~Mircea Micu: „Colind din Transilvania“

In Transilvania ninge fabulos…La Alba Iulia, cerul de iarna batut in briliante, pare coroana Voievodului Mihai, cel care a strans in pumnul vointei sale rotundul unei tari despartita de vremelnicii stapanitori. Pe cel mai sublime Podis al Ardealului, stelele canta Linu-I Lin in aerrul stralimpezit. In luna lui decembrie cnsti, cea mai scumpa sarbatoare a poporul;ui rioamn si mai cisntim, din vechime,sarnbatorile Craciunului si misterul Nasterii celui chemat sa izbaveasca lumea.

Pe Platoul Romanilior zapada cade ca un giulgiu de puritate peste oasele stramosilor sudata in alaturare si incalzind spre inafara. Alba Iulia este o capitala de suflet si dor, Cetate aparata jur-imprejur, aparata de dealuri pietrificate,ocolita de vanturi, cuib incalzit de fosofrul oaselor stratificate in lutul stramosesc.

In noptile de iarna, cand ardelenii stiu sa cinsteasca cu glas curat  de cantec si c\olind purificat de nisnsori, stau si ascult un tulnic al cafrui glas sunand dinspre Apuseni, binecuvinteaza ogoarele cu vibratia sa unica.

Sub cerul transparent ca un safir, legenda spune ca poti vedea capul Voievodului Mihai sgtramutat in tarii, in chip de astru si cei care au vrut sa-l dea nimicirii, nu-l vor putea privi niciodata.
Spre el se indreapta colindul copiilor cu glas subtire, sp;re bolta eternal, acolo unde efigia lui vegheaza in lustrul astral.

Aud sunand dinspre  campiile Muntii Ardealului si dinspre mircaulosul Maramures, glasuri  de copii vestind   ca in orice an: „O, ce veste min unata!”…

MIRCEA MICU

Anunțuri