poeţi din Bucovina semnată de Adrian Dinu Rachieru, iată, avem – o nouă lucrare de referinţă asupra fenomenului literar din acelaşi spaţiu geografic: Pagini de literatură română, Bucovina, Regiunea Cernăuţi 1775-2000, lucrare elaborată de Grigore C. Bostan şi Lora Bostan şi apărută de curând la Ed. Alexandru cel Bun din Cernăuţi. E vorba tot de o culegere antologică dar care, aşa cum se menţionează şi pe frontispiciul acesteia, încearcă să surprindă întreaga derulare a fenomenului literar din vechea provincie românească de la începuturi până astăzi. Ca atare, volumul e structurat în trei părţi: prima dintre acestea („Pe făgaşul unei puternice culturalităţi“) vizează începuturile scrisului din Bucovina pornind de la figuri proeminente ca I. Gh. Sbierea, Simion F. Marian sau Iraclie Porumbescu până la Gavril Rotică, Vasile Bogrea şi Bei E. Torouţiu, cea de a doua secţiune include perioada considerată „de mare efervescenţă literară“ (1918-1940 şi 1941-1944) pentru ca ultima parte să ofere o panoramă a literaturii nord-bucovinene din „a doua jumătate a secolului XX“.

O asemenea carte, de dimensiuni notabile (638 p.), propune celor interesaţi, înainte de orice, o înţelegere corectă a evoluţiei literaturii scrise din Bucovina, care literatură trebuie acceptată, aşa cum ne sugerează şi alcătuitorii săi, ca o componentă „indisolubilă“ a patrimoniului culţural-literar românesc. Epoca de strălucire a vieţii literare de aici a fost, după cum se ştie, perioada interbelică, cea care prin Gruparea „Iconar“ s-a impus în peisajul literar românesc şi a făcut obiectul atenţiei a numeroşi cercetători. Iată de ce aprecierea valorilor, şi a evoluţiei însăşi a literaturii bucovinene, prea puţin spectaculoasă, ce-i drept, la o privire sumară, trebuie ţinut cont de un adevăr fundamental: că această provincie românească a suportat şi încă suportă consecinţele marginalizării prin raporturile produse asupra-i de-a lungul timpului şi prin agresiunea antinaţională exercitată mereu de ocupanţii trecuţi şi actuali.

Nu-i deloc întâmplător faptul că abia pe la mijlocul secolului 19, acolo au reuşit să apară primele tipărituri şi primele încercări literare. Impulsul creaţiei originale, în condiţiile în care limba română nu avea statut de limbă oficială, a fost determinat în mare măsură de ecoul mişcărilor revoluţionare de la 1848 din Moldova şi Transilvania, când la Cernăuţi se refugiază figuri ilustre ca Alecsandri, Rogălniceanu, Alecu Russo, Aron Pumnul ş.a. care găsesc gazdă ospitalieră în casele Hurmuzăcheştilor. Aşa se naşte premisa editării ziarului Bucovina, considerat una dintre cele mai reprezentative publicaţii ale vremii, unde, desigur, vor semna cărturari străluciţi din Bucovina şi din mai toate provinciile româneşti.

Într-o asemenea ambianţă, la 1862 este fondată „Societatea pentru cultura şi literatura română în Bucovina“, care în scurt timp va face posibilă apariţia „Foii Societăţii“… cea dintâi revistă de cultură din Bucovina. Numele care se impuri în această perioada sunt cele ale lui I. Gh. Sbierea, Iraclie Porumbescu, Silvestru Moraru-Adrievici, Vasile Bumbac, T. Robeanu, Gavril Rotică, Iot Cocârlă-Leandru. Dacă T. Robeanu, de pildă, excelează prin timbrul său de fact romantică, – puternic influenţat de Eminescu (în versuri ca „Pe podele de-alabastru/ Joacă razele de-apus/ Şi gândurile s-au dus/ Ca stol de rândunele/ În depărtele albastru“), Gavril Rotică, alt scriitor proeminent perioadei de referinţă, avea să fie considerat un „Goga al Bucovinei“ prin patosul său civic „Toată ţara azi în suflet mi s-a coborât deodată/ Cu mirosul său de brazdă de sub zarea depărtată“).

Deceniile trei şi patru din secolul nostru narchează, aişa cum menţionam, apogeul Literaturii bucovinene. Gruparea „Iconar“, iniţiată de Mircea Streinul, va coagula o ivalanşă de talente care, prin îndrăzneala scrisului lor, se sincronizează cu realitatea jîerară a momentului.

„Marginalizată sau chiar ignorată mult timp, nu prea bine cunoscută de unii critici – afirmă şi Grigore şi Lora Bostan – mişcarea literară a «suprarealiştilor bucovineni» (G. Călinescu) a dat totuşi literaturii române un număr impunător de poeţi înzestraţi“. Şi nu numai. În acelaşi interval la Cernăuţi şi în alte localităţi din Bucovina apar diverse reviste literare şi culturale, cele mai cunoscute rămânând „Junimea literară“, „Iconar“, „Făt-Frumos“, „Codrul Cosminului“.

Ei bine, ocuparea nordului Bucovinei în 1944 de sovietici produce o prăbuşire dureroasă în viaţa spirituală a românilor de-acolo, un vacuum determinat de instaurarea totalitarismului stalinist cu efecte dramatice şi de durată asupra identităţii naţionale însăşi a acestora. Abia pe la începutul anilor ’70 la Cernăuţi se înfiripează o modestă grupare literară ce gravitează în jurul poetului Vasile Leviţchi. Dar începutul revenirii la adevărata viaţă literară se produce după 1990 când, nu fără dificultăţi, se reînnoadă legăturile fireşti cu patria istorică. „Literatura română din actuala Regiune Cernăuţi, citim în prefaţa antologiei, se află astăzi într-o perpetuă primenire“. Cei câţiva scriitori de acolo (Hie T. Zegrea, Vasile Tătfţeanu, Arcadie Suceveanu, Ştefan Hostiuc, Simion Gociu, Arcadie Opaiţ ş.a.) încep să se desprindă de naivităţile şi stereotipiile de până mai ieri, racordându-se la „tendinţele inovatoare ale liricii româneşti şi universale contemporane“.

Ceea ce trebuie reţinut din această sumară trecere în revistă a culegerii de faţă este că, aşa cum subliniază şi autorul său, Grigore C. Bostan, scrisul românesc din Bucovina, în ciuda epocilor de dominaţie, a fost şi rămâne „o forţă eficientă de menţinere a identităţii naţionale“. De unde şi accentele de patos civic (sau de „mesianism“) ce marchează întreaga literatură de acolo până în prezent. Ceea ce este firesc şi trebuie înţeles ca atare.

Aşadar Pagini de literatură română (cu regretul că nu face referire şi asupra vieţii literare din partea de sud a Bucovinei) se constituie ca un reper în cunoaşterea spaţiului spiritual bucovinean şi implicit ca un instrument de lucru pentru cei interesaţi de evoluţia scrisului românesc şi, bineînţeles, ca o reuşită a celor doi autori, demnă de toată atenţia.

ION BELDEANU