~Ion Marin Almăjan: „În apărarea lui Iosif Constantin Drăgan“

Acesta ar trebui sa fie titlul interventiei profesorului Artur Silvestri(din revista EPOCA) ,acum dupa trecerea in nefiinta a miliardarului lugojean, personalitate controversata, care insa, dupa opinia mea a facut mult bine culturii romane, incercand si reusind adesea sa forteze mana autoritatilor politice de Bucuresti in rastimpul a doua decenii ( 1970-1990) .Sunt enumerate de dl .Artur Silvestri cateva din lucrarile fundamentale aparute din initiativa sau sub epitropia financiara a lui I.C. Dragan. Istoria literaturii romane capodopera lui Calinescu a facut furori la momentul aparitiei ei in Romania, chiar daca ea nu era decat o copie a editiei princeps.Mai cautata, mai spectaculoasa este insa lucrarea dedicata maresalului Ion Antonescu, aparuta la momentul in care nici guvernul comunist de la Bucuresti, precum nici marele prieten de la Rasarit, dar nici patria democratiilor mondiale, SUA si, nici guvernul american nu erau dispuse sa admita o rediscutare a personalitatii lui Antonescu, conducator al Romaniei cu multe defecte, dar si cu suficiente calitati. In 1986 am fost la Milano, pe Via Larga 11 unde era sediul fundatiei Drgan. L-am gasit acolo doar pe Traian Filip care mi-a oferit cadou acesta carte mult ravnita de romani. Am citit-o pe nerasuflate la Viena unde am si lasat-o in custodie , cu gandul s-o recuperez cand va fi posibil.Revenind la Traian Filip, Dumnezeu sa-l ierte, dupa 1990 am primit cu totul din intamplare un dosar care i-a apartinut, cu note , scrisori, care dovedesc slalomul pe care trebuia a-l faca intre maharii propagandei comuniste de la BUcuresti si cerbicia miliardarului, cunoscut pentru orgoliul sau necuprins, in ideea realizarii unor proiecte culturale, tiparituri la Editura Nagard. Numai cine n-a lucrat in sistemul de atunci, nu poate intelege petractarile care trebuia purtate, adularile false ,jocul parsiv al prefacatoriei ca in final sa-ti reuseasca gandul propus. Nu stiu cand s-a inventat proverbul:” te faci frate cu dracul pana treci puntea”, sigur este ca pentru cei ce vroiau sa faca ceva in timpul regimului comunist dictatorial al lui Ceausescu el era in plina actualitate. Cine citeste documentele lui Traian Filip constata acest lucru.Revenind la I. C. Dragan as zice ca din pacate s-a inconjurat de insi venali,multi dintre ei neprofesionisti, lasand pe mana acestora proiecte altfel valoroase, ce ar fi putut avea urmari fericite, mari, in plan politic, cultural, spiritual, in Romania. I.C. Dragan a construit la Lugoj, la propriu si la figurat, o universitate care la un moment dat a fost de prestigiu european, unde erau adusi mari specialisti din Occident. Cu vremea acestia s-au rarefiat si astazi universitatea respectiva nu mai este ce a fost.La Timisoara Dragan a infiintat o fundatie, apoi a cumparat actiunile unui ziar lasand totul insa in seama si la bunul plac al unor persoane a caror capacitate profesionala nu era la inaltimea asteptarilor acestui oras, un oras pretentios,cosmopolit, in care populatia era mai lesne ispitita sa accepte ideile „elitiste” iacobine ale societatii civile decat ssloganurile pasoptiste ale Vetrei Romanesti sau PUNR venite aici cu discursuri aduse din Ardealul sec. XIX-lea.
Dincolo de aceste aspecte oarecum particulare, meritele lui IOsif Constantin DRagan raman indiscutabile.El se aseaza alaturi de lugojenii care au contribuit la apararea si dezvoltarea limbii si culturii romane, a spiritului national, motiv pentru care era firesc sa nu fie iubit nici de romanii trecuti cu arme si bagaje in tabara internationalistilor nici de de la ce care pornes ordinele pentru aplatizarea noastra in planul identitatii nationale.
ION MARIN ALMAJAN

Anunțuri