~La Chişinău, Părintele Buburuz denunţă depravarea ţării

„În 1989 şi 1990, noi toţi eram înflăcăraţi şi poporul era înflăcărat. În fond avem un popor de aur. După atâţia ani de putere sovietică, după ce au fost distruse bisericile, au fost făcute depozite sau au fost aruncate în aer sau lăsate în paragină, în 1988, când s-a dat învoirea de a reveni la sfintele locaşuri, în câţiva ani, până în ’90-’91, au fost reparate 300-400 de biserici. În următorii ani au ajuns până la 1100, iar acum sunt 1200-1300. Le-au
refăcut, le-au ridicat din nou, nu au dat comuniştii banii, cum s-au apucat ei acum să facă Mânăstirea Căpriana. N-au dat. Tot poporul a pus până la urmă banii. Şi încă se întâmpla că l-aveam pe mitropolitul rus Serafim, care a venit să ne distrugă preoţimea, să ne distrugă credinţa, ca să nu fim uniţi. Acesta a fost scopul lor, au introdus viciile şi corupţia în Biserică şi multe alte lucruri imorale. Le-au introdus conştient, ca să ne distrugă. Oamenii ridicau Biserica şi veneau la dânsul să le dea un preot să sfinţească
Biserica şi le spunea să dea trei mii de ruble, care în ’89 erau o sumă. Şi, iată, poporul acesta de aur, care a putut să ridice atâtea biserici cu jertfa lor, a fost dezamăgit în tot ce era în ’88-’89. Veneau atunci desculţi de la Soroca, din alte oraşe până în Piaţa Marii Adunări Naţionale, că am avut trei mari adunări naţionale. Dar nu am avut parte de conducători. /…/ Nu am avut conducătorii noştri, nici duhovniceşti şi nici politici. Toţi fac politica Moscovei. Moscova, cu orice preţ, vrea să rămână aici, să stea în spatele României, în spatele Balcanilor. Aşa că, sunt interese foarte mari, iar americanii… ne vând. Ne-au dat în ’44 ruşilor şi acum au iarăşi secretul lor, şi-au împărţit sferele de influenţă….”